Negarea lui Hristos (XIII)

Strategii ecumenismului resping vinovăţia şi pocăinţa personale, pretinzând o pocăinţă colectivă a confesiunilor pentru a culpabiliza Biserica Ortodoxă şi a aşeza erezia heterodoxă alături de adevărul ortodox

Taina pocăinţei nu este menţionată în documentul semnat la Lima, deoarece confesiunile protestante nu o consideră taină a Bisericii. Strategii ecumenismului modern înlocuiesc ideea ortodoxă de pocăinţă cu noţiunea de vinovăţie colectivă a Bisericilor creştine.

Astfel, ei pretind tuturor confesiunilor creştine, inclusiv Bisericii Ortodoxe, să-şi recunoască diferite ,,păcate” colective, precum schisma de la 1054 sau alte conflicte inter-creştine, şi să se recunoască vinovate pentru problemele sociale sau politice cu care se confruntă societatea contemporană.

Mai mult, prin această substituire de concepte, documentul desconsideră importanţa tainei pocăinţei în viaţa creştinului. Minimalizând vinovăţia individuală, ideologia ecumenistă nu îi îndeamnă pe creştini să se pocăiască pentru păcatele lor şi neagă, indirect, putinţa iertării păcatelor prin harul Sfântului Duh. Recunoscând această mutilare a învăţăturii ortodoxe, teologul protestant Adolf Garnack spune: ,,Noi am eliminat taina spovedaniei. În locul ei am pus conştiinţa personală despre căinţă … dar conştiinţa noastră personală a căinţei nu înseamnă nimic”!

Documentul caută o ,,coincidenţă teologică” de compromis pentru a se ajunge la o formulă a tainei euharistiei, recunoscută de toate confesiunile creştine

Alături de taina botezului, documentul BEM acordă o importanţă deosebită euharistiei, datorită semnificaţiei sale în viaţa Bisericii. Împărtăşirea din acelaşi potir a tuturor creştinilor ar reprezenta un pas decisiv pentru ţelurile mişcării ecumeniste, motiv pentru care în capitolul dedicat euharistiei se caută o ,,coincidenţă teologică” de compromis, care să fie acceptată de întreaga lume creştină. Astfel, învăţătura cu privire la taina euharistiei este confuză şi incoerentă, şi conţine diferite concepte heterodoxe contradictorii, fiind prea puţin fidelă dogmei ortodoxe.

,,Euharistia reprezintă o cină de taină care ne iniţiază, prin intermediul unor simboluri văzute, în dragostea pentru Domnul Hristos”, afirmă documentul

Documentul de la Lima prezintă un amalgam de concepte aparţinând diferitelor confesiuni creştine. Astfel, sunt expuse atât conceptul ortodox potrivit căruia pâinea şi vinul euharistic se transformă în Trupul şi Sângele Mântuitorului, cât şi pe cel heterodox care susţine că elementele sfinţite nu reprezintă decât nişte ,,simboluri văzute”, nicidecum Trupul şi Sângele lui Hristos: ,,Cina euharistică reprezintă taina Trupului şi Sângelui lui Hristos, taina prezenţei Sale reale … Euharistia reprezintă o cină de taină care ne iniţiază, prin intermediul unor simboluri văzute, în dragostea pentru Domnul Hristos”.

În aceeaşi linie, de înşiruire a diferitelor concepte cu privire la euharistie, se afirmă: ,,Unele Biserici subliniază că prezenţa lui Hristos în elementele sfinţite continuă şi după serviciul divin. Altele însă pun accentul principal pe actul săvârşirii euharistiei şi împărtăşirii”. În plus, confesiunile creştine sunt chemate ,,să respecte practica şi evlavia celorlalte”, prin aceasta cerându-se implicit Bisericii Ortodoxe ,,să respecte practicile” confesiunilor heterodoxe cu privire la taina euharistiei, în scopul de a se ajunge, în final, la comuniunea deplină.

Tot din dorinţa de a se împărtăşi din acelaşi potir, ideologii ecumenişti cer Bisericilor ,,să revadă dispute vechi cu privire la jertfă şi să aprofundeze propria înţelegere a motivelor pentru care alte tradiţii … au renunţat la acest termen”. Acest apel ecumenist are la bază concepţia apuseană potrivit căreia jertfa Mântuitorului pe cruce a fost, în primul rând, un act pentru împăcarea Tatălui ,,ofensat” de păcatul lui Adam, ce minimalizează faptul că patimile şi moartea lui Hristos sunt o jertfă adusă lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor oamenilor.

