Capitolul V

Încheierea celor zise până acum

§ 1. Întru înainte cuvântarea acestui tratat numit ,,Boldurile Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit”, s-au dat pe faţă cu mărturii ce scopuri au noii reformişti cu Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. După care am arătat de ce s-a intitulat tratatul ,,Bolduri” ca o aducere aminte noilor reformişti spre a nu se atinge de cele neatinse, dacă vor să nu simtă veşnic împunsăturile boldurilor Domnului nostru Iisus Hristos.

Iar după aceea, am dat puţin la lumina zilei felul dresării reformiştilor, punându-i în faţa oarecăror mărturii scripturelnice, despre dreptul de cetăţenie în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos şi despre principalele datorii ce au membrii acestei Sfinte Biserici faţă de dumnezeieştile ei învăţături, ca să moştenească ei viaţa de veci;

Cu care împreună s-a dovedit şi despre nerătăcirea Sfintelor Soboare Ecumenice, nu numai în ceea ce priveşte chestiunile dogmatice, ci şi în modul de ocârmuire prin sfintele canoane, toate fiind insuflate de unul şi acelaşi Duh al lui Dumnezeu.

Despre care papa, nevoind să audă, cu trufaşă sprânceană şi-o atribuie lui, adecă nepăcătuirea (pretinzând a fi infailibil).

Pentru care negreşire a papei, siliţi am fost să-l trecem în defilare pe la mârşavele şi păgâneştile lui săvârşiri, precum şi să-i pomenim noianul abaterilor ereticeşti şi blestemate ce au născocit în biserica lui cea papistăşească;

Ca astfel să vadă cei ce au simpatie către aceşti eretici, că cel asemenea pe cel asemenea lui iubeşte.

Cărora în scurt le-am demascat fineţea şi scopurile lor că sunt anti-dogmatice şi anti-canonice, ereticeşti, bună oară ca: botezul cu stropire, participarea ereticilor la rugăciuni într-un loc cu ortodocşii, căsătoriile între eretici cu ortodocşii etc; precum a cărora necanonicitate le-am dovedit cu mărturii scripturelnice.

Şi la care, aşternând câteva luări aminte în privinţa şovăielilor noilor reformişti, am ajuns şi la chestia schimbării sfântului nostru calendar bisericesc ortodox de către ei. Căruia făcându-i o mică deasupra scriere.

§ 2. Mai apoi am scris ceva şi despre calendar la diferite limbi ale pământului, istorisind puţin şi despre calendarul bisericesc, precum şi despre rânduiala Pascaliei cum au urmat, şi ce anume hotărâri au fost date în privinţa ei, şi cine au scris despre această Pascalie din dascălii bisericeşti până la Sfântul Sobor I Ecumenic, despre care am arătat istorisirea lucrurilor lui în privinţa Pascaliei;

După care am pomenit ce anume dascăli bisericeşti, între care şi români, au scris în general despre calendar şi Pascalie.

Iar apoi am aşternut şi întreaga socoteală calendaristică şi pashală conform rânduielilor Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, îmbunătăţită şi cu oare care tablouri tot în această privinţă cu lămuriri pentru fiecare în parte.

După aceasta, am făcut critica calendarului gregorian împreună cu al născocitului lui de Papa Grigorie al XIII-lea;

Pe care calendar Biserica Ortodoxă împreună cu Sfinţii Părinţi ce au scris despre această chestie l-au osândit şi lepădat departe de la curţile Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, ca pe unul ce este mincinos şi rătăcit cu totul şi întru toate aşezările lui din care se compune.

Pe urmă, am însemnat câte ceva din hotărârile Sf. Sinod al României, precum şi ale clericilor şi laicilor, care au scris împotriva schimbării calendarului nostru bisericesc ortodox, cum că cei ce vor îndrăzni a face una ca aceasta, toţi aceştia au zis că cad din Ortodoxie şi se fac eretici şi anatematisiţi.

§ 3. Şi pe urmă, am documentat că P.S. sinodali nepunându-se de acord cu ei înşişi şi-au schimbat sfânta statornicie de până atunci şi, fără a-şi mai închipui că prin acea schimbare înfăptuiesc dezarmonia şi rump unitatea creştinilor ortodocşi, de odată hotărăşte – conform unei înţelegeri la mincinosul congres de la Constantinopol – şi reformează sfântul nostru calendar ortodox.

