Apariţiile Maicii Domnului: intervenţie dumnezeiască sau înşelare ? (IX)

de Miriam Lambouras

Tămăduirile

Unii oameni cred că apariţiile trebuie să fie autentice deoarece au loc tămăduiri la locurile sfinte, însă nu există în mod necesar vreo legătură între cele două fenomene. Numărul vindecărilor este în realitate foarte mic, ţinând cont de mulţimile de oameni bolnavi care se îngrămădesc la locurile sfinte. La Lourdes, în 122 de ani, din 1858 până în 1980, doar 64 de vindecări au fost în cele din urmă declarate ca fiind miraculoase – adică, care nu pot fi atribuite nici unei cauze naturale sau medicale cunoscute – dintr-un număr de 5.000. Pe câtă vreme autorităţile medicale trebuie să fie precaute în mod firesc, pare întrucâtva nefiresc şi arogant ca un grup de oameni să declare solemn că Dumnezeu nu numai că a săvârşit un miracol, ci l-a săvârşit cum trebuie, spre satisfacţia lor.

La câteva locuri sfinte, s-a relatat că Fecioara a spus că va vindeca pe unii, dar nu şi pe alţii, iar a crede că ,,degetul lui Dumnezeu se va pogorî într-un mod imprevizibil” introduce cumva un anumit element de inconsecvenţă care este deranjant, oricât de mult ar putea dori cineva să se bucure de vindecările însele. Dar locurile sfinte mariane nu sunt singurele care pretind tămăduiri ale oamenilor de toate credinţele şi de nici una, cu toate că ele tind să se bucure de cea mai mare publicitate. Misiunea de Vindecare Anglicană din Londra enumeră multe vindecări uimitoare în fiecare lună, grupurile penticostale/carismatice reclamă de asemenea vindecări, ca şi spiritiştii (Federaţia Naţională a Tămăduitorilor Spirituali), şi, în perioada sa de înflorire, mişcarea Ştiinţa Creştină a avut o listă impresionantă de vindecări.

Se spune că nimeni nu se infectează prin îmbăiere la Lourdes, dar nu există nici o consemnare păstrată a infecţiilor şi, în orice caz, oamenii din Anglia secolelor XVII-XVIII erau expuşi la acelaşi risc în apele din staţiunile balneare la modă (la Bath (26), Samuel Pepys avea îndoieli serioase cu privire la înţelepciunea utilizării apelor), şi nu existau nici un fel de izbucniri de epidemie înregistrate, de febră tifoidă sau holeră. Autorităţile de la Lourdes ştiu că nu pot risca o izbucnire de infecţie sau băile vor trebui închise, iar pelerinii sănătoşi sunt încurajaţi să se spele la robinet în loc să se îmbăieze. Este interesant de notat că Bernadette însăşi nu a folosit apa de la Lourdes pentru bolile ei, ci a căutat în schimb alinare la staţiunea balneară din apropiere.

Dumnezeu lucrează în diferite chipuri, după cum socoteşte potrivit, şi ar fi nesăbuit a încerca să se impună hotare milostivirii Sale, dar creştinii ortodocşi înşişi nu au nevoie să caute tămăduire în afara Bisericii. Noi am cunoscut întotdeauna făcători de minuni şi tămăduitori. Stareţul Ambrozie, mai sus amintit, a fost un tămăduitor, cum au fost nenumăraţi alţii, şi o mulţime de tămăduiri continuă să aibă loc prin mijlocirea Maicii Domnului, bunăoară prin icoanele ei Tinos şi Malevi (27), şi prin mijlocirea Sfintei Xenia de Sankt Petersburg şi a Sfântului Ioan (Maximovici) de Shanghai şi San Francisco.

