Ne îndreptăm către Sodoma ? (VI)

Memoriul cu privire la problema homosexualităţii, înaintat parlamentului de către Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), cuprinde, de asemenea, o perspectivă medicală asupra homosexualităţii, prezentată de medicul primar psihiatru Rodica Năstase, doctor în ştiinţe medicale.

În introducerea expunerii sale, autoarea afirmă că homosexualitatea, la fel de veche ca umanitatea sau ca păcatul, este prezentă atât în societăţile avansate cât şi în cele primitive, la toate nivelele socio-economice, în toate grupurile etnice şi rasiale, în mediul urban, dar şi în mediul rural. Fiind o problemă cu implicaţii morale, religioase şi transculturale, este dificilă abordarea acestui subiect ţinându-se cont de nişte criterii strict ştiinţifice, însă este importantă această obiectivare ştiinţifică.

Din punct de vedere psihiatric, homosexualitatea poate fi de mai multe tipuri: homosexualitate secundară unor boli psihice grave cum ar fi schizofrenia, epilepsia, alcoolismul etc; homosexualitate cauzată de dereglări hormonale şi transsexualism, care este încadrat în psihiatrie la capitolul ,,tulburări ale identităţii de gen”. De asemenea, există homosexualitate ce are la bază cauze psiho-sociale, fiind provocată de conjuncturi nefavorabile (lagăre, cămine etc), educaţie neadecvată (structurarea deviată a comportamentului sexual în copilărie, ca de exemplu în orfelinate) sau cauzată de droguri.

Din punct de vedere al percepţiei propriului eu, homosexualitatea se clasifică în ego-sintonică, atunci când persoanele se simt bine aşa cum sunt şi doresc să rămână aşa şi ego-distonică, când persoanele suferă că sunt homosexuale. Homosexualitatea ego-sintonică pare a fi cauzată de mai mulţi factori: psihici, genetici, economico-socio-culturali etc.

Având în vedere multitudinea de cauze ale comportamentului homosexual, nu se poate concluziona că acesta are motivaţii exclusiv medicale, psihiatrice sau genetice. În opinia autoarei, orice homosexual este pe deplin răspunzător de comportamentul său, adică are discernământ.

De altfel, problema homosexualităţii preocupă multe societăţi, tocmai din cauza demersurilor, din ce în ce mai zgomotoase, pe care adepţii acesteia le fac în scopul de a deveni legali. Chiar Departamentul de Apărare al Statelor Unite ale Americii, ţară recunoscută ca etalon al democraţiei, a hotărât recent: ,,Persoanele care sunt în armată nu vor mai fi interogate sau cercetate în legătură cu conduita lor homosexuală sau bisexuală, dar toţi vor fi informaţi că homosexualitatea este ilegală (proscrisă) pentru toţi membrii forţelor armate ale SUA”.

Autoarea citează un articol publicat în revista de psihiatrie ,,American Journal of Psychiatry”, nr. 1, 1995, scris de doi cercetători americani care susţin că motivele excluderii din armata SUA a persoanelor homosexuale sunt tulburările psihice şi comportamentul instabil al acestora, moralitatea îndoielnică şi suspiciunea celorlalţi militari, şi nivelul de securitate foarte scăzut cauzat de faptul că aceste persoane pot fi uşor şantajate sau seduse.

Cercetând arhivele militare şi dosarele din instanţele de judecată, cei doi cercetători au concluzionat că cel mai puternic argument pentru excluderea din armată a homosexualilor nu au fost tulburările psihice, ci prezenţa altor atitudini adverse. Aceste atitudini s-au datorat moralităţii scăzute şi posibilităţii ca aceşti oameni să poată fi folosiţi în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor.

În finalul prezentării sale, autoarea conchide: ,,Homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice. Deci nu are cauze medicale. Ea poate fi considerată un viciu, şi ca oricare alt viciu are o influenţă cert nefavorabilă atât asupra individului însuşi, cât şi asupra familiei sale, asupra întregii societăţi”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)