Octombrie 2007. Relaţia dintre Biserică şi masonerie:

o legătură neelucidată sau o tumoră inoperabilă ? (III)

Alegerea noului întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române

Ce mărturiseşte biografia noului întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române

O trecere în revistă a biografiei noului patriarh dezvăluie lucruri interesante. Pe numele de mirean Dan-Ilie Ciobotea, el s-a născut la 22 iulie 1951 în localitatea Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş. A absolvit Facultatea de Teologie din Sibiu în 1974 şi şi-a susţinut doctoratul în teologie ortodoxă în 1976, sub îndrumarea părintelui Dumitru Stăniloae.

În 1976, a plecat în străinătate unde şi-a petrecut următorii 12 ani. Mai întâi, a studiat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, unde a obţinut un doctorat în teologie protestantă (1979) şi la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau, unde a realizat un doctorat în teologie catolică (1980). În perioada 1980-1988, a fost lector la Institutul Ecumenic Bossey, iar din 1986 şi director-adjunct al institutului. În acest timp, devine profesor asociat la Geneva şi Fribourg, Elveţia.

A participat la numeroase întruniri ecumeniste în Europa şi America, dintre care cele mai importante sunt: cea de-a VI-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) de la Vancouver, Canada (1983), a condus delegaţia BOR la cea de-a VII-a Adunare Generală a CMB de la Canberra, Australia (1991), în Republica Federală Germană (1982-1983), Statele Unite ale Americii (de două ori în 1979) etc. Această libertate de mişcare de care s-a bucurat profesorul de teologie Ciobotea, ca şi distrugerea dosarului său pe 23 decembrie 1989, arată care erau relaţiile sale cu securitatea statului român. Mircea Dinescu scria: ,,Mulţi dintre înalţii prelaţi plimbaţi prin străinătate pe vremuri nu au nici un fel de dosar, nici de urmărire măcar. E cam suspectă această puritate. S-ar putea să aflăm, ca în cazul unor politicieni, că nu au dosar şi să fie de fapt ofiţeri acoperiţi”.

La 6 august 1987, profesorul Ciobotea este tuns în monahism la Mânăstirea Sihăstria, primind numele de Daniil şi urcă cu repeziciune treptele clericale până la cea de protosinghel. În 1988, el revine în ţară, unde, începând cu 1 septembrie al aceluiaşi an, este numit consilier patriarhal şi director al sectorului ,,Teologie contemporană şi dialog ecumenic” şi conferenţiar la Institutul Teologic din Bucureşti. După 1989, devine preşedintele Grupului de reflecţie pentru înnoirea Bisericii, din care făceau parte: profesorul Dumitru Stăniloae, preotul Constantin Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, arhimandritul Iustin Marchiş şi pe atunci arhimandritul Bartolomeu Anania.

Pe 20 ianuarie 1990, ca urmare a presiunilor grupului şi nu numai, patriarhul Teoctist este nevoit să se retragă la Mânăstirea Sinaia, de unde revine la conducerea Bisericii înainte de Sfintele Paşti. În această perioadă, Biserica va fi condusă de Mitropolitul Nicolae al Banatului, în calitate de locţiitor al patriarhului. Propovăduitor fervent al ecumenismului şi colaborator al securităţii vreme de 39 de ani, remunerat pentru ,,informaţiile” pe care le dădea şi recompensat, de asemenea, cu avansarea în ierarhia Bisericii, mitropolitul Nicolae Corneanu a jucat un rol cheie în cele câteva luni în care s-a aflat la conducerea BOR.

În dosarul său, publicat în Monitorul oficial, el este lăudat de ofiţerii care îl aveau în subordine pentru fidelitatea şi felul în care îşi îndeplinea misiunile:

,,Ca urmare a atitudinii sale pozitive atât cu organele securităţii, cât şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de mitropolit al Banatului în locul lui /.../. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicându-i-se şi luând o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc).

Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. (...) Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare”.

Ca urmare a activităţii sale, securitatea l-a numit pe mitropolitul Nicolae ,,ateul lui Dumnezeu”. În calitatea sa de locţiitor al patriarhului, la sinodul din 14-16 februarie 1990, îl propune pe protosinghelul Daniil Ciobotea pentru a fi hirotonit întru arhiereu. La 4 martie 1990, acesta este hirotonit episcop şi numit episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul Lugojanul. După numai câteva luni, la 7 iunie 1990, episcopul Daniil este numit arhiepiscop al Iaşiului şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, scaunul Moldovei fiind vacant din 1986, de la alegerea patriarhului Teoctist, devenind ... al doilea om ca poziţie în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române.

