Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la

De asemenea, duhul proorociei a mişcat mintea proorocului Ahia atât spre prezent, cât şi spre viitor când, ochii săi fiind întunecaţi de bătrâneţe, el a recunoscut-o pe femeia lui Ierovoam, care pretindea că este altcineva, şi i-a dezvăluit o parte din viitorul ei, spunând: ,,Intră femeia lui Ierovoam, pentru ce te faci ca şi cum ar fi alta ? Şi eu sunt trimis aspru pentru tine. Mergând zi lui Ierovoam: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: […] Ci ai făcut mai rău decât toţi care au fost mai înainte de tine, şi ai umblat şi ţi-ai făcut ţie alţi dumnezei şi turnaţi ca să mă mânii; iar pre mine m-ai lepădat de la tine. Pentru aceea iată eu voiu aduce răutate asupra casei lui Ierovoam” (III Împăraţi 14, 6-10). Prin urmare, mintea proorocului a fost atinsă cu privire la prezent şi viitor în mod egal, iar el a putut discerne cine a intrat şi a zis femeii cele ce vor fi.

Sfântul Iezechiil Proorocul

8. Dar uneori mintea proorocului este atinsă cu privire la trecut şi la prezent şi, de asemenea, la viitor, deoarece când Elisabeta, văzând-o pe Maria apropiindu-se, şi-a dat seama că ea purta în pântece Cuvântul întrupat şi i-a spus Maicii Domnului ei: ,,Şi de unde mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine ?” (Luca 1, 43). Această zămislire i-a vestit-o îngerul şi lui Iosif: ,,Ce s-a zămislit într-însa, din Duhul Sfânt este” (Matei 1, 20). Căci, într-adevăr, Elisabeta a spus: ,,Fericită este ceea ce a crezut că va fi săvârşire celor zise ei de la Domnul” (Luca 1, 45). Pentru că în spusele: ,,Fericită este ceea ce a crezut” ea a arătat cu limpezime că ea a înţeles cu duhul cuvintele pe care îngerul le-a spus Mariei, şi adăugând: ,,că va fi săvârşire celor zise ei de la Domnul”, ea a întrezărit ce se va întâmpla în viitor. Prin urmare, prin duhul proorociei ea a perceput în acelaşi timp trecutul, căci ea a înţeles că Maria a crezut în făgăduinţele îngerului; prezentul, pentru că a numit-o pe Maria mamă, dându-şi seama că ea Îl purta în pântece pe Mântuitorul omenirii; şi viitorul, căci atunci când ea a proorocit că se vor împlini toate lucrurile, a văzut ce se va întâmpla în viitor.

9. Uneori duhul proorociei atinge mintea din trecut şi nu din viitor, aşa cum arată clar Apostolul Pavel, care spune ucenicilor săi: ,,Şi arăt vouă fraţilor, că evanghelia ceea ce bine s-a vestit de mine nu este după om. Că nici eu de la om o am luat pre aceasta, nici m-am învăţat, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Galateni 1, 11-12). Căci el spune, de asemenea, ucenicilor săi: ,, […] căci după descoperire mi-au arătat mie taina” (Efeseni 3, 3). Cu toate acestea, el a vestit şi această Evanghelie, când era pe punctul de a intra în Ierusalim: ,,Şi acum iată, eu legat fiind cu Duhul, merg în Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla mie întru el” (Faptele Apostolilor 20, 22).

Aceasta este, cu adevărat, taina Evangheliei, aceea că Unul Născut din Tatăl a fost om întrupat desăvârşit, care a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, iar în a patruzecea zi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Prin urmare, el, căruia i s-a descoperit taina Evangheliei, a fost atins de duhul proorociei din trecut, dar pentru că nu a cunoscut ceea ce urma să pătimească pentru aceeaşi Evanghelie, cu siguranţă că nu a fost atins cu privire la viitor. Pentru că deşi el spune: ,,Fără numai că Duhul cel Sfânt prin cetăţi mărturiseşte, zicând că legături şi necazuri pre mine mă aşteaptă” (Faptele Apostolilor 20, 23), este arătat clar că evenimentele viitoare ce i se vor întâmpla lui au fost dezvăluite altora, şi nu lui însuşi, aşa cum s-a zis către el prin Agav: ,,Pre bărbatul al căruia este brâul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim Iudeii” (Faptele Apostolilor 21, 11).

10. Alteori, duhul proorociei atinge din viitor, dar nu dinspre trecut, aşa cum stă scris despre Elisei, când unul dintre fiii proorocilor tăia lemne şi toporul său a căzut în apă, iar el a exclamat: ,,O Doamne ! Şi aceasta împrumut o am fost luat. Şi a zis omul lui Dumnezeu: Unde a căzut ? Şi i-a arătat lui locul; şi a tăiat un lemn, şi l-a aruncat acolo, şi a înotat pre el securea” (IV Împăraţi 6, 5-6). Prin aceasta, el este într-adevăr cunoscut ca prooroc, deoarece întrebând unde a căzut el ştia ce se întâmplase, dar când a pus întrebarea, el a mărturisit că nu ştia unde căzuse toporul. Pentru că duhul proorociei a mişcat mintea lui Elisei spre viitor, dar nu spre trecut, deoarece el ştia că toporul s-a cufundat în adâncuri, de vreme ce el l-ar fi scos la suprafaţă, dar nu avea cunoştinţă de locul unde căzuse.

