Vizita Papei Benedict al XVI-lea în Moscheea Albastră din Istanbul (I)

Rolul Conciliului Vatican II în modificarea dogmei catolice

La jumătatea secolului trecut, Conciliul Vatican II (1962-1965) a reuşit să modifice din temelii catolicismul tradiţional. Documentele adoptate la acest conciliu, care nu au neglijat nici un aspect al vieţii bisericeşti, au introdus concepte străine de catolicism, menite a deschide porţile unui sincretism religios vulgar. Prin strădaniile ultimilor doi papi, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, aceste concepte încep să aducă roade.

Două din problemele cărora li s-a acordat o importanţă deosebită la Conciliul Vatican II privesc relaţia Bisericii Catolice cu alte confesiuni şi religii, urmărind unificarea tuturor creştinilor (documentul ,,Unitatis redintegratio”) şi apropierea şi colaborarea creştinilor cu necreştinii, care să conducă, în final, la unificare (documentul ,,Nostra aetate”).

După conciliu, Papa Paul al VI-lea (1897-1978; pontif între anii 1963-1978) a propovăduit cu tărie cele două idei, pentru ca Ioan Paul al II-lea să treacă gradat la punerea lor în practică. Astfel, printre succesele răsunătoare repurtate de acesta se numără: întâlnirile şi rugăciunile interreligioase de la Assisi (prima a avut loc la 27 octombrie 1986, când pe altarul central din bazilică, Dalai Lama a aşezat o statuetă a lui Buddha; a doua în 1993; a treia în 2002, unde a fost prezent cardinalul Ratzinger, actualul papă), la care au participat catolici, protestanţi, ortodocşi, evrei, musulmani, hinduşi, budişti şi chiar animişti; vizita la Zidul Plângerii (în cadrul pelerinajului din timpul anului jubiliar 2000) şi într-o moschee din Damasc, Siria, întâlnirile repetate cu diferiţi conducători ai religiei mozaice, mesaje către budişti, cinstirea şi sărutarea Coranului etc.

În afara gesturilor personale ale papei, faţă de religiile necreştine, în anii pontificatului său, conducătorii Bisericii Catolice au promovat un sincretism sălbatic, iniţiind ceremonii hindu în biserici catolice (1), liturghii catolice în temple budiste (2), introducând tehnici de meditaţie orientale în mânăstirile catolice etc.

În mod repetat, papa a făcut declaraţii în favoarea strângerii relaţiilor dintre creştini şi necreştini, vorbind despre valorile comune ale creştinismului cu diferite religii necreştine şi săvârşind gesturi în sprijinul acestor idei: rugăciuni şi acte de evlavie faţă de valori necreştine.

În această campanie de reunire a religiilor necreştine în panteonul catolic, similară tacticii Imperiului Roman de a aduna zeii popoarelor cucerite în panteonul religiei romane, succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, îi calcă cu hotărâre pe urme. Astfel, deşi poate contextul mondial s-a schimbat în parte şi problemele sunt altele, deşi cei doi conducători ai Bisericii Catolice, unul de origine slavă (Papa Ioan Paul al II-lea), iar celălalt de origine germană (Papa Benedict al XVI-lea), au personalităţi diferite, există o identitate de acţiune: ambii sunt vajnici apărători şi propovăduitori ai aşa-ziselor valori catolice impuse de Conciliul Vatican II.

23-26 mai 2003. Un preot propovăduieşte maicilor catolice, care s-au adunat pentru o perioadă de reculegere la templul budist Hsi lai din California. În spatele preotului se află un altar pentru a săvârşi liturghia catolică aşezat chiar în faţa statuii lui Buddha.

Evident, există diferenţe în modul de acţiune, acestea datorându-se, în primul rând, faptului că actualul papă construieşte pe temelia pusă de Ioan Paul al II-lea, vreme de 27 de ani (1978-2005); cei doi conducători ai Bisericii Catolice iniţiază şi conduc etape diferite de implementare a ideilor conciliului. Încă de la prima slujbă săvârşită ca pontif, Papa Benedict al XVI-lea a promis că îşi va dedica întreaga energie ,,reconstruirii unităţii depline şi vizibile a tuturor creştinilor şi promovării dialogului interreligios. Pentru aceasta, manifestarea bunelor sentimente nu este suficientă. Este nevoie de gesturi concrete care să pătrundă spiritele şi să mişte conştiinţele” (3).

Cuvintele sale dezvăluie intrarea într-o nouă etapă a planului de unificare a religiilor lumii şi, după ,,manifestarea bunelor sentimente” din vremea Papei Ioan Paul al II-lea (întâlniri, discuţii, mesaje papale cu ocazia diverselor sărbători ale religiilor necreştine), Benedict va face ,,gesturi concrete care să pătrundă spiritele şi să mişte conştiinţele”. Analiştii susţin că ,,astfel de declaraţii prefaţează o serie de iniţiative extrem de spectaculoase din partea lui Ratzinger” (4), care nu s-au lăsat prea mult aşteptate.