Şi deci, din pricina aceasta, noi, pe cât am putut, am căutat a dovedi – precum am şi reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu – cum că nu sfântul nostru calendar bisericesc ortodox este, precum zic ei, păgânesc, ci mai ales a lor cea de nou scornitură este păgânească şi ateistă, căci răstoarnă cele bine aşezate de Sfinţii Părinţi şi hulesc împotriva Sfântului Duh, Cel ce a insuflat pe Sfinţii Părinţi la Sfintele Soboare a toată lumea, ca adecă să nu se schimbe nimic din cele ce cei 318 dumnezeieşti Părinţi la Sfântul Sobor I din Nikeea bine şi cu înrâurire dumnezeiască au aşezat – împreună cu altele – şi calendarul cu rânduiala Pascaliei, ca să le păzească neatinse şi neciuntite până la sfârşitul lumii, adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe.

Aşa dar:

§ 4. Ce rost au şi vor avea cuvintele aspirantului la patriarhie ale D. Dr. Miron Cristea, rostite în Senatul ţării româneşti, în şedinţa de la 27 noiembrie 1924, care, când a îndemnat pe senatori să arate poporului că acel calendar la care s-a renunţat era păgânesc, căci, zice, era făcut de Iulie Chesar şi că acum ne-am dat după cerinţele creştineşti şi după cerinţele ştiinţifice ?[1]

O ! Neştiinţă !!!

Vrea să zică toată lumea care până acum de la Iulie Chesar – împreună cu Mântuitorul, Sfinţii Apostoli şi toţi sfinţii şi mântuitorii creştini – adecă cei ce s-au servit de calendarul iulian, a fost condusă de păgânism în viaţa lor calendaristică, şi numai noii calendarişti tocmai acum au descoperit că calendarul iulian a fost păgânesc, la care a renunţat şi tocmai acum s-a dat la creştinătate de la păgânism.

Bravo lor şi cunoştinţei lor teologice !

Dar atunci, ca cei ce s-au născut, dupre cum hulesc domnia lor, într-o epocă păgânească calendaristică, acum când s-au dat la creştinătate, trebuie neapărat să se boteze, căci de altfel ori cât ar huli ei pe sfântul nostru calendar bisericesc ortodox, nu-i vom crede.

Pentru aceasta,

§ 5. Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit – dintre care şi noi facem parte cu darul lui Dumnezeu – cei ce ca creştini ortodocşi suntem datori ca cu însuşi preţul vieţii noastre să păzim fără de alta făgăduinţa dată prin jurământ în vremea naşterii cei de a doua oară în baia sfântului botez, care datorie ne stă asupră, ca atunci când vom fi siliţi a călca vreuna din poruncile Sfintei noastre Biserici, de va chema vremea, să ne vărsăm pe însuşi sângele nostru pentru apărarea sfintei noastre credinţe ortodoxe şi a păzirii strămoşeştilor obiceiuri creştineşti. Iar cei ce s-au învrednicit ca de a doua oară să repete acest sfânt jurământ, în vremea tunderii în sfântul şi marele îngerescul chip monahicesc, cu mult mai mult li se impune aceasta. Iar pentru sfinţiţii clerici, şi mai ales P.S. arhierei, mai cu deosebire şi mai cu îndatorire le stă asupră-le aceasta. Căci în vremea hirotoniei de 3 ori au jurat cum că vor păzi predaniile cele pentru Dumnezeu şi pentru cele dumnezeieşti şi tâlcuirile Bisericii cei Una şi Sfântă şi Sobornicească şi Apostolească; pentru care atuncea în auzul tuturor, împreună cu mărturisirea credinţei, cu mare glas au strigat:

,,Tuturor începătorilor de eresuri şi pe cei de un cuget cu dânşii, îi lepăd şi-i dau anatemei şi luminat propovăduiesc cu mare glas: tuturor ereticilor ANATEMA (şi iarăşi a treia oară) tuturor ereticilor ANATEMA”[2].

Toţi aceştia, adevăraţi fii şi robi ai Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de vor să moştenească Împărăţia cerurilor – prin păzirea sfintelor şi dumnezeieştilor porunci ale Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit:

Nu primesc nici o schimbare să se facă în cele poruncite şi predanisite de această Sfântă Biserică, între care este şi calendarul bisericesc ortodox – iulian, stil vechi.

Deoarece făptuitorii reformişti vor cădea în anatema Sfântului Apostol Pavel ce zice:

,,De binevesteşte cineva vouă ceva afară de ceea ce aţi primit, fie ANATEMA” (Galateni 1, 8-9).

