Se întorc zeii ? (IV)

Într-o lume ce tinde din ce în ce mai mult să redevină păgână, nici Biserica nu a rămas neatinsă de ideologia tributară idolatriei, ierarhii ei confruntându-se cu fenomene care se află la graniţa sau chiar au depăşit hotarul dintre lumea creştină şi cea păgână.

Astfel, alături de cinstirea acordată de către ierarhii Bisericii autorităţilor seculare, prin acordarea de medalii, distincţii şi diplome, a luat amploare fenomenul invers, în care acestea din urmă sunt cele care acordă distincţii şi premii ierarhilor Bisericii, exemplele fiind covârşitoare ca număr şi posibilităţi. De pildă, la invitaţia patriarhului Teoctist, în perioada 10-14 octombrie 2000, Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a făcut o vizită frăţească în România.

Aflat la cea de-a şasea vizită în România, patriarhului ecumenic i s-a decernat diploma Honoris Causa a Academiei Române şi a primit, împreună cu patriarhul României, titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Brăila. Distincţia i-a fost acordată pentru ,,recunoaşterea meritelor excepţionale ale sale, pentru ştiinţa în domeniul teologiei şi pentru rolul personal şi binefăcător pe care l-a exercitat şi îl exercită în lumea contemporană”. Cu această ocazie, Bartolomeu a declarat: ,,Este la îndemâna omului, care nu are în vedere un model la asemănarea căruia să tindă, să se lase atras şi să idolatrizeze pornirile sale nefireşti, în special iubirea de arginţi, iubirea de mărire şi iubirea de plăcere” (1) …

În ciuda declaraţiei de mai sus, se pare că patriarhul Constantinopolului este un asiduu primitor de distincţii laice, ce nu sunt altceva decât însemne ale iubirii de slavă deşartă. Cunoscut pentru ferventa sa activitate în domeniul ecologiei, patriarhul Bartolomeu a fost distins, la mijlocul lunii noiembrie 2000, de către organizaţia Scenic Hudson cu premiul internaţional pentru realizări în domeniul mediului înconjurător. El este considerat ,,unul dintre cei mai remarcabili lideri religioşi care prezintă mesajul creştinismului cu privire la responsabilitatea umanităţii de a administra bine creaţia lui Dumnezeu” (2).

Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, primind diploma Honoris Causa a Academiei Române, octombrie 2000

Cu ocazia decernării acestui premiu, la masa oferită de organizaţia Scenic Hudson pentru a-l onora pe înaltul ierarh, el a afirmat că ,,prima lui datorie este de a stimula conştiinţa umană să realizeze că atunci când oamenii utilizează resursele şi elementele planetei, ei trebuie să o facă cu pioşenie şi într-un mod euharistic”.

În cadrul articolului ,,Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: Cinci ani de slujire”, scris în 1996, Nick Manginas notează: ,,Pe durata celor cinci ani de slujire, patriarhul ecumenic Bartolomeu a primit titlul de doctor Honoris Causa al multor universităţi, ca o recunoaştere a activităţii sale. Ultima distincţie este cea dată de Universitatea Catolică din Leuven, Belgia, fondată în 1425. În februarie trecut, el şi cancelarul german Helmut Kohl au primit diploma Honoris Causa pentru contribuţia lor la cauza unificării Europei. Patriarhul a fost supranumit ,,constructor de poduri” între Răsărit şi Apus” (3).

Printre multitudinea de premii şi distincţii acordate patriarhului ecumenic se numără şi ordinul masonic Steaua României. Astfel, la sfârşitul lunii octombrie 1999, aflat în vizită în România, patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a prezidat, alături de preşedintele Consiliului Europei, simpozionul ecologic internaţional ,,Religie, Ştiinţă şi Mediu”, cu tema ,,Un fluviu al vieţii pe Dunăre spre Marea Neagră”. La acest ,,eveniment religios, ecumenic, ştiinţific şi politic” dedicat regenerării ecosistemului dunărean au participat personalităţi bisericeşti, politice şi ştiinţifice printre care patriarhii Pavle al Serbiei, Maxim al Bulgariei şi Teoctist al României. Pe lângă lucrările simpozionului, ,,patriarhul verde” de Constantinopol, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti şi Galaţi. Vizita sa în România a fost încununată de acordarea ordinului naţional Steaua României în grad de Mare Cruce de către preşedintele Emil Constantinescu. Această distincţie masonică i-a fost acordată ,,pentru contribuţia sa deosebită la consolidarea Ortodoxiei, dialogului ecumenic şi interreligios şi pentru promovarea unor acţiuni ecologice” (4).

Ordinul Steaua României a mai fost acordat Patriarhului Teoctist al României, cardinalului Alexandru Todea, oamenilor politici Romano Prodi, Günther Verheugen, Petru Lucinski, Lenni Fisher etc. Printre cei care au primit această distincţie se remarcă cardinalul Iuliu Hossu, absolvent al institutului iezuit De Propaganda Fide, decorat cu ordinele masonice Steaua României şi Coroana României în grad de Mare Cruce, care a condus Biserica Greco-Catolică din România în perioada de clandestinitate. De asemenea, cu ocazia zilei naţionale a României, preşedintele Emil Constantinescu a conferit episcopului romano-catolic de Iaşi, Petru Gherghel, ordinul naţional Serviciul credincios în grad de ofiţer (5).

