Octombrie 2007. Relaţia dintre Biserică şi masonerie:

o legătură neelucidată sau o tumoră inoperabilă ? (II)

Alegerea noului întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române

După trecerea la cele veşnice a patriarhului Teoctist, eveniment marcat de implicarea unor forţe oculte în problemele interne ale Bisericii, ierarhii ortodocşi şi-au continuat netulburaţi coabitarea şi colaborarea cu acestea. Mai mult, ei s-au făcut apostolii intereselor unor astfel de forţe în sânul Bisericii, intrând ei înşişi în rândurile acestora şi devenind membri cu drepturi depline şi de rang înalt.

Ultimele evenimente de pe scena românească evidenţiază această asociere nefirească dintre Biserică şi diferite cercuri oculte. Vom încerca să prezentăm în continuare câteva dintre acestea, lăsând faptele să vorbească de la sine.

Cine şi cum are acces la pârghiile puterii în Biserica Ortodoxă Română, sau cine influenţează alegerea întâistătătorului Bisericii

Primul şi cel mai important dintre evenimentele care a stat sub semnul ocultului a fost alegerea noului întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române. La foarte scurt timp după moartea patriarhului Teoctist, mass-media a început să creeze scenarii de succesiune, nominalizând candidaţi, prezentând biografii, jocuri de interese, făcând pronosticuri şi afirmând că ,,alegerea ar putea fi influenţată politic”.

Jurnaliştii români au zugrăvit o stare de aservire a conducerii Bisericii Ortodoxe politicului: ,,Când se pregăteşte numirea noului patriarh, dependenţa acestei instituţii de clasa politică şi de zona de afaceri e mai vizibilă ca oricând. Într-un fel ciudat, feţele bisericeşti importante nu au nici un fel de independenţă. Depind de oamenii bogaţi care prin contribuţiile lor au reuşit să cumpere sprijinul episcopilor. Nu e nici un mister, Sfântul Sinod va juca aşa cum vor dori sponsorii, iar miza supremă este ca feţele şi numele acestor sponsori să rămână ascunse publicului. În aceste zile se hotărăşte cine va conduce Biserica Ortodoxă Română pentru mulţi ani de acum înainte şi cred că această alegere nu o vor face înalţii ierarhi. Nu-mi dau seama dacă e rău sau bine, dar dependenţa Bisericii de clasa politică e o realitate. Una pe care preoţii au acceptat-o şi cu care mulţi dintre ei se mândresc”.

Mai importantă decât această aservire a ierarhilor ortodocşi lumii politice este accesul nemijlocit al ultimei la procesul de alegere a patriarhului. Potrivit statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, întâistătătorul este ales de Colegiul Electoral Bisericesc (CEB), prin vot secret, dintre 2 sau 3 candidaţi desemnaţi de Sfântul Sinod. Acest organism, CEB, este alcătuit din membrii Sfântului Sinod, reprezentanţii eparhiilor în Adunarea Naţională Bisericească (un cleric şi doi mireni din fiecare eparhie), decanii facultăţilor de teologie şi directorii seminariilor teologice liceale (câte unul pentru fiecare mitropolie).

Referitor la prezenţa mirenilor în CEB, presa nota: ,,Principala problemă este că dintre laici 63 – aproape trei sferturi – sunt conectaţi la mediul politic. (...) Printre cei care vor alege, în mod secret, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române se află oameni controversaţi, unii dintre ei cercetaţi penal pentru corupţie”.

După apariţia în mass-media a numelor unora dintre aceştia, Sfântul Sinod nu a mai dat publicităţii lista completă a membrilor CEB. La solicitarea expresă a preşedintelui Clubului Român de Presă, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, de a publica lista, în 2 august a.c., biroul de presă al Patriarhiei Române a răspuns printr-o declaraţie, în care preciza decizia Sfântului Sinod: ,,Comunicarea numelor membrilor CEB nu se poate face decât cu consultarea şi acordul respectivelor persoane”.

