Capitolul II

Ce fel de adevăruri ne mai prezintă noii calendarişti

pentru data Sfintelor Paşti ?

§ 1. În enciclica sinodală cetim: ,,Data Sfintelor Paşti se va calcula tot după vechea noastră Pascalie”, adecă ca şi în trecut după stilul vechiu. Bine !

Dar la urma aceleiaşi reviste unde este publicată enciclica[1], la poşta redacţiei cetim cum că acestea ,,numai pentru urechile şi ochii omului, toate rămân precum au fost şi fără a se băga de seamă” adecă minciuna. Căci pe când s-a propovăduit că Sfintele Paşti nu se vor schimba din locul lor, aici zice că ,,aceasta este numai un provizorat. Această urmare după două calendare nu se va putea ţine multă vreme. Va trebui odată să se schimbe şi aceasta”.

Şi chiar aşa vor face. Fiindcă noii episcopi în sesiunea de primăvară din anul curent, 1925, au şi cerut-o cu stăruinţă să se schimbe şi data Sfintelor Paşti !

Priviţi cum se ţin de cuvânt şi aici !!!

§ 2. Deci, dacă propovăduiesc cu îndârjire că calendarul nostru este păgânesc, pentru ce dar vin înţelepţii aceştia moderni cu sărbătoarea Sfintelor Paşti peste noi, cari prăznuim împreună cu cei ce au rânduit şi prăznuit această sfântă sărbătoare de la Sfântul Sobor I Ecumenic până astăzi, şi până în sfârşit, adecă cât va fi lumea ortodoxă creştină pe pământul bunului Dumnezeu ?

Şi iarăşi, dacă ne hulesc sfântul nostru calendar, zicând ei că este păgânesc şi că a fost folosit de păgâni mai mult decât 300 de ani (măcar că amarnic se contrazic când zic că Sfinţii Părinţi l-au botezat în legea creştină la Sf. Sobor I Ecumenic, 325); şi cum ştiut fiind că acele 3 veacuri din început se numesc veacuri apostolice, deoarece Biserica Creştină au avut mulţi sfinţi şi dascăli apostolici, adecă care au văzut şi vorbit cu Sfinţii Apostoli, atunci, dacă noii calendarişti pe practica calendaristică a acestor 3 veacuri o numesc păgână, pentru ce dar acum caută să lepede tot ce s-a aşezat în Sfânta noastră Biserică în urma acestor 4 veacuri şi să reaşeze rânduiala ce exista în vremea acelor 4 veacuri ?

Pe sfântul şi botezatul nostru creştinesc ortodox calendar iulian îl leapădă ca pre un păgânesc, ca cel ce a fost folosit, zic ei, de păgâni mai mult de 3 veacuri, aruncând întru întunerec pre cele 16 veacuri ce au practicat acest calendar, pre sfintele slujbe, pre sfintele posturi, pre sfintele canoane, pre sfintele barbe şi pre păr, pre hainele clericale, pre neînsurarea episcopilor etc, le leapădă ca ceva introdus în urma acelor 4 veacuri, atunci de ce se mai numesc pre sineşi cu făţărnicie creştini ortodocşi ?[2]

De ce nu dau pe faţă, propovăduind pentru toate regulile eclesiastice şi să zică că ştiinţa modernă nu se mai împacă cu principiile creştinismului ortodox ?

§ 3. Iar dacă se vor ţinea de cuvânt, adecă în rânduiala Pascaliei, ei vor menţine calculele pentru serbarea Sfintelor Paşti tot după stilul vechiu (ceea ce este o ruşine pentru ei, căci au zis că stilul vechiu este păgânesc), iar data o vor muta cu 13 zile mai înainte după stilul nou – ca să le vină la răboj şi postul Sfinţilor Apostoli, temându-se, poate, de anatemele puse asupra călcătorilor –, atunci vor ajunge să prăznuiască Sfintele Paşti mai înainte de Pasca jidanilor, precum se arată în tabloul reprodus aici şi luat ca exemplu, după comunicarea lui Bejereanu în broşura răposatului general P.V. Năsturel, ,,Unificarea calendarelor”, de la pag. 12.

Şi atunci ce fac ei cu dogma care hotărăşte că Mântuitorul Hristos Domnul a înviat duminică după Pasca jidovească ?

Ce fac ei cu caterisirea canonului al 7-lea apostolesc ?

