----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 37 vizitatori și nici un membru online

Semnele vremurilor (II)

de ieromonah Serafim Rose

 

Episodul anterior

 

Articol apărut în periodicul diasporei ruse The Orthodox Word,

vol. 34, nr. 3-4 (200-201), mai-august 1998

 

3. Baza [necesară] pentru înţelegerea semnelor

Primul lucru pe care trebuie să-l deţinem dacă vrem să avem adevărata interpretare a semnelor vremurilor este ceea ce noi numim cunoaştere ortodoxă fundamentală. Cu alte cuvinte, cunoaşterea Sfintei Scripturi, atât a Vechiului cât şi a Noului Testament (şi nu doar după cum ni se pare, ci potrivit modului în care Biserica a tâlcuit-o); cunoaşterea scrierilor Sfinţilor Părinţi; cunoaşterea istoriei Bisericii; şi conştientizarea feluritelor erezii şi erori care au atacat adevărata înţelegere a dogmei Bisericii şi mai cu seamă a învăţăturii despre vremurile de pe urmă. Dacă noi nu avem o temelie în izvoare ca acestea, ne vom afla tulburaţi şi nepregătiţi. Exact acest lucru ni-l spune Domnul: să fim gata, să fim pregătiţi. Dacă nu avem această cunoaştere fundamentală, noi nu vom fi pregătiţi şi vom interpreta greşit semnele vremurilor.

În urmă cu câţiva ani, a apărut în limba engleză o carte care a devenit un best-seller fantastic printre cărţile religioase. Peste 10 milioane de exemplare s-au vândut în America. Se numeşte Ultima mare planetă pământ (The Late Great Planet Earth), de Hal Lindsey, un protestant evanghelic din Texas. Într-un stil mai degrabă superficial, el oferă interpretarea sa pentru semnele vremurilor. El crede 023. Semnele vremurilor II 1că vremurile de pe urmă sunt cele pe care le trăim noi acum. El crede că pretutindeni în jurul nostru se împlinesc aceste semne despre care a vorbit Domnul nostru. Dacă citiţi această carte, veţi descoperi că uneori el scrie un lucru mai mult sau mai puţin corect din punct de vedere al înţelegerii noastre ortodoxe, alteori este cu totul pe dinafară, iar alteori are în parte dreptate, în parte nu.

Este ca şi cum el doar ar ghici, deoarece el citeşte Scriptura potrivit modului propriu de a înţelege. El nu are o cunoaştere ortodoxă fundamentală, nici o temelie în adevărata cunoaştere a Scripturilor şi a Sfinţilor Părinţi. De aceea, dacă citiţi această carte cu seriozitate, veţi descoperi că veţi deveni foarte tulburaţi. Nu veţi şti ce să mai credeţi. De exemplu, el vorbeşte despre un mileniu care se presupune că vine înainte de sfârşitul lumii. El vorbeşte despre răpire, când creştinii sunt adunaţi după cum se crede sus în ceruri înainte de sfârşitul lumii, şi apoi privesc cum oamenii suferă jos, pe pământ. El vorbeşte despre construirea Templului din Ierusalim ca şi cum ar fi un lucru bun, ca şi cum aceasta se pregăteşte pentru venirea lui Hristos.

Dacă citiţi astfel de cărţi (există multe alte cărţi asemănătoare; aceasta este un best-seller deoarece autorul a captat imaginaţia oamenilor exact la un moment dat), şi dacă luaţi totul drept adevăr, veţi vedea că în loc să-L recunoaşteţi pe Hristos – care este singura raţiune a încercării noastre de a înţelege semnele vremurilor – îl veţi accepta pe antihrist.

Luaţi de exemplu însăşi chestiunea Templului din Ierusalim. Potrivit proorociilor ortodoxe, este adevărat că templul va fi reconstruit în Ierusalim. Dacă vă uitaţi la oameni precum Hal Lindsey, sau chiar la fundamentalişti precum Carl McIntire, veţi observa că şi ei vorbesc despre construirea templului, dar ei vorbesc despre el ca şi cum noi îl vom construi pentru ca Hristos să Se întoarcă şi să domnească peste lume timp de 1.000 ani. Ei vorbesc de fapt despre venirea lui antihrist.