11. Uneori, cu adevărat, duhul proorociei atinge parţial prezentul, iar în parte rămâne tăcut, precum mărturiseşte relatarea Apostolului Petru, când soldaţii ce au venit la el din partea lui Corneliu i-au fost vestiţi prin duh, pentru că este scris: ,,I-a zis lui Duhul: iată, trei bărbaţi te caută pre tine” (Faptele Apostolilor 10, 19). El a coborât la ei şi i-a întrebat: ,,Ce este pricina pentru care aţi venit ?” (Faptele Apostolilor 10, 21). Prin aceste cuvinte, se arată că el nu a fost vestit prin duh de această cauză despre care el i-a întrebat pe soldaţi. Pentru că în prezent Duhul i-a atins numai în parte mintea lui Petru, spunându-i de venirea soldaţilor, dar păstrând tăcerea cu privire la motivul venirii lor.

12. Uneori duhul proorociei mişcă mintea spre viitor numai parţial, precum fiii proorocilor îi spun lui Elisei despre luarea la cer a lui Ilie: ,,Ştii că ia astăzi Domnul pre domnul tău deasupra capului tău ?” (IV Împăraţi 2, 3). Cu toate acestea, când el este luat, ei se împrăştie şi-l caută pe el printre stânci şi în văi. Pentru că duhul proorociei a atins minţile lor în parte, şi în parte nu le-a mişcat deloc, căci ei au ştiut că el trebuia să fie luat dintre ei, dar l-au căutat pe cel ce nu trebuia găsit.

Elisei, de asemenea, a fost doar parţial atins de duhul proorociei cu privire la viitor, când el a spus împăratului lui Israil: ,,Ia arc, şi a luat, şi a zis împăratului lui Israil: Loveşte în pământ, şi a lovit împăratul de trei ori şi a stătut. Şi s-a mâhnit pre el omul lui Dumnezeu, şi a zis: De ai fi lovit de cinci ori sau de şase ori, atunci ai fi bătut Siria până în sfârşit, iar acum de trei ori vei bate Siria” (IV Împăraţi 13, 18-19). Aşadar, el a cunoscut că împăratul va bate Siria de câte ori va trage cu săgeata în pământ, dar când el i-a spus împăratului: ,,Loveşte în pământ”, el nu avea cunoştinţă de câte ori va lovi împăratul (pentru că el s-a mâniat că pământul a fost lovit numai de trei ori), şi într-adevăr a confirmat că a fost doar parţial atins cu privire la viitor, el care a proorocit că Siria va fi învinsă, dar care a vrut ca pământul să fie lovit de mai multe ori.

La rândul său, când a fost trimis de Dumnezeu să-l ungă pe David, Samuil a spus: ,,Cum voiu merge ? Că va auzi Saul şi mă va omorî” (I Împăraţi 16, 2). El l-a uns pe David, dar nu a fost ucis de Saul. Pentru că mintea sa a fost doar parţial atinsă dinspre viitor, el care a ştiut că trebuie să-l ungă pe David pentru a fi împărat şi nu şi-a dat seama că el nu va fi omorât de Saul.

13. De asemenea, trebuie notat faptul că anumiţi prooroci sunt mişcaţi cu privire la evenimentele apropiate, şi nu îndepărtate în timp; alţii percep evenimente îndepărtate în timp şi nu pe cele iminente; iar alţii sunt încunoştiinţaţi prin duhul proorociei atât despre cele apropiate, cât şi despre cele îndepărtate în timp. Căci anumite persoane sunt atinse de evenimente apropiate şi nu îndepărtate, precum Samuil care a ştiut că asinele s-au pierdut şi a vestit că ele vor fi găsite (potrivit I Împăraţi 9, 20) şi a proorocit că Saul va fi împărat; el prooroceşte, de asemenea, că David va urma lui Saul la împărăţie, dar nu şi faptul că el va fi strămoşul Împăratului din veci. Iar unii prooroci sunt atinşi cu privire la evenimente îndepărtate, şi nu apropiate, precum acelaşi David a ştiut că Unul-Născut din Dumnezeu se va întrupa, spunând despre Iudeea: ,,Şi om s-a născut într-însul, şi însuşi cel prea înalt l-au întemeiat pre dânsul” (Psalmi 86, 5). Şi el a priceput că El se va înălţa la ceruri şi va sta de-a dreapta Tatălui, spunând: ,,Zis-au Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta mea” (Psalmi 109, 1).

Cu toate acestea, el nu a proorocit cele ce aveau să vină curând. Pentru a face o lungă istorie scurtă, el nu şi-a dat seama că robul său Mefiloşet l-a minţit cu privire la stăpânul său, pentru că proorocind către Amasa, el spune: ,,Şi acum aşa să facă mie Dumnezeu, şi aşa să-mi adauge, de nu vei fi tu căpetenie preste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioav” (II Împăraţi 19, 13), pe deplin neştiutor despre cele ce urmau, deoarece acelaşi Amasa, nu numai că nu a primit comanda armatei în locul lui Ioav, ci şi-a primit moartea din mâna lui Ioav la scurt timp după aceea. Şi când el a dorit să construiască un templu Domnului Dumnezeu, necunoscând cele ce vor urma, el a chemat un alt prooroc.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)