Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră (VI)

Care este situaţia actuală a poliamoriştilor în lume ? Ce ştie omul de rând despre poliamor ?

În ultimul deceniu, poliamoriştii au devenit din ce în ce mai vizibili în societatea contemporană. Putem afla despre oameni implicaţi în astfel de relaţii dintr-o varietate de surse. De exemplu, dintr-o ştire din septembrie 2006, care informează cu privire la moartea unei studente poloneze ce trăia în Glasgow, Scoţia, aflăm că ea era implicată într-o triadă, din care făcea parte ea şi o pereche căsătorită. Coperta din 19 iunie 2006 a săptămânalului New Yorker înfăţişează 3 mirese zâmbind şi un mire strălucitor conducând o maşină decapotabilă pe care scrie ‘proaspăt căsătoriţi’. Episoade din diferite seriale cunoscute sau chiar seriale întregi de televiziune vorbesc despre poligamie sau poliamor.

Episodul din 28 martie 2006 al serialului de televiziune Boston Legal, aşa cum este difuzat în Statele Unite ale Americii, a înfăţişat favorabil o familie formată dintr-un soţ, două soţii şi câţiva copii. Judecătorul care prezida cazul în care soţul era acuzat de bigamie era de acord cu avocatul apărării care afirma că vremurile s-au schimbat, iar femeile de astăzi au nevoie de perioade de linişte din partea soţilor lor, pe când copiii cu mai mulţi părinţi au posibilitatea de a fi mai fericiţi decât cei crescuţi în familii monogame sau dezbinate.

Un serial de televiziune care a făcut vâlvă în America este Dragoste mare. În martie 2006, HBO a lansat acest serial creat de doi activişti radicali pro-căsătorie sodomită (n.r.: aripa radicală a mişcării sodomite luptă nu neapărat pentru legalizarea căsătoriei sodomite, ci mai degrabă pentru redefinirea noţiunii de căsătorie în sine, după cum va reieşi din cele ce urmează). Socotit de jurnaliştii americani a fi un semnal al lucrurilor ce vor să vină, Dragoste mare a dat naştere unei dezbateri publice despre poligamie, care se poate spune – fără a forţa lucrurile – că s-a finalizat cu redactarea documentului ,,Dincolo de căsătoria sodomită” (Beyond Same-Sex Marriage), despre care vom vorbi mai jos.

Dragoste mare nu este singurul serial de televiziune care abordează tema poligamiei; el face parte dintr-o ‘serie’ de seriale care au rolul de a familiariza publicul cu acest subiect şi a aduce în atenţia lui diferite aspecte ale căsătoriei multiple. De pildă, în timpul lunii ramadanului din 2001, în America a rulat serialul egiptean Familia lui Hagg Metwalli, care zugrăvea viaţa unui bărbat poligam care avea trei soţii. Un alt film, indonezian de această dată, cu un titlu sugestiv, Împarte-ţi bărbatul, prezintă trei bărbaţi din cercuri sociale foarte diferite care aleg să aibă o a doua, a treia sau a patra soţie.

Din această campanie de promovare a căsătoriei poligame nu lipsesc nici documentarele. Pe Channel 4, un documentar intitulat Te iubesc pe tine. Şi pe tine. Şi pe tine prezenta două familii poliamoroase din Seattle: Terisa şi cei doi prieteni ai ei, şi Jerome cu soţia sa, cele două fiice şi cele două amante trăind sub acelaşi acoperiş. Filmul în sine şi-a propus să ridice probleme pertinente ale unor astfel de relaţii poliamoroase. În acelaşi fel, emisiunea Eyewitness News a postului de televiziune CBS a vorbit americanului de rând despre practica poliamorului şi impactul acestui stil de viaţă asupra familiei în sine. Producătorii emisiunii au încercat chiar să contacteze comunitatea poliamoristă din Maryland, dar nimeni nu le-a răspuns la apeluri.