Acest răspuns l-a determinat pe Cristian Tudor Popescu să se întrebe: ,,Refuzul informării credincioşilor în legătură cu alegerea noului patriarh loveşte în prestigiul pe care trebuie să-l aibă cel ales – capul Bisericii, pus de o cabală, prin aranjamente obscure, de electori din umbră, între care laici amestecaţi în tot felul de combinaţii politice ? Cu ce drept aceştia pot să-şi ascundă identitatea – e de ruşine, e de rău ce fac sau sunt ofiţeri acoperiţi ? Biserica Luminii se transformă în Biserica Umbrei ?”

Politicienii pariază pe mitropolitul Daniil

Înainte de alegerea propriu-zisă, politicienii au făcut o sumedenie de declaraţii, exprimându-şi deschis, de-a dreptul zgomotos, ,,preferinţele electorale”. Şi mai notabil este faptul că tot spectrul politic a avut o preferinţă unică, că ,,de la stânga la dreapta politicienii pariază pe Daniil”.

Cotidianul a făcut un sondaj printre politicieni, remarcând: ,,Majoritatea liderilor PSD cu care am stat ieri (n.r.: 31 iulie) de vorbă pariază pe Daniil. «Intră cu şanse de 100%», ne spunea ieri unul dintre liderii PSD, care se declara «prietenul» mitropolitului Moldovei. «Daniil se implică foarte mult în problema socială şi asta îl face un candidat serios», ne spunea un alt lider PSD. Liberalii înclină balanţa tot către Î.P.S. Daniil. Ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, e prieten bun cu mitropolitul Moldovei, cei doi ştiindu-se încă de pe vremea în care activau la Geneva, pe două zone diferite. Democraţii păreau ieri cel mai puţin interesaţi de problema succesiunii. Surse din PD ne-au declarat că «de problemă se ocupă preşedintele». Iar Băsescu părea ieri înclinat să creadă că viitorul patriarh al României va fi Î.P.S. Daniil, susţin surse din Administraţia Prezidenţială”. Iar ,,liderul deputaţilor PRM, Lucian Augustin Bolcaş (n.r.: mason), consideră că alegerea nu va fi politică, dar îl indică drept succesor al patriarhului pe Mitropolitul Moldovei, Daniil”.

Masonii din Adunarea Naţională Bisericească ,,i-au făcut lobby mitropolitului Daniil”

O altă forţă cu putere de decizie în alegerea întâistătătorului Bisericii, aflată mână în mână cu lumea politică, dar mai discretă decât aceasta, este masoneria. De altfel, o parte impresionantă din ,,jucătorii” de pe scena politică românească sunt masoni, ne informează mass-media: ,,Majoritatea activiştilor PCR şi UTC de rangul doi s-au convertit imediat după revoluţie la masonerie, aceasta fiind o metodă de a accede la putere şi de spălare a păcatelor. (...) Există indicii că noii capi politici ai serviciilor secrete au fost investiţi în funcţii tot pe filieră masonică”.

În plus, în Adunarea Naţională Bisericească există o serie de membri care sunt cunoscuţi ca aparţinând masoneriei. Unul dintre aceştia este vicepreşedintele Partidului Democrat, Sorin Frunzăverde, care a fost desemnat în noiembrie 2005, la alegerea mitropolitului Ardealului, ,,bărbat de încredere” de către episcopul Laurenţiu Streza, la numărarea voturilor.

Pe 3 august a.c., Sorin Frunzăverde a declarat că viitorul patriarh va fi mitropolitul Moldovei şi Bucovinei: ,,Eu cred, conform cutumei şi pregătirii ecleziastice, că mitropolitul Daniil va fi viitorul patriarh”. ,,Întrebat pe ce se bazează când face asemenea declaraţii, liderul democrat a spus că «mă bazez pe propriile mele cunoştinţe»”.

În aceeaşi zi, în cotidianul Ziua, conducătorul Partidului Iniţiativa Naţională (PIN), Cozmin Guşă, dezvăluia numele masonilor din Adunarea Naţională Bisericească: ,,Sorin Frunzăverde, Marian Miluţ, Dorel Onaca şi ceilalţi care nu îmi vin în minte acum, toţi sunt masoni. Din punctul meu de vedere, principalul pericol nu este acela că alegerea noului patriarh va fi politizată, ci că aceasta va fi masonizată, ori nu este normal, fiindcă niciodată în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, aceasta nu a fost controlată de masonerie. Cred că orice influenţă masonică va fi devastatoare pentru Biserica Ortodoxă, fiindcă o va îndepărta de la misiunea ei sacră de a urma dreapta credinţă şi o va orienta spre lucruri necurate”.