Anterior alegerii sale ca întâistătător, în august 2007, mitropolitul Nicolae Corneanu a vorbit despre faptul că el a fost unul dintre cei care l-au propulsat pe mitropolitul Daniil al Moldovei: ,,Cel care ar fi mai îndreptăţit, datorită calităţilor pe care le are şi a experienţei pe care a dobândit-o, ar fi actualul mitropolit al Moldovei. (...) Îl cunosc, a pornit de aici, din mitropolia noastră. Eu l-am recomandat când şi-a început studiile teologice. De asemenea, l-am susţinut pe urmă pentru că îl cunoşteam”.

Presa a remarcat ascensiunea sa rapidă, notând: ,,Daniil are un palmares ecleziastic de invidiat. Tuns în monahism la vârsta de 36 de ani, el a avut o evoluţie fulgerătoare. În numai doi ani a trecut de la stadiul de protosinghel la cel de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. Înainte de a-şi dedica viaţa Bisericii, Daniil şi-a petrecut anii ’80 aproape exclusiv în Occident, unde a schimbat banca de student cu catedra de studii teologice, fapt suprinzător într-o perioadă când se obţinea cu mare dificultate un paşaport”.

Ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, el a pus în aplicare în eparhia sa ceea ce a învăţat în Apusul eretic şi apostat, străduindu-se să alinieze Biserica Ortodoxă Română la curentele de gândire contemporane: a transformat Biserica într-o ,,fabrică de bani” dând întâietate celor materiale, a reformat şi modernizat mitropolia, şi-a făcut relaţii extrem de bune cu politicienii şi oamenii de afaceri, şi-a păstrat relaţiile cu mediile apusene ecumeniste. Astfel, între 1991-1998 a fost membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), din 1990 este membru al Prezidiului şi Comitetului Central al Consiliului Bisericilor Europene (CBE) şi a fost vicepreşedinte al celei de-a II-a Adunări Generale a CBE (Graz, 1997).

A transformat praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva într-o sărbătoare cu accente catolice şi chiar păgâne (distracţii, baluri, târguri etc). De asemenea, mass-media a luat în discuţie ,,cultul personalităţii (n.r.: mitropolitului Daniil) întreţinut prin postul de radio Trinitas şi cotidianul Lumina” şi ,,spiritul autoritar care-l caracterizează pe Daniil”.

S-a pus pe sine şi Mitropolia Moldovei în slujba Uniunii Europene şi a introducerii mentalităţii apostate a acesteia în sânul Bisericii. Prezent la un seminar pe această temă în mai 2006, el şi-a exprimat convingerea că ,,Biserica Ortodoxă Română trebuie să beneficieze de o informare constantă şi sistematizată privind organizarea, activităţile şi scopurile Uniunii Europene”. În plus, ,,ierarhul a subliniat că la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, la cursurile de masterat, se studiază modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor europene” (mai multe amănunte despre modul în care a păstorit Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în articolul ,,Iunie 2007. Ierarhii au transformat BOR într-o ... peşteră de tâlhari !”).

Ceremonia de înscăunare a noului patriarh şi decorarea sa

Cu toate că ,,relaţiile sale cu masonii importanţi sunt de notorietate”, precum afirmă mass-media, poate că patriarhul Daniil nu este mason, aşa cum susţine, pe de altă parte, Biroul de presă al Patriarhiei Române. Însă, toate faptele sale anterioare şi ulterioare numirii în funcţia de întâistătător al Bisericii vădesc cel puţin o mentalitate străină de cugetul ortodox şi o apropiere de valorile masonice şi de interesele cercurilor oculte.