Un alt documentar new-yorkez pe această temă, Trei inimi: o familie post-modernă, relatează povestea adevărată a doi bărbaţi şi o femeie care au avut o relaţie poliamoroasă vreme de 13 ani. Cei doi bărbaţi, sodomiţi, au întâlnit într-o bună zi o femeie cu care au format o triadă din care s-au născut doi copii. Cu toate că femeia s-a căsătorit cu unul dintre ei, cei trei au săvârşit o ceremonie în care s-au angajat unii faţă de alţii. Mesajul final al documentarului este: ,,Familia este tot ceea ce dorim să creăm” …

Promovarea ‘căsătoriei în grup’ nu se face doar prin articole de presă, seriale de televiziune sau documentare favorabile, ci şi prin cazuri concrete de căsătorii sau aranjamente multiple, care fac înconjurul lumii

Pe lângă diferitele ‘asociaţii’ poliamoroase care încep să răsară pretutindeni, se merită precizate două cazuri care interferă cu sfera legală. Primul a făcut, într-adevăr, înconjurul lumii: pe 23 septembrie 2005, Victor de Bruijn, de 46 ani, şi soţia sa Bianca, de 31 ani, s-au prezentat la un notariat public din oraşul Roosendaal, aflat la graniţa olandeză, pentru a încheia un contract de coabitare cu … o prietenă de-a lor, Mirjam Geven, de 35 ani. Cazul lor a fost îndelung dezbătut în Olanda şi peste hotare. Unii politicieni olandezi au cerut ministrului Justiţiei să intervină şi să anuleze contractul de coabitare dintre soţii De Bruijn şi Mirjam Geven, însă acesta s-a opus, confirmând în fapt uniunea civilă dintre cei trei.

Celălalt caz a avut loc în Statele Unite ale Americii, în care o curte judecătorească a respins o căsătorie multiplă. În statul Utah, două persoane erau deja căsătorite şi doreau să includă încă o femeie în mariajul lor, printr-un certificat de căsătorie din Salt Lake City. Curtea judecătorească le-a refuzat cererea, însă ei au dat în judecata instanţa. Avocatul lor a afirmat: ,,Această interdicţie a relaţiilor poligame este la fel de neconstituţională ca interdicţia din Texas asupra sodomiei, deoarece incriminează o relaţie particulară între adulţi care-şi dau consimţământul”.

Organizaţii şi manifestaţii ale poliamoriştilor pentru obţinerea legalizării stilului lor de viaţă

Bigamia şi cu atât mai puţin poligamia nefiind practici acceptate de societate, adepţii unui asemenea stil de viaţă au format organizaţii asemănătoare celor sodomite, care cer astăzi ca membrii lor să dobândească dreptul de a se căsători sau de a forma uniuni civile sau parteneriate. De exemplu, poliamoriştii din America se adună în grupuri de susţinere, formate pe internet; un site poliamorist are circa 6.000 de membri în plan naţional, un alt site pretinde că are 6.500 de membri, iar o carte care tratează acest subiect, Târfa etică, s-a vândut în 60.000 de exemplare. Există chiar cărţi pe care poliamoriştii le dau copiilor lor, precum este Else-Marie şi cei şapte tătici ai ei (foto) …

De asemenea, comunitatea poliamoristă americană editează un magazin naţional, Iubind mai mult (Loving More), care a apărut în urmă cu două decenii şi este distribuit la circa 1.200 de persoane.

Cea mai cunoscută organizaţie poliamoristă este Asociaţia Poliamoristă Mondială, al cărei preşedinte, Janet Kira Lessin, afirmă: ,,Societatea noastră suferă de ignoranţă pluralistă. Facem un lucru, în vreme ce declarăm un altul. Poliamorul este doar o altă mlădiţă a oamenilor care sunt sătui până peste cap că trebuie să mintă”. Janet şi soţul ei Sasha, un psihoterapeut, oferă consiliere cu privire la relaţii şi poliamor şi învaţă tantra în Maui; cu alte cuvinte, traduc în practică filozofiile orientale păgâne care stau la baza poliamorului.

O altă organizaţie este Unitarienii Universalişti pentru Poliamor, care militează atât pentru căsătorii sodomite, cât şi pentru căsătorie în grup şi drepturile aferente. De altfel, Biserica Unitariană, care îşi are cartierul general în Boston, a jucat un rol important în legalizarea căsătoriei sodomite în statul Massachusetts, făcând campanie în favoarea căsătoriei sodomite, prin predici şi activism, şi chiar săvârşind ceremonii de uniune religioasă a sodomiţilor.