Mulţi neortodocşi ar fi foarte surprinşi dacă ar şti cât de des este pomenită vindecarea trupului alături de vindecarea sufletului în rugăciunile Bisericii. În special, în rugăciunile de pregătire şi mulţumită pentru sfânta împărtăşanie, noi ne rugăm în mod repetat pentru ,,tămăduirea şi curăţirea, luminarea şi apărarea, mântuirea şi sfinţirea sufletului şi trupului”, şi pentru ca harul dumnezeiesc să umple cele 5 simţuri ale noastre, încheieturile şi oasele, ca şi mintea, sufletul şi sentimentele noastre. De asemenea, slujba sfântului maslu nu a fost nicicând săvârşită doar pentru muribunzi, ci se ţine în ajunul Naşterii Domnului şi miercuri în Săptămâna Patimilor, când toţi credincioşii sunt miruiţi, şi oricine poate cere o slujbă oricând, în caz de nevoie.

Unii oameni pun accentul pe marea compasiune arătată la Lourdes celor bolnavi, timpul şi energia cheltuite pentru ei an de an de către ajutătorii devotaţi, şi cred că viziunile trebuie să fie adevărate dacă atât de mult bine vine de la ele. Dar compasiunea nu este o caracteristică exclusiv creştină. Compasiunea faţă de orice creatură vie este însemnul budismului, şi o mulţime de oameni de toate credinţele şi de nici una săvârşesc discret muncă voluntară, fără publicitate, în spitale sau printre handicapaţii mental şi fizic din împrejurimile lor. Vindecările şi compasiunea nu sunt dovezi ale autenticităţii apariţiilor. Nu se pune la îndoială că au loc tămăduiri, dar natura exactă a unei tămăduiri poate varia de la caz la caz, şi deoarece atât grupurile protestante, cât şi cele spiritiste vădesc de asemenea rezultate palpabile, ar fi nechibzuit să acceptăm fără nici un fel de rezerve implicaţiile religioase ale tămăduirilor de la locurile sfinte mariane şi să le învestim cu o interpretare care nu le poate fi atribuită în mod logic.

Ecumenism, sincretism şi antihrist

Aşa cum apariţiile au fost manipulate de diverse grupări interesate în scopurile propagandei romano-catolice, prozelitismului, naţionalismului şi mercantilismului, tot aşa ele sunt preluate cu înflăcărare de susţinătorii ecumenismului. Anglicanii, luteranii, până şi ortodocşii – toţi vizitează locurile sfinte. ,,Maica Domnului este pentru toată lumea”. Sau: ,,Vino în separeul meu, a spus păianjenul către muscă” ? Exact aşa cum papa a vorbit despre ,,convertirea Rusiei” sub un păstor, ,,urmaşul Sfântului Petru”, tot astfel planul de reunire neschimbat al Vaticanului pentru ceilalţi dintre noi este un secret deschis – supunerea faţă de pontiful roman.

În acelaşi timp, ecumenismul dincolo de creştinism continuă să prindă viteză în ,,dialogul cu religiile necreştine”, deşi Consiliul Mondial al Bisericilor nu pare să aibă în vedere dialogul onest. ,,Marile comunităţi religioase nu vor dispărea ... Evreii vor rămâne evrei, musulmanii vor rămâne musulmani, şi cei care aparţin marilor religii orientale vor rămâne hinduşi, budişti şi taoişti”, însă cumva oricine, încă nedepărtându-se de erorile sale şi respingându-L pe Hristos, ,,va locui în Împărăţia lui Dumnezeu fără ... a fi devenit mai întâi creştin, precum noi”.

Dumnezeu nu poate fi cuprins şi El este sursa oricărui adevăr care este prezent în alte credinţe, dar precum a subliniat C.S. Lewis, a fi creştin înseamnă a crede că acolo unde creştinismul diferă de celelalte religii, creştinismul are dreptate şi ele greşesc. El a folosit imaginea unei sume: există doar un singur răspuns corect pentru o sumă, şi toate celelalte răspunsuri sunt incorecte, dar unele din răspunsurile incorecte sunt mult mai apropiate decât altele de cel corect.

