PATRIARHUL MELETIE AL CONSTANTINOPOLULUI (VI)

(1871-1935)

Mason – Inovator – Ecumenist

III. Patriarhul Meletie Metaxakis ca precursor important al ecumenismului

Aşa cum este binecunoscut, la sesiunea a patra (din 21 mai) a auto-proclamatului ,,Congres Pan-Ortodox” (decretat astfel la sesiunea a treia, din 18 mai) care a avut loc în 1923 (10 mai - 8 iunie), la Constantinopol, patriarhul Meletie Metaxakis le-a prezentat participanţilor la congres un ,,ierarh înţelept al Bisericii Anglicane, Prea Sfinţitul Charles Gore, fostul episcop de Oxford”; apoi, la sesiunea a cincea (din 23 mai), ,,Prea Sfinţitul Gore, fostul episcop de Oxford, s-a apropiat, însoţit fiind de tovarăşul său, reverendul Buxton, şi a luat loc în dreapta patriarhului”. Ulterior, a avut loc o discuţie extrem de edificatoare între patriarh şi episcopul Gore, cu privire la problema calendarului, sărbătorirea comună a praznicelor, mişcarea pentru unirea tuturor creştinilor şi condiţiile pentru unire etc (18).

Cu siguranţă, episcopul anglican Gore nu se afla din întâmplare la Constantinopol. Faptul că el a adus două documente lui Meletie Metaxakis este dovada unei oarecare ,,pregătiri”, de vreme ce ,,primul poartă semnăturile a cinci mii de preoţi anglicani, care afirmă că nu văd nici o dificultate pentru o unire deplină”, iar ,,al doilea este o propunere referitoare la condiţiile de unire; el exprimă ideile întregii Biserici Anglicane, deoarece există un duh de bunăvoinţă în toate privinţele” (19).

Aceste evenimente aveau loc miercuri (23 mai). Dar, în sâmbăta premergătoare (19 mai), s-a petrecut un lucru pe care cu nici un chip nu reuşesc să-l înfăptuiască ecumeniştii de astăzi. Să lăsăm periodicul Patriarhiei Ecumenice să vorbească pentru sine:

Ierarh anglican la Constantinopol

Sâmbăta trecută, Prea Sfinţitul Charles Gore, fostul episcop de Oxford şi preşedintele Comitetului permanent pentru relaţii inter-bisericeşti al Arhidiocezei de Canterbury, a sosit la Constantinopol.

Prea Sfinţia sa face un tur al diferitelor centre ale Bisericii din Răsărit, în scopul de a studia chestiunile ecleziastice care le preocupă pe acestea. El a vizitat întâi Praga, apoi Bucureştiul, ulterior Belgradul şi Sofia, şi pleacă astăzi spre Atena. În aceeaşi zi în care a venit, el a mers la patriarhie, cu puţin timp înainte de vecernie, însoţit de reverendul Borrow, preotul anglican din Constantinopol, şi de reverendul Buxton, tovarăşul său de călătorie şi secretarul comitetului pe care el îl conduce.

Numărul 19 (26 mai 1923) al periodicului ,,Adevărul bisericesc” ( ) din Constantinopol, în care a fost publicat articolul ,,Ierarh anglican la Constantinopol” (   ), p. 166-167

Patriarhul l-a primit pe distinsul ierarh, care l-a vizitat în biroul său, purtând veşmintele episcopale. La scurt timp după aceasta, când clopotele au bătut pentru vecernie, Prea Sfinţia sa a intrat în biserică împreună cu însoţitorul său şi a luat loc faţă în faţă cu tronul patriarhal. Apoi a intrat patriarhul după obicei şi s-a săvârşit vecernia pentru praznicul Sfinţilor Părinţi de la Sinodul de la Niceea, la care a slujit patriarhul împreună cu ierarhii din sinod. După slujbă, patriarhul s-a adresat ierarhului anglican de pe tronul său, exprimându-şi bucuria pentru prezenţa acestuia la Constantinopol şi rugându-se pentru succesul călătoriei sale. Prea Sfinţia sa, fostul episcop de Oxford, a spus că a simţit o emoţie aparte pentru că se află în inima Ortodoxiei şi a încheiat rugându-se pentru unirea Bisericilor. După ce a luat din mâinile marelui arhidiacon crucea de binecuvântare care i-a fost oferită, el a binecuvântat adunarea cu ea, iar strana a cântat ,,Întru mulţi ani, Stăpâne”.