Asociaţia Unitarienii Universalişti pentru Poliamor s-a înfiinţat în vara anului 1999, iar efectul de ecou al luptei pentru căsătoria sodomită asupra mişcării poliamoriste începe încă mai devreme. Primul grup de discuţii al unitarienilor pro-poliamor s-a întâlnit în Hawaii, în 1994, în zorii primei decizii a unei curţi supreme americane în favoarea căsătoriei sodomite. ,,Viziunea noastră este să devenim prima denominaţiune religioasă care salută poliamorul”, se afirmă pe site-ul asociaţiei. Iar această viziune o traduc în practică în faptul că unii preoţi unitarieni săvârşesc deja ,,ceremonii de unire” pentru familiile poliamoroase !

Pe lângă întruniri pentru a discuta diferite aspecte ale relaţiilor poliamoriste, adepţii acestui stil de viaţă organizează manifestări asemănătoare celor sodomite. De exemplu, în 2004, în San Francisco a avut loc o paradă a poliamorului, iar în ultimii ani, paradele sodomite s-au unit cu cele poliamoriste. Un alt gen de manifestare este weekend-ul poli (Poly Pride Weekend), organizat an de an, în Central Park din New York; în 2008, weekend-ul poli a avut loc pentru a 8-a oară, între 3-5 octombrie.

Lupta pentru legalizarea poliamorului a început deja

Astăzi, după cum declară chiar poliamoriştii, ,,trei sau mai multe persoane pot forma şi lua parte la o relaţie în mod legal în majoritatea ţărilor, excepţie făcând ţările cu legi împotriva sodomiei”. Această afirmaţie este extrem de interesantă, fiindcă subliniază cum poliamorul urmează sodomiei: odată introdusă o legislaţie favorabilă sodomiei, poliamorul se poate strecura prin uşa deja deschisă desfrânării de orice tip. În plus, practica de a avea mai mulţi parteneri neconjugali, chiar în cazul unei persoane căsătorite, este legală în majoritatea ţărilor, din pricina legilor concubinajului.

Răspândirea legislaţiei pro-sodomite în lume. Alb – ţările unde sodomia este legală, roşu – ţările unde sodomia este ilegală. Majoritatea ţărilor în care sodomia nu este incriminată există legislaţie favorabilă creării de uniuni civile sau parteneriate între sodomiţi

Prin urmare, legi pentru concubinaj, uniuni civile, asociere legală a mai multor persoane, parteneriate domestice extrem de laxe care permit deja crearea de uniuni poliamoroase – iată ce gamă largă de legi fac să mai fie doar un pas până la căsătoria în grup. Legislaţiei favorabile unui asemenea concept i se alătură şcoala academică dominantă în materie de drept al familiei din Statele Unite ale Americii. Astfel, profesori universitari de renume din domeniul legislaţiei familiei militează pentru legalizarea oricărui fel de căsătorie.

Începând din 2003, de la decizia Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii în cazul Lawrence vs. Texas (n.r.: acesta este un caz de referinţă al Curţii Supreme a SUA, în urma căruia legile împotriva sodomiei din statul Texas au fost abolite. Ulterior, alte state americane au invalidat legile împotriva sodomiei citând cazul Lawrence vs. Texas), ei au pornit o campanie agresivă pentru dezincriminarea, reglementarea şi recunoaşterea ,,poligamiei patriarhale” practicată astăzi de mormonii fundamentalişti, ca şi recunoaşterea uniunilor multiparteneriale, adică a poliamorului.

Este extrem de interesant faptul că această şcoala de drept dominantă îşi are rădăcinile conceptuale în argumentele activiştilor radicali sodomiţi, care se opuneau odinioară căsătoriei sodomite. De exemplu, Paula Ettelbrick, care predă dreptul la Universitatea din Michigan, Universitatea din New York, Barnard şi Columbia, era la începutul anilor ’1990, unul dintre activiştii radicali cunoscuţi de multă vreme. Pe atunci, ea afirma că sodomiţii nu trebuie neapărat să se căsătorească, fiindcă astfel ei vor fi înghiţiţi de normele societăţii americane, ci trebuie mai degrabă să-i facă pe americani să priceapă diferenţa sodomită: ,,A fi sodomit înseamnă a împinge parametrii sexului şi familiei, iar în acest proces a transforma chiar structura societăţii”.