Potrivit interpretării protestante, mileniul, înţeles ca o domnie specială de 1.000 ani la sfârşitul lumii, este în realitate domnia lui antihrist. De fapt, au existat deja oameni care s-au ridicat şi au vestit împărăţia lor de 1.000 ani care va dura până la sfârşitul lumii. Ultimul a fost Adolf Hitler. Aceasta se bazează pe aceeaşi idee chiliastă: cu alte cuvinte, interpretarea mileniului într-un sens pământesc. Cei 1.000 ani efectivi din Apocalipsă constituie viaţa în Biserică care este acum, adică viaţa harului; şi oricine o trăieşte vede că, în comparaţie cu oamenii din afara ei, ea este într-adevăr raiul pe pământ. Dar acesta nu este sfârşitul. Aceasta este pregătirea noastră pentru adevărata împărăţie a lui Dumnezeu care nu are sfârşit.

Astăzi sunt disponibile multe cărţi de cunoaştere ortodoxă fundamentală. Cei care sunt preocupaţi în mod serios de studierea semnelor vremurilor trebuie mai întâi să fie foarte pricepuţi în câteva din aceste cărţi, şi trebuie să le citească, studiindu-le cu seriozitate şi avându-le ca hrană zilnică. Cele mai bune cărţi de citit nu sunt interpretarea cuiva a Apocalipsei, deoarece în clipa de faţă nu există nici o tâlcuire ortodoxă a acesteia în limba engleză[1].

Cele mai bune cărţi sunt tratatele duhovniceşti fundamentale. Înainte de toate sunt expunerile de bază ale dogmelor ortodoxe, feluritele catehisme. Una din cele mai bune este lucrarea din secolul al VIII-lea a Sfântului Ioan Damaschin, Despre credinţa ortodoxă, care străbate întregul catehism. O lucrare încă mai timpurie este Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului, adică omilii pentru cei ce se pregăteau pentru a fi botezaţi, care parcurge întregul Crez şi expune ceea ce crede Biserica. Există multe cărţi asemănătoare de catehism, atât din vremurile străvechi, cât şi din timpurile moderne. Mai recent, noi avem catehismele în limba rusă ale mitropolitului Platon şi mitropolitului Filaret, care sunt mai scurte şi mai simple.

Apoi există un alt fel de cărţi: tâlcuirile la Sfintele Scripturi. Nu sunt prea multe de felul acesta în limba engleză[2], dar noi avem câteva din comentariile Sfântului Ioan Gură de Aur. Acest domeniu este puţin cam slab în limba engleză, deoarece există multe cărţi bune în limba rusă care nu sunt încă traduse în engleză, inclusiv lucrări mai recente de comentarii la Scripturi, chiar la Apocalipsă. Cărţile arhiepiscopului Averchie sunt foarte bune, dar ele abia încep să fie traduse în engleză. Cu voia lui Dumnezeu, vor fi tipărite în curând[3].

Apoi, pe lângă aceste două tipuri de cărţi – catehismul de bază şi tâlcuirile la Scriptură –, sunt toate cărţile despre viaţa duhovnicească ortodoxă. Acestea includ Istoria lausiacă (care ne spune cum trăiau monahii în Egipt şi cum luptau duhovniceşte), Dialogurile Sfântului Grigorie al Romei, Vieţile sfinţilor, Scara Sfântului Ioan, Omiliile Sfântului Macarie cel Mare, cărţile Sfântului Ioan Casian, Filocalia, Războiul nevăzut şi Viaţa mea în Hristos de Sfântul Ioan de Kronstadt. Aceste cărţi tratează viaţa duhovnicească ortodoxă fundamentală, lupta duhovnicească, cum să discernem şiretlicurile demonilor, cum să nu cădem în înşelare. Toate acestea oferă o temelie de bază prin care se pot înţelege semnele vremurilor.