6 octombrie 1997. Arhiepiscopul catolic de Mumbal, Ivan Diaz, arde tămâie în faţa zeităţii hinduse Ganesha la inaugurarea unui seminar internaţional cu tema cosmologie şi antropologie hinduso-creştină, la Mumbal.

În primul rând, este de remarcat faptul că el a continuat cu fidelitate campaniile predecesorului său: în august 2005 a vizitat sinagoga din Cologne (Köln), în martie şi iunie 2006 s-a întâlnit cu budişti la Vatican, în 2006 a avut loc o nouă întâlnire interreligioasă la Assisi. Organizată pentru a marca 20 de ani de la prima întrunire interreligioasă de la Assisi din 1986, ea a avut loc pe 4-5 septembrie, cu participarea musulmanilor, evreilor, budiştilor, şintoiştilor etc.

Prelegerea papei de la Universitatea din Regensburg

Însă prima iniţiativă spectaculoasă a pontificatului său (primul ,,gest concret”), bine regizată, cu numeroase implicaţii, a avut loc în toamna anului 2006: prelegerea din 12 septembrie de la Regensburg, Germania şi legat de aceasta, ca o consecinţă firească, vizita din 30 noiembrie la Moscheea Albastră din Istanbul, unde s-a închinat ca musulmanii, cinstindu-l pe Allah ca Dumnezeu.

În perioada 9-14 septembrie 2006, Papa Benedict al XVI-lea a efectuat o călătorie pe meleagurile natale, regiunea Bavaria din Germania, unde a slujit la München, a vizitat Altötting - principalul loc de pelerinaj al catolicilor din Germania, şi s-a exprimat împotriva secularizării din ce în ce mai accentuate a lumii occidentale (5). Evenimentele cruciale ale vizitei sale în Germania au avut loc pe 12 septembrie: prelegerea sa la Universitatea din Regensburg (cu implicaţii pentru dialogul interreligios) şi săvârşirea unei vecernii ecumeniste în catedrala din Regensburg (cu implicaţii pentru dialogul intercreştin).

Astfel, pe 12 septembrie 2006, în aula prestigioasei Universităţi din Regensburg, în prezenţa profesorilor universitari, cercetătorilor universităţii şi a peste 1.000 de reprezentanţi ai diferitelor confesiuni creştine: ortodocşi, protestanţi, catolici, evanghelişti, luterani şi baptişti, reuniţi într-un adevărat summit ecumenist, Papa Benedict al XVI-lea a ţinut o prelegere intitulată ,,Credinţă, raţiune şi universitate - amintiri şi reflecţii” (6), dedicată etapelor de descreştinare care au avut loc în ultimele secole.

Profitând de subiectul său – relaţiile dintre credinţă şi raţiune, papa a făcut referire la islam, amintind cuvintele împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul (1350-1425). În 1391, în timpul asediului Constantinopolului de către musulmani, acesta a purtat mai multe dialoguri cu un învăţat persan, vorbind despre diferenţele dintre cele două religii, creştină şi musulmană (7). Papa citează din a 7-a Controversă, în care împăratul bizantin abordează problema jihadului (războiul sfânt islamic): ,,Arată-mi ce a adus nou Mahomed. Nu vei găsi decât lucruri urâte şi neomeneşti, precum porunca de a impune prin sabie credinţa propovăduită de el”.

Papa continuă, atingând alte subiecte sensibile pentru musulmani, precum concepţia diferită despre Dumnezeu în religia creştină şi cea islamică: ,,Pentru doctrina musulmană, Dumnezeu este transcendent în mod absolut, voinţa sa neavând nici o legătură cu conceptele omeneşti, nici chiar cu raţiunea”. În plus, papa se leagă în mod direct de cartea sfântă a musulmanilor, Coranul, comentând apariţia unor versete în momente diferite ale istoriei: ,,Împăratul trebuie să fi ştiut că în sura 2, 256 din Coran, scrie: ,,Credinţa nu poate fi impusă cu forţa”. Potrivit experţilor, aceasta este una dintre sura din perioada timpurie, când Mahomed nu avea putere şi se afla sub ameninţare. Dar, bineînţeles, împăratul ştia şi versetele dezvoltate mai târziu şi notate în Coran, referitoare la războiul sfânt” (8).

După ce papa punctează aceste aspecte legate de islam, revine cu nonşalanţă la tema discursului său şi vorbeşte despre descreştinarea prin care a trecut societatea în ultimele secole, descriind pe larg etapele acestui proces complex, fără a se mai referi în vreun fel la islam.

Reacţia lumii islamice la discursul papei

De îndată ce presa a preluat cuvintele papei, mediatizând, cu titluri incendiare, afirmaţiile sale referitoare la religia musulmană şi profetul ei, lumea islamică a reacţionat extrem de rapid şi dur. Din Turcia până în India, din Egipt până în Pakistan, şefi de state musulmane, parlamente şi conducători religioşi musulmani, sunniţi şi şiiţi deopotrivă, de pe toate meridianele, au reacţionat la unison condamnând cu indignare cuvintele papei şi cerând insistent ca acesta să-şi ceară iertare pentru aserţiunile sale.