Numai că poate s-au obişnuit să tot le fulgere pe la urechile cele ce s-au plecat a schimba întreg cadrul cu datele calendarului unele ca acestea: adecă canonul 1 al Sfântului Sobor din Antiohia, ce zice:

,,Toţi cei ce îndrăsnesc a deslega hotărârea Sfântului şi Marelui Sinod cel adunat în Nikeea, în fiinţa bunei-cinstiri a prea iubitorului de Dumnezeu Împăratului nostru Constantin, pentru sfânta sărbătoare cea mântuitoare a Paştelor, să fie neîmpărtăşiţi şi lepădaţi de la Biserică, de vor stărui împotrivindu-se mai cu prigonire celor bine dogmatisite.

Şi acestea să fie zise pentru mireni.

Iar dacă vreunul dintre proestoşii bisericeşti, episcop sau presbiter sau diacon, după hotărârea aceasta, ar îndrăsni pentru răsvrătirea popoarelor şi turburarea Bisericilor, a se osebi şi cu iudeii a săvârşi Paştele, pre unul ca acesta Sfântul Sinod din data aceasta străin de Biserică l-au judecat. Ca pre unul ce nu numai luişi s-au făcut pricinuitor de păcat, ci şi multora de stricăciune şi de răsvrătire.

Şi nu numai pre unii ca aceştia îi cateriseşte de liturghie, ci şi pre cei ce vor cuteza a se împărtăşi cu aceştia după caterisire. Iară cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea cea din afară, pre care o au câştigat sfântul canon şi preoţia lui Dumnezeu”.

§ 4. Şi să se ştie că unii ca aceştia ce au apelat la Liga Naţiunilor în privinţa calendarului, ei vor primi împreună cu alte reforme calendaristice şi pre aceea ca praznicul Sfintelor Paşti să fie stabilizat, conform hotărârii lor din 1923.

Şi fără de alta vor săvârşi şi această poznă, căci iată ce zice preşedintele comisiunii de reforma calendarului a Uniunii Astronomice Internaţionale ţinut la Roma în 1922:

,,Dacă Sfântul Scaun (Dumnezeul pământesc papă) va ajunge să fixeze praznicul Paştelui, exemplul lui cu siguranţă va fi imitat şi de celelalte Biserici”. Auziţi ?!

Şi cum nu-l va imita drăguţele de barbe ajustate şi cei cu chica frezură ? Zicem, cei ce prin hulele şi prihanele făţişe aninate în cârca sfântului nostru calendar bisericesc ortodox, ne-au dovedit că le este ruşine a mai sta alături cu cei cu sfinţii lor ochi scoşi, cu mâinile sucite şi cu picioarele schilogite de vrăjmaşii creştinismului, adecă cu cei 318 Sfinţi Părinţi şi dumnezeieşti mărturisitori şi de rane purtători pentru Hristos. Pre care ochii scoşi şi sfinte mădulări stâlcite – după cum ne comunică Episcopul Evsevie Pamfil[3] şi Meletie[4] – zic cum că cu dulceaţă le săruta Sfântul Împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu Sfinţii Apostoli, pentru ca să primească sfinţenia lor.

§ 5. Drept aceea, foarte potrivit este să amintim noilor calendarişti cuvântul cel de la întâia Pashă a Sfântului Ioan Gură de Aur, ce zice:

,,Faceţi-vă precum sunt şi eu (adecă acum), fiindcă şi eu eram odată ca şi voi (adecă filosofi). Şi ce zic de mine ? Trei sute de Sfinţi Părinţi şi ceva mai mulţi, împreună adunându-se în Eparhia Vitiniei, în Nikeea, aceasta au hotărât-o (adecă pentru Sfintele Paşti), iară voi pre toţi aceia îi defăimaţi prihănindu-i ?

Acum, una din două va urma: sau îi catigorisiţi ca pre nişte neînţelegători, că n-au cunoscut cu scumpătate[5], sau că au cunoscut adecă, însă pentru frică au vândut adevărul. Deoarece când nu păziţi pre acelea ce s-au aşezat de aceia (adecă de Sf. Părinţi), fără de alta una din acele două pomenite mai sus va urma.

Şi cum că adecă au avut şi înţelepciune multă şi bărbăţie au arătat, acestea, lucrurile lor le prea arată; fiind că toţi purtau asupră-şi semnele lui Hristos, şi multele lor pedepse înfăţoşau pe fiecare că întru adevăr au răbdat multe pentru numele lui Iisus Hristos.

Pentru că unii dintru aceştia, afară de altele, aveau şi istovite trupurile lor de nevoinţe, alţii din pricina răpirii tuturor lucrurilor celor trebuincioase, altora din foame, altora din ranele cele multe şi alţii pre ochi îi aveau scoşi: şi dintru aceşti purtători de semne şi mucenici s-au alcătuit atunci tot Sfântul Sinod. Aceştia împreună, cu credinţă şi cu împreună glăsuire au aşezat această sfântă serbare a Paştelor ca să o săvârşim întru această zi. Aşa dar, aceia cari în vremurile acelea de strâmtorime şi aspre ale goanelor n-au vândut credinţa, puteau ei înşişi să se făţărnicească pentru păzirea zilei acesteia ?

