Capitolul IX

Despre starea cea nestatornică a ştiinţei lumii

§ 1. Aşa s-a întâmplat, zice[1], de-a pururea la prea frumoasa filosofie a ştiinţelor, aceea ce se obişnuieşte la forma îmbrăcămintelor, care nu pre fiecare veac, ci pre ani se schimbă; aşa şi la filosofie, când una când alta să fie după gustul oamenilor, încât la un bărbat, adăpat de începăturile filosofilor celor mai noui, nu mai puţin de râs i s-ar părea părerile celor mai vechi, decât nouă moda hainelor strămoşilor noştri.

Şi va veni vremea, nu mă îndoiesc, când şi pre aceste lumini alţii le vor întuneca, şi poate nu după multă vreme, arătându-se cu multă fantazie întru acest teatru.

Ce prefacere, vai ! în toate lucrurile; nici învăţăturile muritorilor nu sunt aşa de statornice, ca una şi aceeaşi să poată plăcea multă vreme. Când eram băiat auzeam de la dascăl, ţin minte, că filosofii cei trecuţi, toţi au fost călcaţi de soarta croitorilor … !”

Iar despre sholastica filosofie din veacul de mijloc şi pentru noua filosofie zice[2]:

,,Dar aceşti angheliceşti şi heruvimiceşti şi serafimiceşti învăţături (socotite de ei) nu numai pre toată filosofia şi theologhia cu prea multe greşale au spurcat-o, ci încă şi în filosofia năravnică au introdus urâtele acelea începuturi, a celui de crezut, a metodului de aşezarea voirii, a păzirii scoposului, a păcatului filosoficesc, pre care iezuiţi şi acum cu minunare le întrebuinţează.

§ 2. Însă cei ce se silesc a ne impune supunere la ştiinţă şi realităţilor în care ne-a fost dat să trăim, pretinzând cum că şi Hristos aşa ne porunceşte prin învăţăturile Sale (vai de neştiinţă !), poate vor zice iarăşi că osanalele cele de mai sus adresate filosofilor au îmbătrânit; atunci, ia să facă dragoste să asculte pe domnul N.N. Alexandri, ce ne zice în articolul ,,O ligă pentru educaţia morală”, despre realităţile ştiinţifice de astăzi:

,,Şcoala de azi ne dă specialişti, distrugându-ne trupul prin metodele ei proaste şi introducându-ne un haos în sufletele copiilor prin predarea nesănătoasă şi nepotrivită a legii lui Dumnezeu, istoriei, literaturii etc etc.

Ştiinţa noastră şi artele, care au născocit toate minunile tehnice, în timpurile războiului au creat tunurile ,,Krup” şi alte instrumente ucigătoare. Graţioasele aeroplane au aruncat granate asupra celor nevinovaţi …

Chimia şi fizica au inventat gaze asfixiante, lichide arzătoare şi substanţe explozibile.

Cu această operă de distrugere se ocupă corifeii ştiinţei şi specialiştii erudiţi …

Pentru nimeni nu e taină că ştiinţele şi artele au renunţat la spiritul religiei şi al moralităţii.

Oamenii contemporani (auzi !) îndeosebi – învăţaţii mai ales după războiul mondial, sunt cei mai ignoranţi din punct de vedere creştinesc”[3].

Deci, dacă ştiinţa este zugrăvită cu aşa culori bătătoare la ochi, precum cu adevărat aşa şi este, – şi poate acestea nu vor fi cu dinţii căzuţi de bătrâneţe – se cuvenea oare ca noii calendarişti, sforţând glasul Evangheliei, să înfăţoşeze pre Mântuitorul cum că porunceşte supunere realităţilor ştiinţifice ?

§ 3. Aşa dar, ca nu de la noi să se aştearnă concluzia la adresa ştiinţei, să punem de faţă însuşi încheierea ce o face domnul dr. diacon Gh. Comşa în broşura ,,Poate crede omul modern în minuni”, care este tipărită la 1923 în tipografia cărţilor bisericeşti, şi dacă nu ne înşelăm, sub direcţiunea a însuşi referendului unificării calendarului P.S.S. Episcop Vartolomeiu, în care zice:

,,Pentru un creştin, care urmează lui Hristos, aceste expuneri sunt de prisos. Dacă are să aleagă între Biblie (Sfânta Scriptură) şi ştiinţa modernă, ştie pe care parte să caute adevărul. Obiecţiunile minţii omeneşti şi izvoarele ştiinţei nu-l vor putea duce în rătăcire. El – creştinul – ştie că mintea omenească şi ştiinţa nu pot arăta calea cea adevărată în cele cereşti, căci ele rătăcesc foarte des în lucrurile omeneşti”. Şi cu drept cuvânt.

§ 4. Căci, iată pe când ceata astronomilor, până acum, îşi făurise un drum nălucit spre planeta Marte, în care se întărea că e locuită de oameni şi de la care dracii îi înşelau că primesc radiograme; deodată fără veste sare din drum celebrul astronom suedez Sixante Arrhemus şi susţine că planeta Marte e lipsită de oxigen şi prin urmare nu poate fi locuită, ci, numai planeta Venus[4] ar putea fi prielnică vieţii animale şi vegetale[5].

Las că şi mai înainte bâiguiau astronomii că şi planeta Saturn e locuită, şi că un om de 2 ani din ai lui Saturn este de 58 de ani de-ai noştri, şi că Saturn este de 100 de ori mai greu ca pământul nostru şi de 888 de ori mai voluminos !

Bre !!! ce ştiinţific cântar o fi şi acela ce cântăreşte pământul întreg şi planetele de pe bolta cerului !

Iată cernături sataniceşti ale înşelăciunii minţii filosofilor; şi pentru unii ca aceştia numiţi nebuni, ce se nălucesc a măsura şi cu metru distanţele între planete, au zis Domnul:

,,Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni ca să amăgească (de se va putea şi pre cei aleşi)” (Matei 24, 24).

Dar dacă Dumnezeul minunilor va voi a mai repeta minunea întunecării soarelui şi a celei mai presus de fire grabnica călătorie a lunii din vremea răstignirii Mântuitorului[6], ce se vor face socotelile cele nălucite după hârtie ale mult deşartei astronomii despre lungimea anului solar şi a lunii sinodice ?!

Şi fiindcă se tot ţin gânj noii calendarişti de zadarnica nălucire a lui Papa Grigorie, cum că calendarul nostru bisericesc ortodox – care-l hulesc ei că a fost şi este păgânesc – a rămas în urmă cu 13 zile după exacta ştiinţă a astronomilor, pentru aceasta, ia să punem de faţă câteva socoteli ale oare căror astronomi şi să vedem aceştia au scăpat de soarta croitorilor ştiinţifici.