CONTROLUL MINŢII

Războaiele minţii

,,Pentru prima oară în aproape 500 de ani, a început o revoluţie ştiinţifică care va schimba fundamental lumea, tot atât de mult pe cât au făcut-o Renaşterea şi Iluminismul. Câteva progrese extraordinare noi în ştiinţă introduc cu repeziciune şi în mod profund omenirea în domenii care vor avea implicaţii adânci pentru viitor”[1].

Unul dintre aceste domenii este controlul minţii umane. Problemele din jurul modificării comportamentului, controlului minţii şi războiului informaţional devin limpezi ca cristalul pe măsură ce faptele se dezvăluie.

Următorul citat este preluat dintr-un document militar actual, ,,Revoluţia informaţiei şi forţele aeriene ale viitorului”, de colonel John A. Warden III, Forţele aeriene ale SUA, care clarifică poziţia lor în noul domeniu de cercetare, care adoptă o direcţie mult diferită de cea descrisă mai sus:

,,Cunoaştem în prezent, având o bază globală fără precedent, trei revoluţii simultane, fiecare dintre ele fiind mai mult decât suficientă pentru a ne şoca şi zăpăci. Prima revoluţie, o revoluţie geopolitică, are în vedere o singură putere dominantă în lume pentru prima dată de la căderea Romei. Oportunităţile, care sunt inerente în această situaţie, sunt extraordinare, la fel capcanele. Din nefericire, nu există nimeni nicăieri care să cunoască din proprie experienţă cum se conduce acest tip de lume cu o singură putere dominantă.

Cea de-a doua revoluţie, şi există deocamdată multe discuţii pe marginea acesteia, este revoluţia informaţiei. Aşa cum au menţionat alte persoane, ea urmează în mod implacabil în serie în urma legii lui Moore[2] a puterii calculatorului. Totuşi, legat de aceasta nu este doar crearea de noi concepte şi tehnologii, ci şi o creştere exponenţială a vitezei de răspândire a informaţiei şi, pentru noi, aceasta este de o importanţă extraordinară. O parte cheie a acestei revoluţii a informaţiei are un impact copleşitor asupra competiţiei. Acum 10 ani, firma care scotea pe piaţă un produs nou putea conta probabil pe o perioadă de 5 ani înainte de a fi nevoită să ia aminte cu seriozitate la posibilii competitori din străinătate. Astăzi, eşti norocos dacă poţi conta pe 5 luni sau chiar 5 săptămâni înainte de a te confrunta cu competitorul din străinătate. În ziua de azi, succesul cere pur şi simplu introducerea rapidă de produse sau sisteme militare noi, unul după altul. Succesul ajunge acum la organizaţia care valorifică informaţia aproape instantaneu, în timp ce organizaţia care încearcă să economisească sau să ascundă ideile va pierde aproape sigur. Pur şi simplu, utilizaţi-o sau o veţi pierde.

Cea de-a treia revoluţie, care este un pic mai complexă, este revoluţia tehnologică/militară, sau cum este numită în unele locuri revoluţia în chestiunile militare. Sunt convins că aceasta este prima revoluţie tehnologică militară care a avut loc vreodată, fiindcă noi avem acum, pentru prima oară în istorie, un mod de a purta război diferit din punct de vedere conceptual. Acum putem purta război în paralel. În trecut, tehnologia armelor şi comunicaţiilor, în special precizia armelor, ne-au constrâns să ne luptăm în serie. Aceasta schimbă aproape totul”.

Controlul procesului biologic

,,În timp ce aşteptăm cu nerăbdare viitorul, pare verosimil faptul că această naţiune va fi implicată în conflicte multiple în care forţele noastre militare vor fi plasate tot mai mult în situaţii în care nu se poate recurge la concentrarea capacităţilor totale ale puterii noastre militare. Vom fi implicaţi strâns cu populaţii ostile în situaţii în care concentrarea forţei non-letale va constitui alegerea politică sau tactică. Este posibil să existe un număr de factori fizici care ar putea interacţiona sau interfera activ, dar în mare măsură benign, cu procesele biologice ale adversarului într-un mod care va furniza forţelor noastre armate instrumentele de control al acestor adversari, fără pierderi masive de vieţi sau bunuri. Printre aceşti factori fizici s-ar putea include câmpurile acustice, optice, electromagnetice şi combinaţiile dintre ele. Acest document va trata numai perspectiva reglării fizice a proceselor biologice folosind câmpuri electromagnetice.