Ecumeniştii mariani cred că Fecioara aduce un mesaj ecumenist la Zeitoun şi Medjugorje şi, ca mamă a întregii familii umane, ea are un rol special ca centru al unităţii şi împăciuitoare a copiilor puşi pe ceartă, ca să spunem aşa. Ei subliniază că Maica Domnului a rămas tăcută la Zeitoun; acest fapt este interpretat ca un gest de delicateţe maternă şi o invitaţie ,,pentru toţi cei de faţă, indiferent de credinţa lor, să se unească în Dumnezeu prin rugăciune” (ceea ce este astăzi destul de obişnuit la întrunirile pentru ,,dialog cu religiile necreştine” şi în conformitate cu ideile Consiliului Mondial al Bisericilor). Dacă ea s-ar fi declarat pe sineşi a fi Maica lui Dumnezeu, musulmanii nu ar fi acceptat viziunea; şi dacă ea s-ar fi identificat pe sineşi ca fiind imaculata concepţie, copţii ar fi respins-o. Ei accentuează faptul că Fecioara este menţionată în Coran ca fiind aleasa lui Allah şi curăţia şi virtutea ei sunt preamărite, dar ei omit să realizeze până la capăt ce înseamnă aceasta, afirmând că Hristos Însuşi este socotit doar un profet între alţii – şi inferior lui Mahomed – iar răstignirea şi învierea Sa sunt cu totul respinse.

Un corespondent anglican pentru Eastern Churches Review descria, în ediţia din primăvara anului 1970, vizita sa la Zeitoun. El a relatat istoria unui musulman important care locuia în preajma bisericii şi obişnuia să arunce cu pietre în pelerini. Fecioara i s-a arătat, i-a cerut să înceteze să arunce cu pietre şi i-a poruncit să zugrăvească crucea pe casa sa. Această întâmplare l-a convins de autenticitatea apariţiilor şi el a zugrăvit 40 de cruci mari albe pe toţi pereţii casei sale. Cumva acesta pare a fi o manifestare mai degrabă lipsit de sens, deoarece omul a rămas un musulman practicant şi nu s-a întors la Hristos, care pare să nu fi fost de fapt pomenit şi care, ca de obicei, pare în mod bizar absent din întâmplări.

La Medjugorje, Fecioara a anunţat că a venit pentru ,,a converti şi împăca”. Locul sfânt este văzut ca o posibilă soluţie pentru pace în regiune, fiindcă doar ,,Gospa” îi poate împăca pe catolici, ortodocşi şi musulmani, de vreme ce toţi o cinstesc. Încă o dată, ne întâlnim cu această idee extraordinară a reconcilierii şi unităţii fără Hristos. Gospa i-a mustrat pe catolicii din regiune fiindcă îi batjocoresc pe vecinii lor ortodocşi şi musulmani, cu toate că acest fapt nu a stăvilit propaganda anti-sârbă din unele cărţi despre apariţia de la Medjugorje.

Ea a afirmat că ,,religiile de bază sunt similare”, afirmaţie care este foarte asemănătoare cu învăţătura lui Swami Vivekananda, misionarul hindus în Apus de la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX, care spunea că toate religiile sunt în esenţă unul şi acelaşi lucru. Temelia şi esenţa creştinismului este Sfânta Treime şi Învierea Dumnezeului-Om Iisus Hristos. Iudaismul şi islamismul cred de asemenea într-un Dumnezeu care le cere oamenilor să trăiască într-un mod ,,bun” şi să se opună ,,răului”, pe câtă vreme hinduismul, în măsura în care îl pot înţelege, crede că Dumnezeu este dincolo de ,,bine” şi ,,rău”, că orice din această lume face parte din Dumnezeu, că doar dacă am putea să privim lucrurile dintr-un punct de vedere divin, noi am vedea că lucrurile pe care le numim rele din punctul nostru de vedere uman limitat sunt de asemenea ,,Dumnezeu”. Vorbind despre zeiţa Kali, teribila mamă, care uneşte contrariile înlăuntrul ei – viaţă şi moarte, creare şi distrugere, milă şi teroare –, Swami Vivekananda a spus: ,,Cine poate spune că Dumnezeu nu Se manifestă El Însuşi atât ca Rău, cât şi ca Bun ? Dar numai hinduşii îndrăznesc să I se închine Lui ca Rău”. Toate religiile au unele lucruri în comun, dar există diferenţe fundamentale.

De asemenea, Gospa a spus că papa trebuie să fie un părinte pentru toţi oamenii, nu numai pentru catolici. Papa Ioan Paul al II-lea, despre care se spune că crede în apariţii, pare să fi pus la inimă spusele ei şi să le facă inspiraţie pentru viitoare mişcări ecumeniste. Pe lângă Ziua Mondială de Rugăciune de la Assisi inaugurată de el, papa vorbeşte despre evrei ca despre fraţii mai mari ai creştinilor, iar în cuvântul său către tinerii musulmani din Maroc s-a referit la Dumnezeu Tatăl de 66 de ori. Acestea se adaugă la ,,campania misionară” a Vaticanului în Rusia şi Ucraina şi amestecul Vaticanului în Balcani, în Croaţia, Bosnia şi Skopje.

După câte se pare, papa vede cel de-al treilea mileniu ca pe o nouă perioadă pentru misionarism, o nouă eră a credinţei, şi a sprijinit ,,Evanghelizarea 2000”, care plănuieşte activitate evanghelizatoare în întreaga lume, făcând din Europa, Apus şi Răsărit, o prioritate. Toate acestea sunt ,,semne care indică nu numai adunarea creştinilor, ci şi includerea tuturor credinţelor şi culturilor în cadrul unei identităţi umane comune înaintea lui Dumnezeu” (Dudley Plunkett, Împărăteasa profeţilor). Arhiepiscopul Frane Franic de Split spune: ,,Eu văd în special importanţa rolului sanctuarului de la Medjugorje în lucrarea ecumenistă a Bisericii”.

Ar fi cu putinţă ca vizionarii de la Medjugorje să fi fost folosiţi (deşi în mod inconştient) ca parte a unui proces mult mai larg de pregătire pentru a aşterne calea către instituirea unei religii universale a lumii ca pregătire pentru venirea lui antihrist ? La urma urmei, aparţine esenţei înşelării demonice subtile a face lucrurile să pară bune şi asemenea lui Hristos, a prezenta împărăţia lui satan ca şi cum ar fi Împărăţia lui Hristos. Teologul anglican din secolul al XVIII-lea, Samuel Horsley, s-ar mâhni să vadă că astăzi s-au împlinit cuvintele sale: ,,Biserica lui Dumnezeu pe pământ se va micşora în mare măsură ... în timpul lui antihrist, prin abandonarea deschisă a puterilor lumii. Această abandonare va începe cu o indiferenţă declarată faţă de orice formă particulară de creştinism, sub forma tolerării universale ... de la tolerarea celor mai vătămătoare erezii, ei vor merge mai departe către tolerarea mahomedanismului şi ateismului, şi în final către prigonirea explicită a adevărului creştinismului”.

Între timp, cardinalul Nicolae de Cusa de la începutul secolului al XV-lea s-ar bucura de perspectiva viziunii sale, în care el vedea ,,secte incompatibile reconciliate permanent într-un sistem vast de unitate religioasă”, în care ,,păgâni şi creştini sunt amestecaţi într-o ordine remarcabilă, ... un grec, un italian, un hindus, un arab, un haldeu, un evreu, un scit, un pers, un sirian, un spaniol, un tătar, un german, un boem şi în final un englez”, fiindcă ,,fiecare sistem posedă un anumit grad de adevăr” şi ,,doar printr-un studiu al diferitelor sisteme poate cineva să aibă o vagă idee a ’unităţii adevărului suprem’”.

Dacă există un aspect antihristic la Medjugorje, el s-ar potrivi bine cu un interes crescând faţă de semne şi minuni. Supranaturalul a fost în mare măsură îndepărtat din viaţa cotidiană prin raţionalism, materialism şi intimidare prin ştiinţă şi tehnologie. Un număr din ce în ce mai mare de oameni care simt această lipsă au încercat să umple golul cu OZN-uri, sori dansând, droguri, vindecări prin ,,credinţă”, renaştere carismatică, spiritism, păgânism new-age, chiar satanism – şi apariţii. Superstiţia continuă să înflorească. O statuie a Fecioarei plânge cu lacrimi de sânge dintr-un ochi, iar vecinii au venit în număr mare pentru a rosti rozariul înaintea ei (În opinia fabricanţilor, este posibil ca răşina utilizată pentru fixarea ochilor să se fi lichefiat – un fenomen destul de frecvent). O femeie mexicană prăjeşte o turtă pentru cina soţului ei, vede că ia o formă asemănătoare cu chipul lui Hristos încoronat cu spini, şi gata, a avut loc o minune ! În timpul următoarelor 12 luni, 8.000 de persoane s-au închinat la aluatul înrămat în sticlă şi înconjurat de flori şi lumânări, în timp ce un arhiepiscop pus în încurcătură încearcă zadarnic să oprească cultul sfintei turte.

Mii de oameni fac o afirmaţie sobră că vieţile lor au fost transformate spiritual de locurile sfinte. Catolici tradiţionali, îndeosebi mariani, văd locurile sfinte ca o confirmare a credinţei lor. Şovăitorii care au fost zguduiţi de schimbările liberale moderne din catolicism caută şi găsesc încurajare. Inovatorii liturgici se simt liberi să se dedea la slujbe cu ,,grad crescut de spontaneitate şi lipsă de solemnitate”, precum liturghia-petrecere pentru copiii bolnavi de la Lourdes, unde după sfinţirea darurilor, baloane şi panglici umplu aerul, iar participanţii se prind de mână şi saltă în naos cântând ,,Domnul dansului” (în realitate, zeul hindus Shiva). Unele maici continuă să ducă o viaţă ca în trecut, dar cele mai multe din Surorile Carităţii din Nevers (ordinul lui Bernadette) au lăsat deoparte conduita religioasă şi au devenit parte din lumea modernă. Bernadette însăşi a fost manipulată de diverse grupuri care o revendică ca eroină a lor - ,,revoluţionarii” lui Hristos Lucrătorul, fiindcă ea era săracă, din clasa muncitoare şi în general dezavantajată; ,,carismaticii”, fiindcă ea avea viziuni şi auzea nemijlocit vocea cerului, independent de ierarhia oficială.

Lăcaşuri de putere spirituală, locuri de speranţă şi vindecare, sursă pentru superstiţie, un paradis pentru hoţii mărunţi (potrivit lui Patrick Marnham, în toiul sezonului, la Lourdes sunt necesari mulţi poliţişti îmbrăcaţi în haine civile) şi exploatatori comerciali, un sprijin pentru turism, o scuză pentru naţionalism şi prozelitism, o cale de a satisface dorinţa populară recurentă pentru Zeiţă sub o aparenţă creştină respectabilă – locurile sfinte par a fi multe lucruri pentru multă lume.

Note (aparţin traducătorului)

26. Bath este o staţiune balneară din sud-vestul Angliei. Oraşul a fost întemeiat de romani, care l-au numit Aquae Sulis, şi era o staţiune balneară la modă în secolele XVIII şi XIX.

27. Tinos este o insulă din Arhipelagul Cicladelor. În capitala ei se află Biserica Panagia Evangelistria, unde este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în braţe.

Malevi este numele unei mânăstiri de maici din Arcadia, una dintre prefecturile Peninsulei Peloponez. Aici se află o icoană a Adormirii Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 52/noiembrie-decembrie 2009