Partidul lui Cozmin Guşă a dat un comunicat în care preciza că ,,unii masoni, membri ai comisiilor din Adunarea Naţională Bisericească, precum şi din Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştiului, au desfăşurat în ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului patriarh, pentru a încuraja alegerea unui candidat care «ar fi mai apropiat de valorile masonice decât alţi candidaţi». Cea mai flagrantă apare atitudinea domnului Sorin Frunzăverde care, în numele organizaţiei masonice din care face parte şi beneficiind de influenţa conferită şi de poziţiile politice sau administrative pe care le-a deţinut, coordonează în mod direct cea mai mare parte din acţiuni”. În consecinţă, liderul PIN a cerut conducătorului Marii Loji Naţionale a României, Eugen Ovidiu Chirovici, să se delimiteze de aceste acţiuni de influenţare a votului. Cotidianul citat a precizat, de asemenea, numele potenţialului candidat pentru care masonii fac lobby: mitropolitul Daniil.

Pe de altă parte, referindu-se la implicarea masoneriei în problemele Bisericii, România liberă scria: ,,Cunoscătorii mai spun că nu poţi face jocurile într-o zonă care îţi este complet ostilă şi în care nu ai capete de pod. Iar aceste capete de pod din Biserică pot fi sau înalţi prelaţi iniţiaţi în masonerie, sau ofiţeri acoperiţi, plantaţi anterior în BOR, activaţi mai de mult sau păstraţi pentru astfel de momente. Nemaivorbind despre faptul că masoneria română, la rându-i, este suspectată că ar avea printre fraţi numeroşi ofiţeri – activi, acoperiţi/deplin conspiraţi sau rezervişti” ...

Afirmaţii pentru care un alt jurnalist, Carol Hârşan, aducea dovezi: ,,În ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viaţa politico-spirituală românească: o apropiere insidioasă, dar tenace, deşi aparent fără un demers programatic, a unor personalităţi din clerul înalt din Biserica Ortodoxă, de segmente declarat masonice, în speţă, de masoneria recunoscută oficial. Este vorba de episcopi şi mitropoliţi, membri ai Sfântului Sinod, dar şi de reprezentanţi ai clerului mijlociu. Ca personalităţi clericale invocate insistent în ultimii ani şi din a căror agendă relaţiile cu masoneria au devenit un loc comun, îi cităm pe: Î.P.S. Pimen Suceveanul – templier şi afiliat la Loja ,,Fiii coloniei lui Traian” din nordul Moldovei, Î.P.S. Teofan al Olteniei – în relaţie cu Loja ,,Armonia” din Craiova, Î.P.S. Ambrozie Sinaitul – Loja ,,Armonia” din Craiova, Î.P.S. Teodosie Tomitanul – sub oblăduirea Lojii ,,Ovidius” din Constanţa, Î.P.S. Daniil al Moldovei şi Bucovinei, P.S. Ioan Sălăjeanul al Covasnei şi Harghitei şi P.S. Sofronie de Gyula – în relaţie cu loji maghiare. Despre P.S. Vicenţiu Ploieşteanul, părerile sunt radical împărţite ...”.

În plus, răposatul George Munteanu, multă vreme al doilea om în Marea Lojă Naţională a României, înmormântat cu sobor de 7 preoţi şi cu participarea P.S. Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a purtat mai multe discuţii cu patriarhul Teoctist.

A treia forţă care a avut acces la pârghiile puterii în Biserica Ortodoxă Română

Alături de politicienii din lumina reflectoarelor şi masoneria, care îşi face simţită pe zi ce trece prezenţa şi influenţa în societatea românească contemporană, se află aparatul fostului regim comunist de securitate a statului. Aparent anihilat după evenimentele din 1989, sau direcţionat către alte sfere de interes, el continuă să existe şi să urmărească atingerea de diverse scopuri. Dosarele date publicităţii de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului (CNSAS) relevă, fără putinţă de tăgadă, colaborarea multor ierarhi ortodocşi cu securitatea, dar şi a numeroşi mireni, dintre care unii ocupând poziţii respectabile în societate.