Astfel, ceremonia de înscăunare a avut loc duminică, 30 septembrie, în catedrala patriarhală, presa calificând-o ,,extrem de fastuoasă”. La aceasta au participat peste 30 de delegaţii ale diferitelor culte, dintre care 16 delegaţii ortodoxe. Printre ele s-au numărat: delegaţii ale tuturor Bisericilor Ortodoxe, ale Bisericilor Ortodoxe Orientale (monofizite), Bisericii Romano-Catolice (cardinalul Walter Kasper, cardinalul Karl Lehmann – care a fost conducătorul de doctorat al patriarhului Daniil etc), Bisericilor Protestante, Consiliului Mondial al Bisericilor, Conferinţei Bisericilor Europene, ale cultelor creştine şi necreştine din România. Nelipsiţi au fost politicienii români: preşedintele ţării, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, prim-ministrul, miniştri, lideri de partide, membri ai casei regale etc.

În cuvântul rostit la înscăunarea sa, patriarhul Daniil a anunţat liniile ,,programului de guvernare”, vădind identitatea de cuget cu ierarhii apostaţi, de tip nou ai lumii ortodoxe: Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii şi mâna sa dreaptă - Mitropolitul Chiril al Smolenskului şi Kaliningradului, Arhiepiscopul Hristodul al Atenei şi întregii Grecii etc. Dintre ideile enunţate putem aminti: implicarea mai mare a Bisericii în domeniul social şi colaborarea extrem de strânsă cu lumea politică; folosirea mass-media (post tv, de radio, cotidian creştin) pentru răspândirea mesajului ortodox de tip nou, care vesteşte naşterea unei noi religii; susţinerea ecumenismului, deschiderea către lume (a se vedea articolul ,,Octombrie 2007. Ştiri, 2-4 octombrie 2007. Vizita Patriarhului Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii la Consiliul Europei şi în Franţa”) şi introducerea unor rituri şi concepte păgâne în Biserică.

După ceremonia de înscăunare, a urmat un alt moment solemn: în după-amiaza aceleiaşi zile, la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu i-a decernat Ordinul Naţional Steaua României în grad de mare cruce, patriarhul devenind primul român în viaţă onorat cu această decoraţie. Cu acest prilej, preşedintele a declarat: ,,Este clar că Biserica Ortodoxă Română a ieşit întărită din încercarea alegerii noului patriarh. Vârsta sa mă face să cred că se va întări comunicarea cu Biserica Catolică şi că se va putea lucra pentru ca Biserica europeană creştin-ortodoxă să se implice pentru a fi un factor de mediere cu alte culturi”.

Palatul Cotroceni, 30 septembrie 2007

Direcţiile pe care patriarhul Daniil trebuie să le urmeze în conducerea Bisericii Ortodoxe Române, care i-au fost trasate de conducătorii săi reali - cei care l-au instalat în această funcţie - au fost întărite printr-un gest simbolic: îmbrăcat în odăjdiile patriarhale, el a fost pecetluit cu ordinul Steaua României, adică însemnele ce arată slujirea lui întru cele ale lui Dumnezeu au fost acoperite de însemnele masonice oferite lui chiar în aceeaşi zi în care a fost înscăunat patriarh. Mass-media a notat: ,,Am văzut, de altfel, duminică, în imaginile filmate de televiziuni, decoraţia oferită de şeful statului acoperindu-i noului patriarh engolpioanele cu chipul lui Hristos şi al Maicii Domnului” ...

După înscăunare, patriarhul şi-a început în forţă lucrarea

,,Se pare că cei mai mulţi dintre cei care îşi pun speranţele în Prea Fericitul Daniil nădăjduiesc că acesta îşi va revărsa talentele manageriale asupra întregii Biserici Ortodoxe, după modelul aplicat la Mitropolia Moldovei. O biserică bogată, explică mai ales admiratorii săi laici, n-are nevoie să stea cu mâna întinsă la autorităţi şi îşi poate lua în serios rolul social. Cei care îl admiră pe patriarh pentru relaţiile sale în lumea politică trag nădejde că prea fericitul va lua în mâinile sale cererile de retrocedare ale BOR şi va reuşi ceea ce n-a izbutit Pimen, de pildă, în ciuda prestigiului pe care îl avea la un moment dat arhiepiscopul Sucevei. Aşadar, tot aşteptări lumeşti, chiar dacă poleite cu promisiuni de generozitate”, remarca presa.

