1. ,,Întunecoasă apă în norii văzduhurilor” (Psalmi 17, 13), deoarece cunoaşterea este ascunsă în proorocii. Dar noi am auzit glasul mărturisitor al lui Solomon: ,,Este slava împăraţilor să ascundă cuvântul şi slava lui Dumnezeu să cerceteze lucrul, căci este cinstea oamenilor să ascundă tainele lor şi slava lui Dumnezeu să descopere tainele cuvântului Său”. Dar Adevărul spune despre El Însuşi ucenicilor Săi: ,,Ceea ce grăiesc vouă la întuneric, să spuneţi la lumină” (Matei 10, 27); adică, ,,Tâlcuiţi cu limpezime tot ceea ce auziţi în întuneric din alegorii”.
Naşterea din veşnicie a Cuvântului – Cuvântul întrupat, sau Iisus Hristos – Vestea îngerului către Fecioara Maria – Naşterea minunată a Sfântului Ioan Botezătorul – Naşterea lui Iisus Hristos la Betleem – Închinarea păstorilor – Închinarea magilor – Tăierea împrejur şi aducerea la templu – Fuga în Egipt – Şederea în Nazaret – Hristos în vârstă de 12 ani; convorbirea Sa cu învăţaţii, în templul din Ierusalim – Hristos meşteşugar – Misiunea Sfântului Ioan Botezătorul – Propovăduirea sa – Iisus Hristos în Iudeea – El este botezat de Sfântul Ioan, care aduce mărturie despre dumnezeirea Sa – Arătarea Tatălui şi Sfântului Duh – Primii ucenici – Întoarcerea în Galileea – Nunta din Cana – Călătoria la Ierusalim pentru primele Paşti sărbătorite de Iisus Hristos după botezul Său
Frontul împotriva lui Dumnezeu şi dreptei credinţe se extinde tot mai mult pentru a cuprinde toate aspectele condiţiei umane, de la cele mai exterioare şi manifeste până în străfundurile sufletului omenesc. Se luptă cu înfrigurare, se construiesc tranşee, se foloseşte ‘armament’ tot mai sofisticat, se organizează campanii, se înfiinţează reţele pentru a reuni cât mai mulţi oameni, şi tot soiul de năimiţi îşi împlinesc ‘misiunile’ cât mai bine şi mai repede, mânaţi de dorinţa de a-l primi în mijlocul lor cât mai curând pe domnul întunericului, într-o lume din care Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni vor fi fost izgonite cu totul.
Sfinţii Părinţi spun că trebuie să ne păzim conştiinţa în trei privinţe: faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de noi înşine, faţă de lucruri. Această împărţire e relativă, făcută cu un scop practic, pedagogic; de fapt, orice păzire a conştiinţei va fi faţă de Dumnezeu. Dumnezeu este Făcătorul a toate – El a făcut şi toate lucrurile, şi toţi oamenii, m-a făcut, în fine, şi pe mine, şi dacă fac deosebire între mine şi Dumnezeu, fac asta doar pentru că am conştiinţă de sine; dar şi eu sunt făptură, şi eu sunt zidire a lui Dumnezeu, şi în mine este chiar chipul lui Dumnezeu. Aşadar, am putea vorbi numai despre păzirea conştiinţei faţă de Dumnezeu, pentru că toţi şi toate sunt zidirea Lui.
Pe 15 noiembrie 2009, la galeria întâistătătorilor Ortodoxiei oficiale trecuţi la cele veşnice în ultimii 3 ani (Patriarhul Teoctist al României – 30 iulie 2007, Mitropolitul Hrisostom al Ciprului – 22 decembrie 2007, Arhiepiscopul Hristodul al Greciei – 28 ianuarie 2008, Mitropolitul Lavru al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora – 16 martie 2008 şi Patriarhul Alexie al II-lea al Rusiei – 5 decembrie 2008) s-a mai adăugat un nume, cel al Patriarhului Pavle al Serbiei.
Potrivit rânduielilor bisericeşti, în Postul Mare, de luni până vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn.
III. Minunea care are loc an de an la Sfântul Mormânt al Domnului
Mărturia Patriarhului Diodor al Ierusalimului
Patriarhul Diodor al Ierusalimului (1923-2000, patriarh între anii 1981-2000) a venit la Ierusalim în anul 1938 şi de atunci a luat parte an de an la ceremonia Sfintei Lumini. El ne-a lăsat următoarea mărturisire:
Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos
Anul mântuirii 2010
Iubiţilor fii duhovniceşti, întregului cin monahal şi tuturor credincioşilor dreptslăvitori
Hristos a înviat !
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul (Ioan 1, 1)
Când totul se umple de lumina Învierii lui Hristos şi cerurile se unesc cu pământul în proslăvirea Biruitorului morţii, Evanghelia ne vesteşte cine este El, care prin graiul Evanghelistului zice: La început era Cuvântul. Prin sintagma ,,la început”, Sfântul Evanghelist Ioan a arătat acel început fără de început, adică pe Dumnezeu Tatăl, iar prin forma verbală ,,era” arată că nu a fost niciodată o vreme când Fiul lui Dumnezeu să nu fi fost, căci din veac El S-a născut din Tatăl, şi împreună cu Tatăl rămâne în veac. Precum nu s-a văzut raza soarelui fără lumina soarelui, tot aşa nici Fiul nu a fost vreodată fără de Tatăl, ci împreună au fost în acelaşi timp, şi Tatăl şi Fiul, precum şi raza şi lumina sunt împreună, în acelaşi timp şi rază şi lumină. Fiul lui Dumnezeu Însuşi mărturiseşte despre Sine zicând: Ca să cunoaşteţi şi să credeţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru El (Ioan 10, 38). Nimic nu a făcut Dumnezeu Tatăl fără Fiul, căci toate prin El s-au făcut (Ioan 1, 3) – toate prin El au început să fie şi fără El nimic nu a început să fie, din toate câte sunt, căci fără El nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut (Ioan 1, 3).