Un alt ierarh al Bisericii care a fost distins cu nenumărate premii laice este Patriarhul Teoctist al României. În perioada 5-9 noiembrie 2000, cu ocazia unei vizite în Polonia, la invitaţia Mitropolitului Sava al Varşoviei şi a toată Polonia, a cardinalului Jozef Glemp, arhiepiscopul primat al Poloniei şi a arhiepiscopului catolic Jozef Zycinski de Lublin, patriarhului Teoctist i-a fost conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin. Distincţia i-a fost acordată drept recunoaştere a meritelor Î.P.S. Teoctist în promovarea ecumenismului şi a dialogului interreligios între biserici şi popoare.

De asemenea, Grupul de Iniţiativă şi Reflecţie, iniţiat de un nucleu de membri fondatori ai Fundaţiei Identitatea Românească, a acordat unui număr de personalităţi ale vieţii culturale şi politice diplomele omagiale şi medaliile jubiliare de aur ,,Trei titani români - Eminescu, Brâncuşi, Enescu” (având drept efigie chipurile celor trei genii ale spiritualităţii româneşti - Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, George Enescu), printre care s-a numărat şi patriarhul Teoctist (6).

Tot în acest cadru se înscrie cinstirea şi slăvirea din viaţă sau după moarte a ierarhilor Bisericii. Este bine cunoscută societăţii româneşti de după 1989, aniversarea an de an, într-un cadru festiv, a zilei de naştere a patriarhului României. Se pare că acest lucru se extinde treptat la toţi înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, exemplu stând Î.P.S. Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, care a fost sărbătorit în mod deosebit anul acesta, la împlinirea a 80 de ani. Astfel, Teatrul Naţional din Cluj-Napoca a fost neîncăpător pentru mulţimea care a venit să aducă un omagiu arhiereului ortodox, în cadrul festivităţii luând cuvântul Andrei Marga, care a rostit un ,,laudatium” la adresa arhiepiscopului cărturar, iar un membru al bisericii a prezentat un excurs prin viaţa ierarhului.

De asemenea, Prefectura Vâlcea a instituit un premiu de excelenţă (diplomă şi 1.000 de dolari) pentru aniversarea a 80 de ani de la naşterea Î.P.S. Bartolomeu, născut în comuna Glăvile din judeţul Vâlcea. Sâmbătă seara, după o slujbă ţinută în catedrala Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, în sala Antim Ivireanul din complexul episcopal, înalte feţe bisericeşti şi reprezentanţi ai prefecturii, consiliului judeţean şi primăriei l-au omagiat pe Î.P.S. Bartolomeu pentru activitatea depusă atât în domeniul religios, cât şi ca literat. Primăria municipiului i-a înmânat cu acest prilej diploma şi medalia de aur ale acestei instituţii (7).

Fostul patriarh Iustinian Marina (1901-1977) a fost comemorat la 100 de ani de la naşterea sa, eveniment ce nu pare a fi o premieră pentru Biserica Ortodoxă Română. Astfel, în timp ce patriarhul Iustinian a fost comemorat în toate bisericile din România, la Paşcani, s-a desfăşurat, în perioada 19-27 februarie 2001, a V-a ediţie a Zilelor cultural-religioase Mitropolit Visarion Puiu (1879-1964). Această manifestare a fost iniţiată de colonelul Dumitru Stavarache, membru al Comisiei de Istorie Militară şi al Fundaţiei Românilor de pretutindeni, care a susţinut, în şcolile oraşului Paşcani, o serie de comunicări legate de personalitatea mitropolitului, care a murit în Franţa, după ce a fost condamnat în contumacie de tribunalele poporului. O seară evocatoare a avut loc şi la Casa de cultură din localitate, unde a fost deschisă expoziţia colecţionarului Vasile Niţă, cu documente inedite despre viaţa şi activitatea mitropolitului.

Pe 27 februarie, preoţii din protopopiatul Paşcani au oficiat o slujbă de pomenire, la împlinirea a 122 de ani de la naşterea celui care a fost ultimul Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) şi al Transnistriei (1942-1943) înainte de instalarea puterii sovietice (8).

Este interesant de remarcat că acest fenomen nu aparţine mediului ortodox românesc, ci este universal răspândit, atât în lumea ortodoxă, cât şi în cea heterodoxă. Astfel, preşedintele rus Vladimir Putin a înmânat decoraţii de stat la 36 de arhierei şi preoţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse şi ai altor denominaţiuni creştine. În cadrul ceremoniei ce a avut loc în Sala Sfânta Ecaterina din Kremlin, patriarhul Alexie al II-lea, unul dintre cei premiaţi, a spus că soarta Bisericii Ruse a fost inseparabilă de Rusia şi poporul ei (9). Printre cei premiaţi s-au numărat Mitropoliţii Vladimir de Sankt Petersburg şi Ladoga şi Serghie de Solnehnogorsk.

Un alt fenomen îngrijorător este cel al acordării premiilor şi distincţiilor de către ierarhi ai Bisericii clericilor, premiile reprezentând însă recunoaşteri ale unor valori seculare, străine duhului Bisericii. Dintre acestea se remarcă premiul Athenagora pentru Drepturile omului, oferit anual de Ordinul Sfântului Apostol Andrei, al arhonţilor Patriarhiei Ecumenice, unei persoane sau organizaţii care luptă pentru drepturile omului şi libertate religioasă. De pildă, în anul 2000, arhiepiscopul Dimitrie, exarhul Patriarhiei Constantinopolului în America, a oferit Premiul Athenagora pentru Drepturile omului arhiepiscopului anglican Desmond Tutu de Cape Town, cunoscut pentru faptul că a luptat împotriva apartheidului, motiv pentru care a primit premiul Nobel pentru pace.

Teodor Ionescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)