Într-adevăr, imediat după înscăunarea sa, patriarhul Daniil şi-a început în forţă ,,cruciada”. După numai două zile de la înscăunare, el a încheiat cu guvernul României un parteneriat de cooperare a celor două instituţii în derularea unor proiecte sociale. Potrivit protocolului, Biserica poate interveni în formularea proiectelor de lege în acest domeniu, iar guvernul este obligat să anunţe Patriarhia despre ,,toate oportunităţile de finanţare în domeniul protecţiei sociale, inclusiv cele din fondurile structurale ale Uniunii Europene”; executivul se angajează să colaboreze cu organizaţiile care funcţionează cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române.

Semnarea parteneriatului guvern-BOR a atras comentarii destul de dure din partea presei, care nota că acesta ,,va acorda Patriarhiei o exclusivitate a fondurilor interne şi externe, celelalte ONG-uri fiind, practic, scoase de pe piaţă ... Biserica Ortodoxă se transformă într-un ONG de mare utilitate publică, stârnind invidia tuturor organizaţiilor neguvernamentale şi a fundaţiilor care tânjesc după fonduri”. Aşadar, după ce în aprilie 2004, guvernul Tăriceanu a oferit Marii Loji Naţionale a României statutul de ,,asociaţie de utilitate publică”, a venit rândul Bisericii Ortodoxe să se transforme într-un ,,ONG de mare utilitate publică” ...

Simbioza cu puterea politică, consfinţită prin acest act, a fost răsplătită cu 30 milioane RON din partea guvernului pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Suma a fost numită de presă ,,primă de instalare pentru noul patriarh”. Relaţia cu politicul a fost cultivată şi trâmbiţată zgomotos toată luna octombrie, patriarhul Daniil având numeroase întrevederi cu politicieni români şi străini. De asemenea, praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi a fost un prilej deosebit pentru ca patriarhul să ,,mulţumească” şi să răsplătească elita politică.

Referitor la evenimentele de la Iaşi, presa titra: ,,Deşi uriaşă, catedrala i-a încăput doar pe pelerinii VIP (n.r.: adică, persoane foarte importante). Mii de oameni au tremurat de frig în curtea mitropoliei, urmărind momentele liturgice pe ecran. Şi mai mulţi au stat la kilometricul rând, lat de şase persoane, fiind însă opriţi să se închine la raclele cu moaşte. Li s-au proptit în faţă un gard metalic şi câţiva jandarmi corpolenţi pentru ca politicienii să ajungă primii şi nederanjaţi sub baldachin, la venerat relicvele sfinte”.

Un alt gest semnificativ pentru relaţiile cu politicul l-a constituit decorarea preşedintelui Traian Băsescu cu crucea patriarhală. Distincţia i-a fost oferită preşedintelui în cadrul liturghiei săvârşite de patriarh la catedrala patriarhală din Bucureşti, la praznicul Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov.

Catedrala Patriarhală din Bucureşti, 27 octombrie 2007

Apoi, la numai trei săptămâni de la înscăunare, a avut loc sfinţirea şi începutul emisiei la posturile radio şi TV Trinitas cu acoperire în toată ţara. Ele fac parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, care va cuprinde cotidianul Lumina şi agenţia de ştiri Basilica. În plus, patriarhul a anunţat pregătirea şi amenajarea Facultăţii de Teologie din Bucureşti pentru a găzdui simpozioane, conferinţe şi congrese ecumeniste şi pe alte teme de interes.

Cu alte cuvinte, pentru a desăvârşi lucrarea de transformare a Bisericii într-un ,,ONG de mare utilitate publică”, este imperios necesară, mai înainte de orice, propagarea prin intermediul mass-media a unei noi mentalităţi, străine de cea ortodoxă şi, pe termen lung, înlocuirea – prin intermediul simpozioanelor, conferinţelor etc – a învăţăturii creştine autentice cu ideologii omeneşti. Aceste simpozioane au menirea de a promova o istorie ,,obiectivă”, care minimalizează sau răstălmăceşte faptele minunate ale sfinţilor din vechime, un ansamblu de idei filozofice şi ştiinţifice apostate, ale filozofilor iluminişti şi raţionalişti şi ştiinţei materialiste, menite să ia locul cugetului ortodox al Sfinţilor Părinţi, curente de gândire păgâne, agnostice şi atee, venite dinspre nenumăratele religii contemporane ale lumii, care intră astăzi în Biserică ,,graţie” deschiderii către lume pe care o doresc conducătorii ortodocşi ai vremurilor noastre.

Sofia Petcu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 38/noiembrie-decembrie 2007