Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca de

Sfântul Ambrozie al Milanului (XVI)

54. ,,Iar Mariam păzea toate cuvintele acelea, punându-le întru inima sa” (Luca 2, 19). Haideţi să învăţăm de la curăţia sfintei fecioare în toate privinţele, ea care, nu mai puţin smerită în cuvântul ei decât în trupul ei, a cumpănit mărturiile credinţei în inima ei. Dacă Maria învaţă de la păstori, de ce tu refuzi să înveţi de la preoţi ? Dacă Maria este tăcută înainte de învăţăturile apostolice, de ce tu, după învăţăturile apostolice, doreşti ca mai degrabă să înveţi pe alţii decât să înveţi tu ? Învaţă că greşeala este a individului, nu a genului, fiindcă genul este sfânt. Aşadar, Maria nu a primit învăţătura; ea a dat exemplul.

55. Apoi, Pruncul este tăiat împrejur (potrivit Luca 2, 21). Cine este Pruncul, dacă nu Cel despre care este scris: ,,Prunc s-a născut nouă, fiul, şi s-a dat nouă” (Isaia 9, 6) ? Fiindcă El a fost născut sub Lege, ca El să-i poată câştiga pe cei ce erau sub Lege (potrivit I Corinteni 9, 21).

56. Dar de ce aş spune că ,,l-au suit pre el în Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului” (Luca 2, 22), dacă nu pentru ceea ce am spus mai înainte în comentariile la Isaia; fiindcă fiind tăiat împrejur de păcate, El a fost socotit vrednic de privirea dumnezeiască, căci ,,ochii Domnului spre cei drepţi” (Psalmi 33, 15). Tu vezi că întreaga succesiune din Legea Veche era o icoană a viitorului – căci tăierea împrejur semnifică de asemenea curăţirea de păcate –, însă deoarece slăbiciunea trupului omenesc şi a minţii omeneşti, aplecate către pofta pentru păcat, sunt încurcate în patimi fără scăpare, prin cea de-a opta zi a tăierii împrejur curăţirea ce va să vină, a toată vinovăţia, la Înviere a fost preînchipuită prin vârsta Sa. Fiindcă aceasta este astfel pentru că ,,toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt Domnului se va chema” (Ieşirea 13, 2; Luca 2, 23); fiindcă naşterea Fecioarei a fost făgăduită în cuvintele Legii. Şi cu adevărat sfânt, pentru că este neprihănit.

Apoi, cuvintele repetate de înger în acelaşi fel mărturisesc că este vorba de Cel care este înţeles de Lege: ,,Sfântul ce se va naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1, 35). Fiindcă nici o unire cu bărbat nu a descuiat tainele fecioriei ei, ci Sfântul Duh a revărsat sămânţa fără prihană în pântecele ei nepângărit. Fiindcă dintre cei născuţi din femeie, Domnul nostru Iisus Hristos a fost singurul care, prin caracterul nefiresc al naşterii Sale neprihănite, nu a suferit necurăţiile stricăciunii pământeşti, ci le-a îndepărtat cu măreţie dumnezeiască.

57. Căci dacă noi vom urma litera, în ce fel sunt toţi bărbaţii sfinţi când se ştie că mulţi erau foarte răi ? Sigur, Ahaav nu era sfânt ? Sigur, falşii prooroci nu erau sfinţi ? Cei pe care, la rugăciunea Sfântului Ilie, i-a mistuit focul ceresc al izbândirii pentru fărădelegile lor (potrivit IV Împăraţi 1, 9-14) ? Dar El era sfânt, Cel prin care învăţăturile evlavioase ale Legii dumnezeieşti arătau forma tainei viitoare, căci El singur a descuiat fecioria rodniciei nepătate a Fecioarei – Sfintei Biserici pentru zămislirea poporului lui Dumnezeu.

Prin urmare, El singur a deschis pântecele pentru Sine. Nici nu este neobişnuit; fiindcă El a spus proorocului: ,,Mai înainte de a te zămisli tu în pântece te ştiu, şi mai înainte de ce ai ieşit tu din mitras te-am sfinţit” (Ieremia 1, 5), El care, prin urmare, a sfinţit un pântece străin ca proorocul să se poată naşte; El este Cel care a deschis pântecele mamei Sale, astfel ca El să Se poată naşte fără prihană.