Potrivit ideologiei Paulei Ettelbrick, promovarea poliamorului este modul ideal de a ,,schimba radical viziunea societăţii asupra familiei”. O declaraţie similară a făcut Michael Bronski, profesor universitar radical, susţinător de mult timp al căsătoriei sodomite, care a spus că este în favoarea acesteia pentru potenţialul ei de a destabiliza principiile organizatoare tradiţionale ale culturii occidentale. Alături de ei stau alte nume răsunătoare ale dreptului american: Nancy Polikoff, profesor la şcoala de drept de la Universitatea Americană, Martha Fineman de la Universitatea Cornell, David Chambers de la Universitatea din Michigan, Martha Ertman de la Universitatea din Utah etc. Ultima chiar a întocmit un model legal pentru un sistem de contracte cuprinzătoare de relaţii. Aceşti oameni sunt printre cei mai faimoşi teoreticieni în ce priveşte dreptul familiei din America.

De ce sunt importanţi aceşti oameni ? Fiindcă ei sunt cei care influenţează legislaţia şi curţile judecătoreşti în America şi chiar în Canada. Prima victorie a lor pe acest front al poliamorului a avut loc în Canada în 1997. În acel an, parlamentul canadian a înfiinţat Comisia Legală a Canadei care să deservească Parlamentul şi Ministerul Justiţiei ca un fel de comitet de consiliere în ce priveşte reforma legală. În decembrie 2001, comisia a trimis parlamentului un raport numit ,,Dincolo de conjugalitate” (Beyond Conjugality), care a fost la un pas de a recomanda abolirea căsătoriei în Canada.

Acest raport conţine 3 recomandări: 1. Judecătorii trebuie să ia aminte dacă indivizii sunt ,,interdependenţi funcţional” indiferent de statutul lor marital. Cu alte cuvinte, un cămin format dintr-un copil adult şi mama lui pot fi trataţi ca un cuplu căsătorit şi pot beneficia de drepturile acestuia; 2. Să se stabilească o structură legală prin care oamenii să poată înregistra relaţiile lor personale în mod legal. Adică, nu numai cuplurile căsătorite, ci şi copiii adulţi care trăiesc cu părinţii lor, fraţii sau prietenii care împart aceeaşi locuinţă şi formează un cămin să se poată înregistra ca o familie. Fireşte, numărul nu este limitat la 2 persoane; 3. Să se legalizeze căsătoria sodomită.

Textul raportului, bibliografia lui şi alte publicaţii ale Comisiei Legale a Canadei relevă fără tăgadă influenţa teoreticienilor radicali care domină astăzi disciplina dreptului familial.

În SUA, există o comisie asemănătoare celei din Canada, Institutul de Drept American, formată din avocaţi ale căror recomandări configurează în mod curent reformele legislative importante. În 2000, institutul a promulgat un raport intitulat ,,Principiile legii disoluţiei familiei”, recomandând ca judecătorii să treacă pur şi simplu cu vederea distincţia dintre cuplurile căsătorite şi cele care coabitează de mult timp. Deşi acest raport nu merge atât de departe încât să propună un sistem de înregistrare a parteneriatelor pentru a înlocui căsătoria, el creează cadrul pentru recunoaşterea unei largi varietăţi de parteneriate, asemenea documentului canadian.

Cel mai tulburător aspect al raportului este portiţa către poligamie şi poliamor: raportul nu oferă nici un mod de excludere a coabitanţilor poligami sau poliamorişti de la recunoaştere. Se spune că reformele care au la bază acest raport sunt bazate pe necesitatea recunoaşterii modelelor de relaţii ,,crescânde statistic”. Potrivit acestui standard, creşterea coabitării poliamoriste va necesita în curând recunoaşterea legală a poliamorului.