Apoi există lucrările scriitorilor mai noi, care sunt în acelaşi duh patristic cu Sfinţii Părinţi din vechime. Principalele exemple sunt cei doi mari scriitori ai Rusiei secolului XIX, episcopul Teofan Zăvorâtul şi episcopul Ignatie Briancianinov[4], ale căror cărţi apar acum încetul cu încetul în limba engleză. Cartea episcopului Ignatie, Arena, şi diferite articole ale episcopului Teofan există deja în engleză[5]. Aceşti doi scriitori sunt foarte importanţi deoarece ei transmit învăţătura patristică până în vremurile noastre. Ei au lămurit deja multe întrebări care se nasc cu privire la cum să-i înţelegem pe Sfinţii Părinţi. De exemplu, noul număr al revistei The Orthodox Word conţine un text întreg al episcopului Ignatie despre vămile văzduhului prin care trece sufletul după moarte. Uneori, citindu-i pe Sfinţii Părinţi, cineva are întrebări despre astfel de subiecte şi nu ştie deloc cum să înţeleagă ce spun Părinţii din vechime, şi aceşti părinţi mai recenţi lămuresc aceste texte.

Există istoriile Bisericii, care vorbesc despre revelaţia dumnezeiască către oameni şi despre cum lucrează Dumnezeu faţă de oameni. Citirea istoriilor Vechiului Testament este foarte instructivă, deoarece exact aceleaşi lucruri se repetă în Noul Testament. Apoi cineva trebuie să citească, împreună cu Noul Testament, istoriile Bisericii Noului Testament. De exemplu, există sub formă de carte de buzunar Istoria bisericească a lui Eusebiu, care urmăreşte istoria Bisericii de-a lungul primelor trei secole, scrisă dintr-un punct de vedere ortodox[6]. Este foarte important a vedea ce au socotit scriitorii bisericeşti timpurii a fi important în istoria Bisericii: mucenicii, apostolii, şi aşa mai departe.

Aşadar, toate aceste diverse tipuri de scrieri – adică, catehismele, tâlcuirile la Scriptură, cărţile despre viaţa duhovnicească, scrierile patristice mai recente în acelaşi duh, şi istoriile Bisericii – ne ajută să dobândim o cunoaştere creştină fundamentală. Înainte de a citi prea mult despre ce anume reprezintă semnele vremurilor, noi trebuie să avem o temelie fundamentală în toate aceste categorii de cărţi. Toate îl pregătesc pe creştin pentru a înţelege unele lucruri despre semnele vremurilor. Odată ce el a început să se pregătească în acest chip, nu este doar o chestiune de a adăuga cunoştinţe peste cunoştinţe în minte şi de a fi capabil să repete pe dinafară anumite fraze, de a avea cu precizie interpretarea corectă a unui verset scripturistic sau altceva de acest gen.

 

4. Discernământul duhovnicesc

Cel mai important lucru pe care îl dobândeşte creştinul din citirea unei astfel de literaturi ortodoxe fundamentale este o virtute care se numeşte discernământ. Când noi ajungem faţă în faţă cu două fenomene care par să fie întru totul la fel sau sunt foarte asemănătoare unul cu altul, virtutea discernământului ne îngăduie să vedem care dintre ele este adevărat şi care este fals: cu alte cuvinte, care are duhul lui Hristos şi care ar putea avea duhul lui antihrist.