Credincioşii primesc prin euharistie … ,,asigurarea de iertare a păcatelor”

Propovăduind pluralismul religios şi diversitatea în unitate, documentul BEM caută să justifice şi să dea sens tuturor modurilor în care se săvârşeşte euharistia în lumea creştină. Însă încercarea de a valida idei diferite cu privire la euharistie atrage după sine modificarea învăţăturii tradiţionale nu numai cu privire la aceasta, ci la întreg edificiul tainelor Bisericii.

De pildă, la confesiunile heterodoxe, faptul că taina preoţiei este mult deformată, iar ideea ortodoxă de pocăinţă lipseşte aproape complet, conduce la negarea puterii preotului de a lega şi a dezlega păcatele şi implicit a rolului lui de mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.

Această maltratare a învăţăturii ortodoxe cu privire la sfintele taine culminează cu alterarea importanţei euharistiei, ce merge până la a se susţine că euharistia oferă creştinului asigurarea de iertare a păcatelor. Astfel, în paragraful al doilea al documentului se afirmă: ,,După făgăduinţa lui Hristos, fiecare membru botezat al Trupului lui Hristos primeşte prin euharistie asigurarea de iertare a păcatelor şi chezăşia vieţii veşnice”, afirmaţie ce neagă puterea preotului de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. În plus, în document se sugerează că taina euharistiei poate fi săvârşită de preot, dar şi de un simplu mirean.

În document, învăţătura ortodoxă despre preoţie este răstălmăcită, pentru a mulţumi confesiunile heterodoxe care nu recunosc această taină

A treia taină recunoscută de documentul BEM, cea a preoţiei, a fost cel mai grav denaturată, pentru a corespunde ideologiei protestante şi a sluji ţelurilor ecumeniste. Atenţia deosebită acordată preoţiei este cauzată de faptul că de aceasta depinde săvârşirea tuturor celorlalte sfinte taine.

Spre deosebire de botez şi euharistie, numite în documentul BEM cu denumirile ortodoxe, pentru preoţie este folosit termenul ,,ministry”, ce are sensul de ,,slujire” şi se referă la orice fel de slujire bisericească, deşi în limba engleză există un termen specific pentru preoţie: ,,priesthood”. Documentul de la Lima realizează o confuzie voită între taina preoţiei (priesthood) şi slujirea sau preoţia tuturor credincioşilor (ministry), care exprimă faptul că toţi credincioşii sunt chemaţi să-I slujească lui Dumnezeu, însă fiecare potrivit cu locul său în Biserică. În acest fel este minimalizat rolul preoţiei în Biserică, ca şi hotarul ecleziastic dintre clerici şi laici.

Tributar conceptelor heterodoxe, documentul neagă succesiunea apostolică şi rânduirea tainei preoţiei de Însuşi Hristos

O altă controversă cu privire la preoţie este cea referitoare la succesiunea apostolică. În Biserică, clericii descind, printr-o succesiune neîntreruptă de hirotonii, din primii ucenici ai Mântuitorului, apostolii, deci de la Însuşi Hristos. Deoarece protestanţii, odată cu separarea lor de Biserică, au pierdut această succesiune, documentul minimalizează importanţa acestei descendenţe apostolice, în scopul de a oferi legitimitate ierarhilor heterodocşi.

Astfel, în paragraful 11 al documentului se afirmă: ,,Bisericile trebuie să evite a atribui propriile forme deosebite de hirotonie a preoţimii voinţei directe a lui Iisus Hristos şi a le considera ca fiind rânduite de Iisus Hristos”. În continuare, documentul nu se referă la hirotonie ca taină săvârşită de episcop, ci doar ca ,,numire” prin ,,punerea mâinilor”.

În aceeaşi pledoarie împotriva succesiunii apostolice şi a însăşi tainei preoţiei, se consemnează: ,,Noul Testament nu indică un singur tip de preoţie, care ar putea servi drept model sau normă invariabilă pentru întreaga preoţie viitoare în Biserică. În Noul Testament noi întâlnim o varietate de forme care au existat în diferite locuri şi în diferite timpuri”. Mai mult, documentul cere Bisericilor ,,să fie gata să-şi modernizeze concepţia şi practica privind hirotonia preoţilor”.

Prin documentul BEM, ideologii ecumenişti au reuşit să impună ortodocşilor concesii însemnate cu privire la sfintele taine. Cele trei taine recunoscute prin acest document, botezul, euharistia şi slujirea, sunt prezentate potrivit învăţăturii heterodoxe. Protestanţii nu au făcut nici cel mai mic compromis în ce priveşte ereziile lor, dovedind încă o dată că dialogul ecumenist este, de fapt, un monolog, în care ei impun ortodocşilor ideologia lor. Mai grav este faptul că documentul de la Lima este un document oficial semnat în cadrul mişcării ecumeniste care girează compromisul ortodox şi erezia heterodoxă …

Ioachim Arnăutu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)