Astfel, presa a dezvăluit amănunte din dosarele următorilor ierarhi: Mitropolitul Nicolae al Banatului, Arhiepiscopul Andrei de Alba-Iulia, Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor (după unele surse, ofiţer) colaborator al securităţii şi Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, Episcopul Gherasim al Râmnicului, Episcopul Timotei al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, Episcopul Calinic al Argeşului şi Muscelului (după unele surse, ofiţer), Episcopul-vicar Visarion al Sibiului (DIE), Episcopul Casian al Dunării de Jos (DIE), Episcopul Ioachim al Huşilor, Episcopul Epifanie al Buzăului şi Vrancei etc.

În plus, ,,există indicii şi consemnări în diferite dosare că, în urma colaborării cu Securitatea, aceşti ierarhi (n.r.: o parte din cei enumeraţi mai sus) au fost propuşi pentru a avansa în structurile Bisericii”.

Mai sunt o serie de ierarhi, care au avut legături cu securitatea, dar ale căror dosare au fost distruse pe 23 decembrie 1989. Surse din CNSAS au afirmat că ar exista o notă a Serviciului de Informaţii Externe, care cuprinde numele a 16 ierarhi ale căror dosare au fost distruse, printre aceştia numărându-se Mitropoliţii Daniil al Moldovei şi Bucovinei, Teofan al Olteniei şi Laurenţiu al Ardealului, Arhiepiscopul Nifon al Târgoviştei şi Arhiepiscopul Ioan Robu, conducătorul Bisericii Romano-Catolice.

Analistul politic Stelian Tănase comenta acest fenomen: ,,Distrugerea dosarelor de securitate ale înalţilor ierarhi a fost prima urgenţă în zilele de 22-24 decembrie 1989. Această grabă arată importanţa acestei arhive pentru fosta Securitate, deoarece ei ştiau că în Germania populaţia a blocat arhivele STASI. Biserica era infestată de informatori în perioada comunistă şi mulţi preoţi şi-au datorat cariera colaborării cu Securitatea”.

Dinu Zamfirescu, preşedintele INMER, spunea: ,,Ierarhia BOR a sprijinit din plin regimul Ceauşescu. S-a dovedit ulterior că înalţi ierarhi au colaborat cu Securitatea. Probabil că unii dintre ei erau chiar ofiţeri şi de aceea trebuiau protejaţi prin distrugerea dosarelor”.

Mitropolitul Nicolae al Banatului, un ,,expert” în domeniu, susţinea: ,,Nu ştiu dacă cineva din oamenii Bisericii ar putea spune că n-are un dosar. Poate cei mai tineri, dar toţi cei care am trecut printr-o anumită perioadă de timp avem dosarul nostru”.

Presa a mai precizat un aspect al acestei probleme, în mai multe rânduri. Istoricul Marius Oprea declara pentru BBC: ,,Există posibilitatea ca înalţii ierarhi ai Bisericii care au lucrat înainte pentru Securitate, acum să lucreze pentru servicii, şi din acest motiv dosarele lor au fost ţinute la secret”. Mircea Dinescu afirma: ,,Unii (n.r.: ierarhi) au circulat foarte mult în străinătate, alţii ar putea fi încă activi, aici e toată drama”. Alte surse din CNSAS, citate de Adevărul, au susţinut: ,,Pimen şi Calinic nu mai sunt ofiţeri acoperiţi şi, ca urmare, s-au primit dosarele lor. Probabil că cei cărora li s-au distrus dosarele mai sunt în sistem”.

Mitropolitul Moldovei a fost susţinut chiar şi de criticii cei mai aprigi ai Bisericii

Ceea ce este însă cu totul surprinzător este faptul că Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei a fost susţinut de multe alte personalităţi şi grupuri ale societăţii civile româneşti, care s-au remarcat, în ultimii 17 ani, ca opozanţi înverşunaţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Printre aceştia se numără Alina Mungiu-Pippidi, Gabriel Andreescu, Vladimir Tismăneanu, cea mai mare parte a Grupului pentru Dialog Social şi a Colegiului Noua Europă.