58. ,,Şi iată, era un om în Ierusalim anume Simeon, şi omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil”(Luca 2, 25). Naşterea Domnului este adeverită nu numai de îngeri şi prooroci, de păstori şi părinţii Săi, ci şi de bătrâni şi drepţi. Fiecare vârstă şi fiecare parte – bărbătească sau femeiască, şi minunile întâmplărilor adaugă credinţa: o fecioară zămisleşte, o femeie stearpă naşte, un bărbat mut grăieşte, Elisabeta prooroceşte, un mag se închină, un copil în pântece se bucură, o văduvă mărturiseşte (potrivit Luca 2, 37-38), un drept aşteaptă.

Şi este numit în mod potrivit drept cel care a căutat nu propriul dar, ci pe cel al poporului, el însuşi dorind să fie slobozit din lanţurile slăbiciunii trupeşti, dar aşteptând să vadă Făgăduinţa (potrivit Luca 2, 26); fiindcă el ştia că sunt ,,fericiţi ochii care văd” (Luca 10, 23).

59. ,,Acum – se spune – slobozeşti pre robul tău Stăpâne, după cuvântul tău în pace” (Luca 2, 29). Iată dreptul, ca şi cum ar fi fost închis în temniţa trupului, dorind să fie slobozit, ca el să poată începe să fie cu Hristos; căci ,,a mă slobozi şi împreună cu Hristos a fi, mai bine cu mult mai vârtos” este (Filipeni 1, 23). Dar să-l lăsăm pe cel care doreşte să fie slobozit să vină la templu, să-l lăsăm să vină la Ierusalim, să-l lăsăm să-L aştepte pe Hristosul Domnului, să-l lăsăm să primească în mâinile sale Cuvântul lui Dumnezeu, şi să-l lăsăm să-L îmbrăţişeze pe El ca şi cu braţele credinţei sale (potrivit Luca 2, 27-28). Apoi, el va fi slobozit, ca cel care a văzut Viaţa să nu vadă moartea (potrivit Luca 2, 30).

60. Tu vezi că harul îmbelşugat a fost împărtăşit tuturor prin naşterea Domnului, şi proorocia a fost tăgăduită de necredincioşi, nu de drepţi. Iată Simeon prooroceşte, de asemenea, că Domnul Hristos a venit spre căderea şi spre scularea multora (potrivit Luca 2, 34), pentru a deosebi vrednicia dreptului de cea a păcătosului, şi ca un adevărat şi drept Judecător să hotărască pedepse sau răsplăţi potrivit naturii faptelor noastre.

61. ,,Şi – se spune – prin însuşi sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35). Nici litera, nici istoria nu ne învaţă că Maria a plecat din această viaţă suferind o moarte violentă; fiindcă nu sufletul, ci trupul este străbătut de o sabie materială. Şi, astfel, el arată că proorocia făcută Mariei nu este în necunoştinţă de cauză în ce priveşte taina cerească. ,,Pentru că viu este cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător şi mai ascuţit decât toată sabia ascuţită de amândouă părţile şi străbate până la despărţirea sufletului şi a duhului şi a mădularelor şi a măduvei, şi este judecător cugetelor şi gândurilor inimii” (Evrei 4, 12). Căci toate lucrurile minţii sunt dezvăluite şi deschise Fiului, căruia nu Îi sunt ascunse tainele conştiinţei.

62. Atunci, Simeon a proorocit, cea însoţită în căsătorie a proorocit, Fecioara a proorocit, de asemenea o văduvă ar trebui să proorocească, ca nu cumva vreo îndeletnicire sau clasă să lipsească. Şi, prin urmare, Ana este în aşa fel înfăţişată prin slujba văduviei sale şi prin caracterul ei, încât ea ar trebui socotită în mod evident a fi fost vrednică să vestească că a venit Mântuitorul tuturor (potrivit Luca 2, 36-38).

Deoarece noi am descris calităţile ei în altă parte, când am vorbit despre văduve, nu intenţionăm să le repetăm aici, fiindcă suntem presaţi către alte chestiuni. Cu toate acestea, evanghelistul nu a amintit fără scop cei 84 de ani ai văduviei ei (potrivit Luca 2, 37), căci şi de 7 ori 12 şi de 2 ori 40 sunt socotite a reprezenta un număr sfânt.