Înainte de jumătatea secolului XXI, va exista o explozie virtuală de cunoştinţe în domeniul neuroştiinţei. Vom fi dobândit o înţelegere clară despre cum funcţionează creierul uman, cum controlează efectiv diferite funcţii ale trupului, şi cum poate fi manipulat (atât pozitiv, cât şi negativ). Se poate întrezări dezvoltarea surselor de energie electromagnetică, al căror debit:

» poate fi pulsator, modelat şi focalizat

» se poate conecta la trupul uman într-un mod care va permite cuiva să prevină mişcările musculare voluntare

» controlează emoţiile (şi, prin urmare, acţiunile)

» cauzează somn

» transmite sugestii

» interferă atât cu memoria pe termen scurt, cât şi cu cea pe termen lung

» produce un set de trăiri

» elimină un set de trăiri

Aceasta va deschide poarta către dezvoltarea unor capacităţi neobişnuite care pot fi utilizate în conflictul armat, în atacuri teroriste sau cu luare de ostatici, şi în antrenare. În jurul acestui concept pot fi dezvoltate noi arme care oferă oportunitatea de a controla un adversar fără a recurge la o situaţie letală sau cu pierderi colaterale. Acest lucru ar aduce îmbunătăţiri semnificative ale capacităţilor forţelor noastre speciale de operare.

Experimentele iniţiale trebuie concentrate pe interacţia dintre energia electromagnetică şi plăcile neuromotorii implicate în controlul musculaturii voluntare. Trebuie dezvoltate teorii, trebuie puse la punct şi verificate în cercetări experimentale. Testările timpurii care folosesc culturi in vitro[3] de celule ale reţelelor neurale ar putea furniza punctul central al unor testări mai hotărâtoare pe animale vii. Dacă acestea izbutesc, s-ar putea imagina o armă care ar face un adversar incapabil să întreprindă orice acţiune semnificativă care implică manevrări motorii mai avansate (de pildă, folosirea armelor, operarea sistemelor de urmărire). Perspectiva unei arme care să realizeze aceasta când ţinteşte o ţintă individuală este realistă; perspectiva unei arme eficiente împotriva unei forţe masate pare a fi mai îndepărtată. Utilizarea unui asemenea dispozitiv într-o zonă închisă împotriva unor ţinte multiple (de exemplu, într-o situaţie cu ostatici) poate fi mai dificilă decât un sistem cu ţintă individuală, dar probabil realizabil.

Pare realizabilă, de asemenea, crearea unei comunicări verbale de înaltă fidelitate în trupul uman, ceea ce creşte probabilitatea ca o persoană să poată fi influenţată prin sugestii mascate şi direcţionată psihologic. Când o pulsaţie de microunde de putere mare de domeniul gigahertzilor loveşte trupul uman, are loc o perturbare foarte mică a temperaturii. Aceasta este asociată cu o dilatare bruscă a ţesutului slab încălzit. Această dilatare este suficient de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă este folosită o succesiune de pulsaţii, în principiu, este posibilă crearea unui câmp acustic intern în domeniul 5-15 kilohertzi, care poate fi auzit. Prin urmare, există posibilitatea de a ‘vorbi’ unor adversari într-o manieră care ar fi extrem de tulburătoare pentru ei.

În comparaţie cu discuţia din paragrafele de mai sus, conceptul întipăririi unui set de trăiri este cât se poate de teoretic, dar, fără îndoială, extrem de incitant. Teoria modernă a difuziei electromagnetice creşte probabilitatea ca difuzia pulsaţiei ultrascurte prin creierul uman să poată conduce la semnale reflectate care pot fi utilizate pentru a crea o evaluare solidă a gradului de stimulare a sistemului nervos central. Ideea din spatele acestei ‘electroencefalograme la distanţă’ este de a răvăşi potenţialele de acţiune sau ansamblurile potenţialelor de acţiune[4] din tracturile majore ale sistemului nervos central. Presupunând că vom înţelege modul în care sunt întipărite şi retrase abilităţile noastre, este posibil a se face încă un pas înainte cu acest concept şi să se reproducă setul de trăiri la alt individ. Posibilitatea de a furniza o bază de informaţii de genul ‘a fost acolo – a făcut asta’ ar putea aduce o schimbare revoluţionară în abordarea noastră cu privire la instruirea specializată. Cum poate fi făcută aceasta sau chiar dacă poate fi făcută sunt necunoscute semnificative (sic). Impactul succesului ar buimăci mintea !”[5]

Raportul de mai sus a fost o prognoză pentru anul 2020. Cu toate acestea, realitatea este că aceste tehnologii există deja şi există un număr de patente în literatura de specialitate publică care arată limpede posibilităţile. Această cercetare nu este nouă, ci începe în anii ’1950.