Aşa dar,

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar ortodox, deoarece cei ce fac aşa născocire cad în osânda rostită de Sfântul şi Ecumenicul al VII-lea Sobor în canonul 1; şi care Sfânt Sobor iarăşi zice: ,,Toti cei ce afară de predania Bisericii şi de învăţăturile Sfinţilor şi întru tot Cinstiţilor Părinţilor noştri au născocit ceva sau vor născoci după hotărârea noastră aceasta, fie ANATEMA de 3 ori” (în sinaxarul Duminicii Pravoslaviei).

Şi iarăşi zice:

,,Toţi cei ce calcă predaniile Sfintei Biserici scrise ori nescrise, anatema de 3 ori” (în al doilea tom al Sinodicalelor, foaia 883).

Nu primim schimbarea sfântului şi ortodoxului calendar, deoarece prin această schimbare reformiştii arată de-a dreptul nesupunere Sfintelor Soboare Ecumenice – care au pecetluit împreună cu altele şi pe a noastră ortodoxă rânduială calendaristică – şi care nesupuşi vor cădea din nădejdea mântuirii, rămânând afară de trupul Bisericii, dupre hotărârea Domnului, că: ,,De nu va asculta cineva nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 17).

Nu primim să hulim sfântul nostru calendar ortodox, deoarece hulitorii vor moşteni osânda acelor ce hulesc împotriva Sfântului Duh cel ce au insuflat pe Sfinţii Părinţi la Sfintele Soboare Ecumenice şi care păcat al hulei, dupre hotărârea Mântuitorului (Matei 12, 32), nu li se va ierta lor nici odată.

Nu ne învoim să schimbăm ortodoxul nostru calendar, deoarece aceasta este o nouă scornitură şi o străină învăţătură şi cel ce se învoieşte cade în osânda Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan ce zice: ,,Ori cine va veni la voi şi nu va aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiti în casă şi să nu-i ziceţi lui ‘Bucură-te’ – Bună ziua. Că cel ce-i zice lui ‘Bucură-te’ se face părtaş faptelor lui celor rele” (II Ioan 1, 10-11).

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar ortodox, deoarece reforma aceasta este aflare papistăşească, osândită de întreaga şi marea Adunare Sinodală din anul 1593, pe vremea patriarhului Ieremia al II-lea, faţă fiind toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe de Răsărit; osândire rostită şi de alte Sfinte Sinoade şi Sfinţi Părinţi.

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar ortodox, deoarece ne vom împotrivi Dumnezeului minunilor, Cel ce spre întărirea ortodoxului nostru calendar a lucrat minunile ce le-am pomenit mai înainte; şi care Dumnezeu repetă în tot anul minunea ieşirii Sfintei Lumini în ziua Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos la Sfântul Mormânt în Ierusalim, zicem, la ale noastre Sfinte Paşti, iar nu la ale celorlalţi eretici, între care sunt şi papistaşii.

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar ortodox, deoarece prin această schimbare noii calendarişti vor face schisma între Bisericile surori Ortodoxe care în mare parte nu s-au învoit, adecă vor face desbinare între ortodocşi, şi care păcat al desbinării Bisericilor nici sângele muceniciei nu-l poate spăla, precum zice Sfântul Ioan Gură de Aur (în a 11-a Voroavă către Efeseni): ,,Cum că au zis un sfânt că nici sângele muceniciei poate a spăla păcatul osebirii şi al despărţirii Bisericii. Şi a desbina cineva Biserica este răul cel mai cumplit, decât a cădea în eres.

Scrie însuşi Sf. Dionisie al Alexandriei Mărturisitorul în Epistolia cea către Navat Episcopul, că se cuvine a pătimi cineva ori şi ce rău ar fi numai a nu desbina Biserica, şi că este mai slăvită mucenicie ce ar suferi cineva pentru a nu desbina Biserica, decât mucenicia ce o ar răbda de a nu sluji idolilor. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor mărturiseşte pentru folosul sufletului său, iară întru cea pentru a nu desbina Biserica mărturiseşte pentru folosul şi unirea a toată Biserica” (Pedalion, foaia 26).

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar ortodox, fiindcă noii calendarişti, de se vor ţine după două stiluri, vor desfiinţa postul Sfinţilor Apostoli, atrăgându-şi asupră ANATEMA canonului 19 al Sf. Sobor din Gangra şi osânda de la 228 a Nomocanonului.

Nu primim schimbarea sfântului nostru calendar bisericesc ortodox, căci dacă reformiştii vor schimba şi data Sfintelor Paşti vor cădea în osânda canonului 1 al Sf. Sobor din Antiohia, precum şi ale altor osândiri sinodiceşti şi părinteşti.

Nu primim schimbarea ortodoxului nostru calendar, căci noii calendarişti, ori ce chip vor unelti cu noua lor scornitură, vor face Sfintele Paşti ori mai înainte de jidani, ori nu vor ajunge cu data la 22 martie, ori îl vor avea fix într-o anumită zi, fapte pentru care înşişi ei au zis că acestea sunt o erezie vădită, precum şi este; şi unii şi aceştia eretici vor cădea în osânda Sfântului Apostol Pavel ce zice:

,,De omul eretic după una şi a doua sfătuire, te fereşte, ştiind că s-a răzvrătit unul ca acesta şi păcătuieşte, fiind singur de sine osândit” (Tit 3, 10-11).

Nu primim să schimbăm bisericescul nostru calendar, pentru motivul, cum zic ei, că această schimbare nu ar fi nimic; căci chiar aşa de ar fi, adecă o mică abatere, iată pentru această nimică ce ne spune Sf. Ioan Gură de Aur:

,,Rogu-vă dar, fraţilor, să nu vă amăgiţi cu cugetul cel pierzător de suflet, înşivă a grămădi asupră-vă toată răutatea zicând: Ce este aceasta şi ce este aceea, adecă aceasta nu-i nimic, cealaltă tot aşa, că nenumărate rele din aceasta se nasc, căci diavolul cel spurcat multă răutate şi putere întrebuinţează şi pogorământ spre pierzarea oamenilor, ca din cele mici mai întâi lovindu-i să-i aducă la cele mai mari” (Voroava LXXXVI la Matei).

Iar Sfântul Isidor Pelusiotul în epistolia 1233 glăsuieşte:

,,A zice că aceasta nu e nimic, au făcut a glumi răutatea asupra întregii vieţi”;

Iar împotriva acestei pierzătoare glume, adecă: nu-i nimica, a scris un tratat întreg cucernicul acela bărbat părintele Ioan Kronştanski, Rusia, † 1910.

Nu primim să schimbăm sfântul nostru calendar de stil vechiu pentru motivul pus de reformişti, că ar fi prea multe sărbători şi pentru aceasta se face pagubă mare materială. Căci nu are nici un loc recea această pricină.

Mai întâi sfintele sărbători sunt aşezate şi rânduite să le serbăm de acei făcători de minuni pe care Sfânta Biserică îi numeşte purtători de Dumnezeu şi insuflaţi de Sfântul Duh; iar apoi, oare nu era mai mult belşug atunci când creştinii prăznuiau toate cele rânduite de Sfânta Biserică, decât acum în epoca aceasta ateistă (fără de Dumnezeu) care a redus francul numai la 7 bani ?!

Nu primim să schimbăm ortodoxul nostru calendar iulian, pentru motivul că aceasta o cere marele interese ale statului. Pentru stat poate să fi fost o necesitate; iar pentru Biserică – după cum am arătat – însuşi statul când a primit calendarul gregorian, au respectat dreptul Bisericii de a face uz de calendarul iulian stil vechiu, tipărind însuşi cu a sa cheltuială calendarul bisericesc ortodox pe toţi anii, în 1923; şi prin urmare însuşi statul ne-a documentat că interesele cele vremelnice nu poate muta hotarele cele veşnice ale dumnezeieştii Biserici Răsăritene.

Şi fiindcă:

Nu primim schimbarea sfântului, ortodoxului şi bisericescului nostru calendar iulian stil vechiu, din aceasta să nu ne lipească crima de turburători ai ordinii de stat. Căci atâta lucru ştim şi noi, cum că:

,,Taina împăratului bine este a o ascunde, dar însă lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire este” (Tovit 12, 6).

Însă să ştie doar că turburători propriu-zişi ai ordinii de stat şi cu lucru dovediţi sunt adventiştii, anabaptiştii, sabatiştii, pocăiţii şi alţi blestemaţi de eretici, împreună cu toţi protestanţii şi papistaşii ce mişună prin România şi prin toată lumea – duhul bolşevismului – ce cu toţii sug din afurisita ţâţă a lui Iuda cu masonii lui;

Iar nu noi creştinii ortodocşi, cei ce cu trup şi suflet ne ţinem de predaniile cele strămoşeşti creştineşti şi care punem înaintea bolşevismului zisa Sfântului Mucenic Procopie din Palestina († 303), că:

,,Mulţimea domnilor nu e bună,

Un Cap e de ajuns a purta o cunună”.

Nu primim să schimbăm sfântul nostru calendar ortodox, ca cum de spaima înfricoşărilor cu care ne ameninţă şi ne cinstesc noii calendarişti pentru această statornică; căci aceasta dovedeşte cum că unde e silă, de acolo Adevărul a dispărut; şi ca atare silnicii făptuiesc ceva mai mult decât tiranii împăraţi idolatri de demult, care, nu pentru ca să-şi aplice vreo nouă a lor scornitură vărsau sângele sfinţilor mucenici, ci cu pricină ca cum binecuvântată pentru ei, căci voiau să ţină obiceiurile lor cele vechi strămoşeşti; pentru care cetim în ultimul edict al lui Maximian următoarele[3]:

,,Dintre toate îngrijirile ce am luat pentru binele comun al supuşilor noştri şi pentru conservarea imperiului, noi hotărâsem de a restabili toate lucrurile după primele obiceiuri şi vechea disciplină a străbunilor noştri”.

Care de altfel, într-un catehism creştin ortodox[4], aflăm următoarea întrebare:

,,Cum trebuie creştinii ortodocşi să lucreze, dacă stăpânii şi mai marii ar cere ceva de la dânşii, care să fie contrar credinţei şi în opoziţie cu legea dumnezeiască predanisită ?”

Răspuns: ,,În acest caz trebuie să li se răspundă ceea ce Sfinţii Apostoli au răspuns principilor şi capilor iudeilor:

,,Judecaţi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu, de a ne supune mai vârtos vouă decât lui Dumnezeu ?” (Fapte 4, 19); şi trebuie a suferi şi a purta toate urmările acestei învăţături, pentru credinţa şi predaniile Bisericii şi pentru a nu viola (strica) Legea lui Dumnezeu, ori şi ce ar putea urma, sau ar putea rezulta de acolo”.

Deci, pentru aceasta, noi creştinii ortodocşi, nu ne împreună învoim cu cei ce au schimbat sfântul nostru calendar bisericesc ortodox – bătrân aproape cu 2.000 ani – pentru cel papistăşesc, căci astfel am cădea sub osânda Sf. Apostol Pavel ce zice:

,,Care dreptatea lui Dumnezeu cunoscând-o, cum că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai acestea le fac, ci şi bine voiesc cu cei ce le fac pe acestea” (Romani 1, 32).

Pentru care zice dumnezeiescul Gură de Aur:

,,Nu numai a râvni răutatea, ci şi a lăuda pe cei ce vieţuiesc într-însa aduce muncă prea cumplită celor ce vieţuiesc întru răutate; căci a păcătui şi a lăuda pe cei ce păcătuiesc, mult mai mare prihană de muncă aduce” (în cuvântul cel la Saul).

Ci şi Marele Ierarh Vasilie zice:

,,Mai cu sârguinţă să luăm aminte de sinene, nu cumva pe vreun om necinstitor de Dumnezeu, cu cuvântul sau cu lucrul, vrând să-l îndreptăm, dupre harul cel către noi, să ne purtăm cu înduplecarea lui. ,,Că vai celor ce zic răul bun şi bunul rău, şi cei ce pun lumina întunerec şi întunerecul lumină, cel ce fac amarul dulce şi dulcele amar” (Isaia 5, 20)”.

Şi iarăşi zice: ,,Cel ce ajută celor răi – necinstitori de Dumnezeu – şi îndrăzneşte întru faptele cele rele, acesta este cel ce zice răul bun …” (în tâlcuirea la Prof. Isaia).

Iar Parimiastul încă au zis:

,,Carele judecă pe cel nedrept a fi drept, iar nedrept pe cel drept, necurat şi urât este la Dumnezeu” (Pilde 13, 13).

Aşa dar, fiindcă s-a dovedit cu lumina zilei că sfântul nostru calendar bisericesc ortodox, numit iulian stil vechiu, nu i se poate afla nici o prihană – dat fiindcă şi noii calendarişti îl zic că s-a botezat în legea creştină, de către Sfinţii Părinţi la Sfântul Sobor I Ecumenic, iar tot ei strigă în gura mare că creştinescul nostru botezat calendar ortodox este păgânesc, atunci judece ori şi care,

,,Cine e necurat şi urât la Dumnezeu ?”