Printr-un comunicat comun, monarhiile petroliere din Golf - Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar, Bahrain şi Oman, au solicitat scuze personale papei, afirmând că remarcile sale au adus prejudicii islamului şi profetului Mahomed. Organizaţia egipteană Fraţii Musulmani, ca şi liderul unui partid islamic din Kuweit, a cerut ca toate ţările arabe islamice să-şi retragă ambasadorii de la Vatican şi să-i expulzeze pe cei ai Vaticanului până când papa îşi va cere iertare (9).

Pe 15 septembrie, Parlamentul Pakistanului a adoptat o rezoluţie prin care îi cerea papei să-şi retragă cuvintele: ,,Cuvintele depreciative ale papei despre filozofia jihadului şi despre profetul Mahomed au rănit sentimentele întregii lumi musulmane, existând pericolul răspândirii duşmăniei între religii” (10). Frăţia musulmană din care fac parte 58 de state islamice l-a acuzat pe Benedict că duce ,,o adevărată campanie de denigrare a profetului Mahomed” şi i-a cerut să-şi retragă cuvintele (11).

În India, unde există o importantă comunitate musulmană, preşedintele Comisiei Naţionale pentru Minorităţi, Hamid Ansari, a declarat că ,,limbajul folosit de papă sună ca vorbele predecesorilor săi din secolul al XII-lea, care au lansat cruciadele. (...) Acest lucru mă surprinde, deoarece Vaticanul are o relaţie foarte bună cu lumea musulmană” (12).

Deputatul marocan islamist Abdelilah Benkirane a calificat aserţiunile papei drept ,,o ofensă la adresa a peste un miliard de musulmani” (13), regatul Marocului rechemându-şi ambasadorul de la Vatican ,,pentru consultări”, alţi critici ai discursului papal fiind premierul palestinian Ismail Hanyeh şi cunoscutul cleric musulman din Qatar, şeicul Youssef al-Qardawi (14).

Declaraţiile papei au stârnit, de asemenea, vâlvă printre musulmanii din Europa. Astfel, secretarul general al Consiliului Central Musulman din Germania, Aiman Mazyek, a declarat că ,,îi vine greu să creadă” faptul că papa vede ,,graniţa dintre islam şi creştinism tocmai în modul de raportare la violenţă”. ,,La urma urmei şi istoria creştinismului a fost una sângeroasă - este de ajuns să ne gândim la cruciade sau la convertirile forţate ale evreilor şi musulmanilor spanioli” (15).

Damian Ilie

Note

1. www.traditioninaction.org. În mai 2004, 60 de hinduşi au mers la sanctuarul de la Fatima, pentru a se ruga acolo zeiţei Devi, divinitate hindusă a naturii. La sfârşitul slujbei religioase hinduse, ei i-au înveşmântat pe episcopul de Leiria, Serafim Ferreira e Silva, şi pe conducătorul sanctuarului, preotul Luciano Guerra, în odăjdii hinduse, cu inscripţii din Bhagavad Gita.

2. www.traditioninaction.org. În perioada 23-26 mai 2003, în templul budist Hsi lai din California, au avut loc mai multe liturghii catolice, altarul cu sfânta masă fiind aşezate în faţa statuii lui Buddha.

3. Ziarul de Mureş, 25 aprilie 2005, ,,Papa Benedict confirmă profeţia lui Malachia”.

4. Ibid. 1.

5. Curentul, 11 septembrie 2006, ,,Papa Benedict s-a întors acasă”; Realitatea românească, 11 septembrie 2006, ,,Papa Benedict a slujit pe meleagurile natale”; România liberă, 13 septembrie 2006, ,,Sute de mii de credincioşi la mesa de la Regensburg”.

6. Ziua, 14 septembrie 2006, ,,Papa: Războiul sfânt este împotriva lui Dumnezeu”.

7. Adevărul, 16 septembrie 2006, ,,Musulmanii, revoltaţi de ,,discursul anti-islam” al papei”.

8. www.interfax.ru, ,,Lecture of the Pope Benedict XVI in the University of Regensburg”.

9. Realitatea românească, 16 septembrie 2006, ,,Ţările musulmane protestează faţă de declaraţiile papei”; Zi de zi, 19 septembrie 2006, ,,Vaticanul, ţinta islamiştilor”.

10. Cotidianul, 16 septembrie 2006, ,,Musulmanii, înfuriaţi de un discurs al papei”; Evenimentul zilei, 16 septembrie 2006, ,,Papa şi-a pus în cap toţi musulmanii”.

11. Adevărul, 16 septembrie 2006, ,,În urma vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Germania, musulmanii revoltaţi de ,,discursul anti-islam” al papei”.

12. Idem 10.

13. Idem 11.

14. Idem 10 (Cotidianul).

15. Idem 10 (Evenimentul zilei).

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 34/martie-aprilie 2007