După vecernie, în sala de recepţii a Patriarhiei Ecumenice, patriarhul i-a prezentat pe membrii Sfântului Sinod onoratului oaspete. În ziua următoare, patriarhul i-a întors vizita episcopului anglican, la Hotelul Tokatlian unde şedea acesta, şi a discutat câtăva vreme cu el diferite probleme ecleziastice. Când a auzit despre Congresul Pan-Ortodox, Prea Sfinţia sa şi-a exprimat dorinţa de a fi prezent la una dintre sesiunile acestuia şi de a se adresa reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe. Într-adevăr, el a fost prezent la sesiunea de miercuri şi a rămas la întrunire aproximativ jumătate de oră; după schimbul de politeţuri, care au fost făcute într-un spirit de cordialitate deplină şi speranţe ferme pentru evoluţia certă a lucrării plăcute lui Dumnezeu de unire între Bisericile Ortodoxă şi Anglicană, prin dorinţa puternică a ambelor părţi pentru unire, a avut loc un dialog despre scopul şi modul de lucru al congresului.

Patriarhul Meletie al Alexandriei şi arhiepiscopul anglican de Canterbury, Cosmo Gordon Lang, înconjuraţi de arhierei ortodocşi, la Canterbury, 1930

Prea Sfinţia sa a fost condus cu cinste când a părăsit Patriarhia Ecumenică (20).

***

Ţinând seama de dovezile expuse mai sus, şi convinşi de ele, credem că ierarhul mărturisitor Hrisostom (Kavourides), fost mitropolit de Florina, avea absolută dreptate caracterizându-i pe iniţiatorii şi pionierii inovaţiei noului calendar aşa cum a făcut-o în prologul articolului menţionat mai sus (21).

Note

18. A se vedea Batistatou,   , p. 66, 84-88 (sublinierea noastră).

19. Ibid.

20. A se vedea periodicul ,,Adevărul bisericesc” ( ), publicat la Constantinopol, nr. 19 (26 mai 1923), p. 166-167 (sublinierea noastră). De asemenea, ar trebui notat că activităţile ecumeniste ale lui Meletie Metaxakis au început mult mai devreme. În ce priveşte aceste activităţi, a se vedea Delembasis,  , p. 625, 661. ,,La acea vreme, el (Meletie Metaxakis) era în America, unde s-a angajat în activităţi schismatice şi s-a împărtăşit necanonic cu protestanţii eretici de acolo. Pe 17 decembrie 1921, ,,înveşmântat, el a luat parte la o slujbă într-o biserică anglicană, a îngenuncheat în rugăciune cu anglicanii în faţa sfintei mese, pe care a cinstit-o, a ţinut o predică şi i-a binecuvântat pe cei prezenţi în biserica” ereticilor” (Strangas, ,,Istoria Bisericii Greciei” (  ), vol. II, p. 1118).

21. Modul în care l-au privit alţi scriitori pe patriarhul Meletie Metaxakis este, de asemenea, de interes, deoarece ei dezvăluie ce fel de om era el:

· Masonul pomenit mai sus, Alexander J. Zervoudakis, scria despre ,,maleficul patriarh”: ,,Lupta pe care a dus-o pentru a învinge reacţiile de care s-a lovit permanent în eforturile sale de a impune schimbări radicale, dar benefice, s-a terminat brusc cu un colaps neaşteptat”, adică cu moartea sa la 27-28 iulie 1935 (,,Meletie Metaxakis” ( ), p. 48 (sublinierea noastră)).

· Mitropolitul Nicolae de Nubia, succesorul lui Meletie Metaxakis la tronul Alexandriei, spunea despre el: ,,Optimismul îl îndemna adesea să iniţieze planuri îndrăzneţe şi riscante, de la care trebuia să fie reţinut cu forţa de către Sfântul Sinod” (Ibid. (sublinierea noastră)).

· Periodicul atenian ,,Viaţa” () scria, printre altele, la moartea lui Meletie Metaxakis: ,,El s-a făcut o figură aparte în Biserică, persoana sa politică fiind absorbită şi subjugată de cea ecleziastică. Frustrat de conservatorism, el manifesta tendinţe liberale, care, adeseori, se dovedeau incontrolabile, deşi - pentru a folosi propriile sale cuvinte - ,,multe piedici l-au silit să-şi tempereze” aceste tendinţe. Cu toate acestea, el nu a avut nici o problemă în a adapta, sau cel puţin în a încerca să adapteze, Biserica şi chestiunile ecleziastice la oportunism, privind chiar instituţiile Bisericii ca uşor adaptabile la modernismul şi cerinţele vremurilor. (...) El şi-a îndreptat pasiunea, când nu a avut o altă arenă pentru eforturile sale laborioase, către instituţiile Bisericii, căutând să găsească o piaţă de desfacere pentru iniţiativele sale neîncetate, prin schimbări în viaţa exterioară a Bisericii, înainte de începerea lucrării necesare pentru înnoirea sa interioară” (,,Viaţa” (), nr. 1195 (10 august 1935) (sublinierea noastră)).

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 36/iulie-august 2007