,,Muşchilor organismului militar le-a fost adăugată o nouă clasă de arme, bazată pe câmpuri electromagnetice. Doctrina C3I (comandă, control, comunicaţii şi informaţii) creşte încă şi se extinde. S-ar părea că armata deja poate să controleze total minţile populaţiei civile”[6].

Ţintirea populaţiilor civile de către armată constituie o îndepărtare semnificativă de istoria sa. În trecut, armata a întrebuinţat mai degrabă puterea de convingere prin intermediul informaţiei reale decât înşelătoria deliberată şi manipularea minţii pentru a câştiga populaţia de partea sa.

,,Un concept capcană luat în considerare în prezent este de a crea de la depărtare perceperea zgomotului în capetele membrilor trupei prin expunerea lor la microunde pulsatoare cu putere mică. Când oamenii sunt iradiaţi cu microunde cu putere mică modulate adecvat, senzaţia este de bâzâit, păcănit, sau fâsâit care pare să-şi aibă originea (indiferent de poziţia persoanei în câmp) înăuntrul sau chiar în spatele capului.

Fenomenele au loc (sic) la densităţi medii de putere de ordinul microwaţilor/cm² cu frecvenţe purtătoare[7] între 0,4-3,0 gigahertzi. Prin alegerea potrivită a caracteristicilor pulsaţiei, poate fi creată o comunicare verbală inteligibilă. Înainte ca această tehnică să poată fi extinsă şi întrebuinţată pentru aplicaţii militare, trebuie dobândită o înţelegere a principiilor de bază. O asemenea înţelegere este necesară nu numai pentru a optimiza utilizarea conceptului pentru operaţiuni de camuflaj, capcană şi inducere în eroare, ci şi pentru a evalua exact factorii de siguranţă ai unei asemenea expuneri la microunde”[8].

Testarea efectivă a anumitor sisteme a demonstrat că ,,mişcările, senzaţiile, emoţiile, dorinţele, ideile şi o varietate de fenomene psihologice pot fi induse, inhibate sau modificate prin stimularea electrică a unor zone specifice ale creierului. Aceste rezultate au schimbat conceptul filozofic clasic potrivit căruia mintea era dincolo de domeniul experimental”[9].

La început, interesul larg răspândit cu privire la subiectul controlul minţii a atins grupurile de frunte de experţi militari după Războiul Coreean[10], când prizonierii de război care s-au întors acasă manifestau schimbări comportamentale semnificative. În 1956, în Raportul Congresului SUA scria următoarele:

,,Rapoartele despre tratamentul prizonierilor americani de război în Coreea au dat naştere la câteva neînţelegeri populare, dintre care cea mai larg mediatizată este ‘spălarea creierului’. Termenul însuşi a cucerit imaginaţia publicului şi este folosit, extrem de inexact, pentru a descrie orice act comis împotriva unui individ de către comunişti. ‘Spălarea creierului’ adevărată este un proces psihologic îndelung, menit să şteargă convingerile şi conceptele trecute ale unui individ şi să le înlocuiască cu unele noi. Este o practică extrem de constrângătoare, care este incompatibilă cu etica medicală universal acceptată. În procesul ‘spălării creierului’, eforturile multora sunt îndreptate împotriva unui singur individ. Pentru a avea succes, această tehnică necesită, printre altele, ca individul să fie izolat cu totul de relaţiile şi mediul normale”[11].

Considerentele etice nu s-au schimbat, însă poziţia armatei în ce priveşte etica s-a modificat pe măsură ce a dobândit capacităţi semnificative în aceste domenii.

,,Războiul psihologic devine tot mai important pentru forţele SUA, deoarece ele se angajează în operaţiuni de menţinere a păcii. ‘În zona operaţiunilor psihologice, noi trebuie să dezvoltăm mereu tehnologiile noastre existente, astfel că mare parte din acest proces este evolutiv’, a spus (strategul militar) Holmes. ‘Este de o importanţă crucială ca noi să fim în fruntea progresului tehnologic’”[12].

Tentaţia de a experimenta în acest domeniu a depăşit acum considerentele etice.