Ia aminte bine să vezi ce faci, pentru că judeci pre Părinţi cu acest chip, pre cei statornici şi înţelepţi !

Deoarece fariseul acela, care a judecat pre vameşul, au pierdut toate bunătăţile ce mai avea, tu ce răspuns vei da ? Ce cuvânt vei avea pentru prihănirea acelor dascăli ce erau prieteni ai lui Dumnezeu şi mai ales că cu nedreptate şi cu multă necunoştinţă îi prihăneşti ?”

Aducă-şi aminte noii calendarişti de râvna Sfântului Ioan Gură de Aur asupra Sfântului Chiril al Alexandriei, pentru care s-a pus însăşi Maica lui Dumnezeu, zicându-i: ,,Iartă-l Ioane”. Dar pentru cei ce hulesc sfântul nostru calendar ortodox zicând că este păgânesc – faţă de cuvintele de mai sus – cine, oare, va îmblânzi pe Auritul acela apărător al aşezământurilor rânduite de sfinţii cei încununaţi cu laudele dumnezeiescului Gură de Aur ?

§ 6. Deci, ce mai zic noii calendarişti ?

,,Sfântul Sinod, zice, a amânat aplicarea schimbării datei Sfintelor Paşti, până se va înfiinţa organul astronomilor care să ne dea pe un număr de ani data lunii pline după echinocţiul de primăvară”.

Însă şi aici întru acest număr de ani, ca şi în celelalte arătări, se vede că se lucrează un ce necunoscut !

Ce o mai fi urmărind aceste şoapte tainice ?

În Congresul de la Constantinopol, 1923, s-a hotărât ca Universităţile din Bucureşti, Atena, Belgrad şi Petrograd prin observatoarele lor astronomice să fixeze luna plină a echinocţiului de primăvară pe un interval de 50 de ani.

Iar în comunicatul ce-l face Onor. Senatului Român, D.D. Dr. Miron Cristea – la 15 decembrie 1923 – zice că acele universităţi au să fixeze luna plină pe 25 de ani !

Iar în Noua Revistă Bisericească, anul VI, pag. 96, zice că Sfântul Sinod al României a hotărât că acest calcul se va face deocamdată pe 10 ani !

Iar în Biserica Ortodoxă Română, 1924, poşta redacţiei: ,,Un număr oare care de ani”.

Ce mister s-o mai fi rostogolind întru aceste felurite numere de ani ?

Pare-ni-se că această dare din colţ în colţ adăstă pre ceea ce se zice: ,,Până ce societatea naţiunilor va stabili pe bază exactă de calcule astronomice durata anului solar, ca acest an să fie adoptat pretutindeni, în viaţa civilă şi bisericească calendaristică”[6].

§ 7. Aşa dar, dacă acum se cere o bază exactă în calculele astronomice, de aici se dovedeşte că până acum la neîndumnezeiţii astronomi apuseni calculele lor au fost mincinoase, precum au şi fost; una, iar alta:

Vedem pe abatele Chauve Bertrand la Uniunea Astronomică Internaţională din Roma în 1922 că pretinde a se găsi o bază de înţelegere şi între partizanii celor 13 luni, adecă cu jidanii, zicând că sunt şi ei numeroşi acum !

Iată deci că pretutindenea se zăreşte ucigaşa mână a lui Iuda cel blestemat – Alviţarul – care de altfel ştim cum că francmasonia de el este aflată şi în statutul căruia stă: ,,război neîmpăcat – nu noului calendar gregorian – ci vechiului calendar iulian”.

Şi atunci noii calendarişti ce vor face când de la Liga Naţiunilor, jidănită, se vor pomeni cu un postulat jidănesc de un nou calendar, care considerat ca fapt recunoscut, nu va mai putea fi discutat ? Căci dacă miliardarul acela jidan din Amsterdam – pe la începutul veacului al XVII-lea – a dat lui Gulielm Stattulver al Olandei 2 milioane de florini, zicându-i că dacă nu va reuşi să răpească scaunul Britaniei, se mulţumeşte a-i pierde[7];

Oare ce nu vor jertfi masonii de jidani la Liga Naţiunilor spre a le ieşi pe placul lor ?

Aşa dar, mai înainte de a face încheierea celor zise până aici despre chestiunea calendarului, să notăm ceva şi: