După decenii de dezbateri şi conferinţe ecumeniste, strategii au trecut la semnarea de acorduri şi înţelegeri pe diferite probleme practice

Decenii de-a rândul, mişcarea ecumenistă a organizat nenumărate conferinţe şi întruniri, la care au fost luate în discuţie rând pe rând toate aspectele vieţii creştine, comparându-se învăţătura ortodoxă cu cea heterodoxă, în încercarea vădită de a se concluziona că nu există diferenţe ireconciliabile între ele şi că ambele au putere mântuitoare.

Pasul imediat următor aducerii la un numitor comun, în plan teoretic, a învăţăturii ortodoxe şi heterodoxe, a fost semnarea de documente şi acorduri cu privire la diferite probleme practice. Şi fiindcă nu sunt posibile modificările dogmatice dorite de ideologii ecumenismului, în prezent se aplică următoarea strategie cu rezultate pe mai multe planuri: pornind de la problemele concrete cu care se confruntă credincioşii şi păstorii lor, se semnează anumite acorduri care vor reprezenta temelia pentru modificările dogmatice de mai târziu, după ce credincioşii se vor fi obişnuit într-o măsură suficient de mare cu ele.

În această conjunctură, ecumeniştii au dat mare atenţie sfintelor taine datorită implicaţiilor ecleziologice ale acestora

Cruciale în introducerea unei noi ecleziologii sunt sfintele taine deoarece, pe de-o parte, toţi credincioşii beneficiază de ele şi, ca urmare, ele au un impact puternic la nivel psihologic, iar pe de altă parte, prin ele se recunoaşte implicit existenţa harului şi puterii mântuitoare a confesiunii în care se săvârşesc. Din aceste motive, învăţătura despre sfintele taine a fost mereu luată în discuţie în cadrul dialogurilor ecumeniste.

Cea mai importantă taină pentru ,,idealul” ecumenismului o reprezintă botezul, poarta de intrare în Biserică. Ca urmare, încă din anii ’1950-’1970, teologii ortodocşi ecumenişti au început să elaboreze curioase ,,teorii” teologice, în care susţineau că, prin botez, toţi creştinii se află în hotarele unei Biserici nevăzute, mai presus de graniţele confesionale.

În ,,Mărturisirea de la Thyateira”, din 1975, Arhiepiscopul Athenagora (Kokkinakis) al Thyateirei şi Marii Britanii, aparţinând de Patriarhia Constantinopolului, scria: ,,Toţi creştinii cred în acelaşi botez, prin care toţi au devenit mădulare ale Trupului Său, Biserica”.

Zece ani mai târziu, teologul pe atunci mirean Ioannis Zizioulas, în prezent mitropolit al Pergamului, ţinând tot de Patriarhia Ecumenică, a propus discutarea ,,limitelor Bisericii în temeiul unităţii baptismale” (n.r.: potrivit lui Zizioulas, toţi creştinii, prin botez, aparţin aceleiaşi Biserici). El afirma: ,,Botezul este cel ce delimitează hotarele Bisericii şi toţi creştinii sunt botezaţi. (…) În botez, chiar dacă există o ruptură, o despărţire, o schismă, se poate vorbi încă de Biserică”.

În 1982 s-a semnat primul acord cu privire la sfintele taine

După teoriile teologice nu au întârziat să apară acordurile cu privire la sfintele taine şi, în mod particular, referitoare la botez. În 1982, la Lima, Peru, Comisia ,,Credinţă şi Organizare” a Consiliului Mondial al Bisericilor a reuşit să impună Documentul BEM (B - baptism-botez, E - eucharisty-euharistie, M - ministry-slujire). Prin acest act, ortodocşii şi heterodocşii şi-au recunoscut reciproc trei taine: botezul, euharistia şi ,,slujirea” - echivalentul heterodox al tainei ortodoxe a preoţiei (n.r.: Documentul BEM, semnat la Lima, în 1982, a fost prezentat pe larg în cadrul serialului ,,Negarea lui Hristos”, în numerele 24-25 şi 26 ale revistei noastre).

2006. Papa Benedict al XVI-lea săvârşind un botez. După cum se poate vedea din imagine, copilului îmbrăcat (!) i se toarnă pe creştet câteva picături de apă

A urmat o altă ,,piatră de hotar”: întrunirea de la Balamand, Liban, din 1993, unde Comisia mixtă pentru dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică a adoptat un document, cunoscut sub numele de Declaraţia de la Balamand. Actul (n.r.: despre care am scris în serialul ,,Declaraţia de la Balamand. Noul cal troian al Vaticanului” din cadrul rubricii ,,Lumea în derivă” a revistei noastre), care recunoaşte că cele două Biserici sunt ,,Biserici-surori”, vorbeşte, la punctul 13, despre faptul că ele au aceleaşi sfinte taine:

,,Fiecare parte recunoaşte faptul că ceea ce Hristos a încredinţat Bisericii Sale - mărturisirea credinţei apostolice, participarea la aceleaşi sfinte taine, şi mai presus de toate o preoţie care săvârşeşte jertfa lui Hristos şi succesiunea apostolică a episcopilor - nu poate fi considerat proprietatea exclusivă a uneia dintre Bisericile noastre. În acest context, este limpede că rebotezarea trebuie evitată”.

După numai doi ani, la 29 iunie 1995, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului şi Papa Ioan Paul al II-lea au reluat ideea în declaraţia comună ,,Chemare la unitate”: ,,O concepţie sacramentală comună a purces, a dăinuit şi a trecut de-a lungul timpului, prin succesiune apostolică. (…) Aşadar, ne îndemnăm credincioşii ortodocşi şi catolici să reîntărească spiritul de frăţietate care izvorăşte din botezul cel unul şi din participarea la viaţa sacramentală”.

Ierarhii ortodocşi ecumenişti susţin cu fermitate recunoaşterea botezului heterodox

Tot în 1995, Mitropolitul Maxim al Pittsburgh-ului, aparţinând de Patriarhia Constantinopolului, se exprima cu duritate: ,,Atunci când mărturisim credinţa într-un botez spre iertarea păcatelor, nu înţelegem prin aceasta botezul ortodox, ci orice botez creştin. (…) Ortodoxia şi romano-catolicismul, cele două biserici-surori din vechime, continuă să-şi recunoască una alteia botezul, precum şi celelalte taine săvârşite în aceste biserici. (…) Rebotezarea de către ortodocşi a creştinilor botezaţi neortodox este inspirată de îngustimea minţii, fanatism şi bigotism. (…) Este o nedreptate săvârşită împotriva botezului creştin, chiar o hulă împotriva Sfântului şi Dumnezeiescului Duh care lucrează în orice botez creştin”.

Legătura dintre recunoaşterea unui singur botez creştin şi existenţa unei Biserici ,,nevăzute”, care îi cuprinde pe toţi creştinii, a fost din nou ,,lansată” în iunie 1997. La cea de-a doua Adunare Ecumenică Europeană a Consiliului Bisericilor Europene (n.r.: a treia Adunare Ecumenică Europeană va avea loc la Sibiu în perioada 4-9 septembrie 2007) a fost adoptat un document în care se scrie: ,,În apa botezului recunoaştem prezenţa Duhului, care este izvorul întregii vieţi şi ne face părtaşi Trupului lui Hristos” (document final 2, text de bază). ,,Recomandăm ca bisericile (…) să caute a dobândi recunoaşterea reciprocă a botezului, în rândul tuturor bisericilor creştine” (document final 3, recomandări de acţiune).

Ca urmare a acestor ,,pregătiri”, ecumeniştii au început să semneze acorduri practice

După ce terenul a fost bine pregătit prin teorii teologice, documente şi declaraţii, strategii ecumenismului au trecut la următoarea etapă: semnarea de acorduri prin care diferite confesiuni creştine îşi recunosc reciproc botezul în plan practic.

Astfel, în 1999, Mitropolitul Maxim al Pittsburgh-ului, împreună cu alţi reprezentanţi ortodocşi, a semnat un document intitulat ,,Botez şi iconomie sacramentală: declaraţia de acord a Comisiei Teologice ortodoxo - romano-catolice nord-americane”, în care se afirmă:

,,Membrii ortodocşi şi catolici ai comisiei noastre recunosc, în ambele tradiţii, o învăţătură comună şi o credinţă comună într-un singur botez, în pofida unor variaţii de practică care, credem noi, nu afectează substanţa tainei. Suntem, prin urmare, îndemnaţi să declarăm că ne recunoaştem unii altora botezul ca fiind unul şi acelaşi. Această recunoaştere are evidente implicaţii ecleziologice. Biserica este în sine mediu şi efect al botezului. (…) Aici, în cele din urmă, se găseşte baza pentru întrebuinţarea modernă a expresiei ,,Biserici-surori”.”

Ca urmare a acestei declaraţii, comisia teologică nord-americană a decis ca romano-catolicii care se convertesc la ortodoxie să primească doar taina mirungerii.

În iulie 2004, în Australia, mai multe confesiuni, printre care s-a aflat eparhia australiană a Bisericii Ortodoxe Române, au semnat un document de recunoaştere reciprocă a botezului

Apoi, în iulie 2004, în cadrul Consiliului Naţional al Bisericilor din Australia, a fost semnat un ,,Document de acord”, care recunoaşte reciproc taina botezului între confesiunile creştine care fac parte din acest organism ecumenist. Printre bisericile semnatare se numără: Biserica Anglicană a Australiei, Biserica Ortodoxă Antiohiană (care aparţine de Patriarhia Antiohiei), Biserica Apostolică Armeană, Federaţia Congregaţională a Australiei, Arhidioceza Ortodoxă Greacă a Australiei (care aparţine de Patriarhia Constantinopolului), Biserica Luterană a Australiei, Biserica Romano-Catolică din Australia, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Unitariană din Australia.

Prin acest document, confesiunile decid: ,,Suntem de acord, împreună, să recunoaştem taina botezului săvârşită în biserica fiecăruia dintre noi şi să promovăm folosirea certificatului de botez comun”.

În septembrie 2004, a fost semnat un acord asemănător pentru Germania

În toamna anului 2004, a fost semnat un document asemănător în Europa. Între 16-22 septembrie 2004, la sediul Patriarhiei Constantinopolului din Istanbul, Turcia, a avut loc o întrunire între reprezentanţii Patriarhiei Ecumenice şi cei ai Bisericii Evanghelice din Germania, principala confesiune protestantă din această ţară, cu tema ,,Mila lui Dumnezeu şi mântuirea lumii”. În cadrul acesteia, Mitropolitul Augustin al Germaniei (care are în păstorire ortodocşii din Europa Centrală), din partea Patriarhiei Constantinopolului, şi Episcopul Rolf Koppe, care conduce departamentul de relaţii externe al Bisericii Evanghelice Germane, au semnat un comunicat comun.

Folosindu-se de existenţa imigranţilor greci în Germania (n.r.: 400.000 de greci ortodocşi, ceea ce face ca Biserica Ortodoxă care aparţine de Patriarhia Ecumenică să fie a treia denominaţiune creştină din această ţară), cele două Biserici au decis să nu reboteze credincioşii care trec de la o biserică la cealaltă: ,,Deşi între bisericile noastre nu există încă o relaţie de intercomuniune, noi privim membrii ambelor biserici ca fiind botezaţi şi respingem săvârşirea unui nou botez în cazul schimbării denominaţiunii”.

,,În cursul negocierilor noastre, mitropolitul Augustin a arătat că de mulţi ani Patriarhia Ecumenică din Germania nu a mai botezat convertiţii la Ortodoxie”, a spus dr. Dagmar Heller, responsabilul Bisericii Evanghelice Germane pentru ecumenism şi Ortodoxie. ,,Dar semnarea acestui document ajută la combaterea neînţelegerilor şi a prejudecăţilor”.

Anterior acestui comunicat, în 2004, Consiliul Mondial al Bisericilor a organizat o conferinţă, la care s-a subliniat importanţa recunoaşterii reciproce a botezului, considerată ca fiind cea mai promiţătoare cale actuală de a promova unitatea Bisericii. În 2003, secretarul general de atunci al consiliului, Konrad Raiser, a afirmat că ar fi ,,o revoluţie copernicană în dialogurile ecumeniste dacă bisericile ar recunoaşte sincer una alteia botezul”.

Costin Tudor