Însăşi firea lui antihrist, care trebuie să fie cel din urmă mare conducător al lumii şi cel mai mare adversar al lui Hristos, este de a fi anti-Hristos – iar ,,anti” nu înseamnă numai ,,împotrivă”, ci şi ,,imitaţie a cuiva, în locul cuiva”. Antihristul, aşa cum spun toţi Sfinţii Părinţi în scrierile lor despre el, trebuie să fie cineva care-L imită pe Hristos, adică, se străduieşte să-i amăgească pe oameni arătându-se ca şi cum el ar fi Hristos întors pe pământ. Prin urmare, dacă cineva are o noţiune foarte vagă despre creştinism sau citeşte Scripturile exclusiv din propriile opinii (şi opiniile vin din văzduh, şi văzduhul nu este creştin acum, ci anti-creştin), atunci acesta va ajunge la concluzii foarte anti-creştine. Văzând personalitatea lui antihrist, acesta va fi amăgit să creadă că el este Hristos.

Noi putem da câteva exemple ale modului în care virtutea discernământului ne poate ajuta să înţelegem unele fenomene destul de complicate. Un astfel de fenomen este mişcarea harismatică. În Indiana există un preot grec, părintele Eusebiu Stephanou, care răspândeşte această mişcare în Biserica Ortodoxă. El are023. Semnele vremurilor II 2 un număr destul de mare de adepţi şi simpatizanţi. El a fost până şi în Grecia şi va merge curând din nou, şi acolo de asemenea oamenii sunt cât se poate de impresionaţi de el.

 

Părintele Eusebiu Stephanou (1924-2016), în tinereţe, ţinând în mână jurnalul înfiinţat de el, Logos

 

Se poate vedea că o parte a succesului său se datorează faptului că el vine dintr-o atmosferă bisericească ortodoxă în care oamenii, fiind născuţi ortodocşi, merg la biserica ortodoxă, primesc sfintele taine, şi iau toate lucrurile de bune. Deoarece devine o chestiune de obişnuinţă, ei nu înţeleg că întreaga semnificaţie a Bisericii este aceea de a-L avea pe Hristos în inimă, ci că cineva poate parcurge întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe fără a-şi deştepta inima. În acest caz, acea persoană este întru totul asemenea păgânilor. De fapt, este mai vinovată decât păgânii. Păgânii nu au auzit niciodată de Hristos, în timp ce persoana care este ortodoxă şi nu ştie ce este viaţa duhovnicească, pur şi simplu nu a fost deşteptată încă întru Hristos.

Acesta este tipul de atmosferă din care vine părintele Eusebiu. Înţelegând că aceasta este moarte duhovnicească – şi este pe deplin adevărat că mare parte din ceea ce este astăzi în Biserica Ortodoxă este mort din punct de vedere duhovnicesc – el vrea s-o facă să prindă viaţă. Dar problema este că el însuşi aparţine aceluiaşi duh. În realitate, voi vedeţi foarte rar că el citeşte cărţile ortodoxe fundamentale. El alege una sau două care par să fie conforme cu punctul său de vedere, dar el nu are o temelie profundă în izvoarele ortodoxe. El nu socoteşte că acestea sunt cele mai importante scrieri pe care ar trebui să le citească un credincios.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] Părintele Serafim a ţinut această conferinţă înainte de publicarea traducerii făcute de el a Comentariului la Apocalipsă a arhiepiscopului Averchie [de Jordanville], mai întâi în The Orthodox Word şi ulterior ca o carte separată.

[2] De la moartea părintelui Serafim încoace, au fost publicate comentarii ortodoxe la Sfintele Scripturi de Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Teofilact al Bulgariei.

[3] Pe lângă traducerea întregului Comentariu la Apocalipsă al arhiepiscopului Averchie, părintele Serafim a tradus unele fragmente din Comentariul său la Evanghelii şi Epistole.

[4] Ulterior canonizaţi de Biserica Rusiei.

[5] Cartea Sfântului Ignatie, Despre rugăciunea lui Iisus, există deja în engleză. De la moartea părintelui Serafim încoace, frăţia sa a publicat 3 cărţi ale Sfântului Teofan în engleză: Viaţa duhovnicească, Calea către mântuire, şi Aprinzând scânteia dumnezeiască.

[6] Eusebiu [de Cezareea] a trăit în secolul al IV-lea.

 

Episodul urmator