Declaraţia ,,Dincolo de căsătoria sodomită” este ‘vârful de lance’ al căsătoriei multiple

În aprilie 2006, susţinători ai sodomiei şi/sau poliamorului s-au întrunit pentru a redacta un manifest, cunoscut sub numele de ,,Dincolo de căsătoria sodomită” (Beyond Same-Sex Marriage). Documentul a fost dat publicităţii pe 26 iulie 2006 şi a fost semnat de sute de membri ai organizaţiilor sodomite, activişti aliaţi acestora, profesori universitari (peste 90 de profesori, mulţi dintre ei de la universităţi americane de mare prestigiu, gen Harvard, Yale, Princeton, Universitatea din Chicago, Columbia, Cornell etc), avocaţi, scriitori, artişti, jurnalişti etc. Printre alte lucruri, declaraţia în speţă a făcut apel pentru recunoaşterea ,,familiilor iubitoare, angajate, în care există mai mult de un partener conjugal”.

Faptul că a fost semnat acest manifest este, într-adevăr, semnificativ pentru tendinţa actuală, însă şocant este alt aspect: discuţiile de pe blogurile populare şi în special din presa comunităţii sodomite provocate de publicarea acestui manifest confirmă că, de fapt, ţinta reală a activiştilor pro-sodomie nu este căsătoria sodomită, ci distrugerea căsătoriei în sine. Cu alte cuvinte, schimbarea din temelii a principiilor care guvernează societatea contemporană, principii care în esenţă sunt creştine.

De asemenea, aceste discuţii au scos la iveală faptul că activiştii sodomiţi radicali au impus cenzura şi auto-cenzura în propria comunitate, pentru a putea promova, la momentul potrivit, programul radical care să poată conduce la redefinirea căsătoriei. Pentru ei, căsătoria sodomită nu este un scop în sine, ci doar o etapă către o societate post-căsătorie. Acest fapt a fost subliniat de diferiţi comentatori; de exemplu, filozoful conservator Robert George de la Universitatea Princeton a afirmat că manifestul ,,a divulgat un secret atunci când a dezvăluit că dincolo de căsătoria sodomită se află poliamorul”. De asemenea, Maggie Gallagher, un critic vehement al căsătoriei sodomite, a remarcat: ,,Aceasta este ceva absolut nou şi extraordinar ... M-am aflat în dezbaterea pe marginea căsătoriei multă vreme, fără să văd vreodată nici măcar un apărător public vizibil al poligamiei. Acum avem o declaraţie importantă, semnată de principalii gânditori liberali, sugerând că aceasta este acum poziţia consolidată a stângii”.

În concluzie, militanţii pro-sodomie şi-au ascuns până acum adevăratele scopuri. Abia ,,Dincolo de căsătoria sodomită” a dezvăluit realitatea radicalismului în ce priveşte căsătoria, iar această dezvăluire a avut loc fiindcă, precum scrie Times, aceşti radicali ,,simt din ce în ce mai tare că ei nu au nimic de pierdut vorbind deschis având in vedere că ’a fost biruinţă după biruinţă politică’.”

Orice schimbare în percepţia căsătoriei modifică conceptul de paternitate

Un nou raport al Institutului pentru Valori Americane descrie într-amănunt redefinirea culturală a familiei pe întregul mapamond. Raportul intitulat ,,Revoluţia în paternitate. Conflictul global apărut între drepturile adulţilor şi nevoile copiilor” zugrăveşte tendinţa crescândă din ţări precum SUA, Canada, Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă de normalizare a paternităţii sodomiţilor, paternităţii psihologice (care dă dreptul de a fi părinte unui partener care nu este părintele natural al copilului) etc.

De asemenea, el oferă o imagine de ansamblu asupra acţiunilor legislative luate de diferite guverne, care redefinesc cu totul familia şi responsabilităţile părinţilor în creşterea copiilor. Cele mai semnificative schimbări care au avut loc pretutindeni în lume sunt alimentate de eforturile de legalizare a căsătoriei sodomite.

Principalul investigator în acest raport, Elizabeth Marquardt, a afirmat: ,,Este evident că atunci când societatea schimbă căsătoria, schimbă paternitatea ... Legalizarea căsătoriei sodomite, în timp ce uneori este văzută ca fiind o mică schimbare care afectează doar câteva persoane, ridică perspectiva înspăimântătoare a rupturii fundamentale a instituţiei legale a căsătoriei de orice legături cu paternitatea biologică” …

Partenie Filipescu