Gabriel Andreescu, membru al Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă (a se vedea serialul nostru ,,Reînvierea iconoclasmului ca prim pas în prigonirea creştinismului în România”), a scris un articol pe marginea alegerii patriarhului, care a fost comentat în cotidianul Curentul: ,,Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal ? Nimic nu mi se pare mai explicativ pentru această întrebare decât frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a perechilor lor politice la începutul anilor ’90. Ca şi atunci, înfruntarea se duce între fracţiuni de moştenitori ai regimului. Una, care acceptă inevitabilitatea intrării României într-o lume a democraţiilor, dar pe cât se poate, în condiţiile controlate acasă. Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm în faţa unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar)”. Mergând mai departe cu comparaţia, Gabriel Andreescu îl identifică pe ,,discretul”, ,,eficientul”, ,,diplomatul” Daniil al Moldovei cu echilibratul Iliescu. Daniil al Moldovei a ales atunci, în 1996, să fie alături de Ion Iliescu. Şi acum este susţinut tot de frontul ideologic creat la umbra lui Iliescu”.

Aceste personalităţi ale elitei româneşti au în comun o ură ,,viscerală” faţă de Biserica Ortodoxă Română, pe care au pus-o la zid ori de câte ori au avut ocazia, prin campanii abjecte. Oare omul pe care au ales să-l propulseze va iniţia în Biserică reformele dorite de ei ? Reforme care, cel mai probabil, vor preschimba cu totul acea imagine a Bisericii Ortodoxe, pe care ei o urăsc atât de mult ?

* * *

Ca urmare a acestor ,,apartenenţe”, interese oculte şi jocuri de culise, alegerea întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române a semănat izbitor cu o campanie electorală politică, cu momente tensionate şi răsturnări de situaţie, plină de şantaje, diversiuni, ambiţii, plata unor poliţe, negocieri, presiuni, intervenţii politice, masonice etc. ,,În joc e o miză considerabilă: controlul puterii într-una dintre cele mai ample, mai ramificate, mai influente, mai prospere instituţii din ţară”.

Presa românească remarca: ,,De mult n-am văzut o campanie mai murdară. Nici măcar în lumea politică n-am întâlnit aşa ceva, deşi este cunoscută pentru «moralitatea» de care dă dovadă. Cui foloseşte o astfel de campanie iresponsabilă, ce nu face altceva decât să aducă deservicii Bisericii, instituţie care ocupă primul loc în rândul românilor în ceea ce priveşte credibilitatea. Creştinilor în nici un caz”.

Semnificaţia votului din 12 septembrie 2007

Ţinând cont de cele expuse mai sus, era de aşteptat ca din urnă să iasă ,,cine trebuie”, anume Mitropolitul Daniil al Moldovei şi Bucovinei. Acesta a câştigat alegerile în cel de-al doilea tur de scrutin, cu 95 de voturi faţă de 66 primite de Mitropolitul Bartolomeu al Ardealului.

Jurnaliştii, ca şi politicienii, au afirmat că, prin alegerea făcută, Biserica Ortodoxă Română ,,intră într-o altă epocă, europeană, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană”, iar ,,noul patriarh e tânăr, ambiţios şi susţinut de mediul de afaceri şi de cel politic. El va aduce un suflu nou în Biserică”.

,,Votul Colegiului Electoral Bisericesc înseamnă un vot dat reformei, un vot dat viitorului Bisericii. Pentru că într-o Românie integrată în marea familie europeană, Biserica reprezentând instituţia divino-umană nu putea să facă notă discordantă”. Într-adevăr, într-o Românie membră a Uniunii Europene, ale cărei instituţii sunt de sorginte masonică, era necesară aservirea Bisericii sale, prin alegerea unui întâistătător ,,mai apropiat de valorile masonice”.

Sorin Frunzăverde declara: ,,Pentru noi este o bucurie ca întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române este un eminent teolog, un om erudit şi un bun conducător. Cred că va face acelaşi lucru şi în calitate de patriarh. Sunt convins că linia de reformare şi modernizare a Bisericii va fi continuată, după cum sunt convins că va şti să lucreze cu toate eparhiile. Va fi un patriarh al acestui început de mileniu”.

Sofia Petcu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 37/septembrie-octombrie 2007