Zelul exagerat şi egocentric al celor de stil nou

împotriva celor de stil vechi* (II)

* * *

B. ,,Vinul” deja ,,s-a prefăcut în apă”

La început, am prezentat referirile părintelui Georgios Kalpouzos la cei de ,,stil vechi” ca pe o greşeală foarte gravă. Cu toate acestea, este adevărat că el este precedat de alţii, care de fapt îl întrec cu mult prin aceea că şi-au exprimat opiniile într-un mod mai accentuat şi impertinent.

1. Ne referim, în special, la următorii 4 autori din ultimul deceniu: arhimandritul Basileios P. Bakogiannis (1996), Demetrios T. Kokores (1998), Alexandros S. Korakides (2004), Liga Creştină din Kalamata (2005).

2. Primul dintre aceşti opozanţi ai celor de stil vechi, părintele Basileios Bakogiannis, în cartea sa realmente stranie ,,Hristos era ortodox” (O XristoV htan OrqodoxoV) (23), consacră 11 pagini subiectului  ,,Calendarele vechi şi nou” (24), dar eşuează complet în comentariile sale pe marginea problemei calendarului, deoarece şubrezenia opiniilor sale, caracterul insuficient al cunoştinţelor sale teologice şi ignoranţa cu privire la dimensiunile istorice şi canonice ale chestiunii în cauză sunt evidente; şi toate aceste puncte slabe sunt scoase în evidenţă în contextul demagogiei sale pastorale inacceptabile.

3. Superficialitatea părintelui Basileios este de un asemenea gen şi de o asemenea amploare, încât el nu numai că disociază problema calendarului de mişcarea ecumenistă, ci, de asemenea, în secţiunea ,,Unirea Bisericilor” (25), arată, pe de o parte, că nu este deloc într-un cuget cu Sfinţii Părinţi şi, pe de altă parte, este cu totul necunoscător al implicaţiilor istorice şi teologice şi extinderii pan-ereziei ecumenismului.

4. În ciuda acestui fapt, părintele Basileios afirmă cu superficialitate că ,,ortodocşii de stil vechi din Grecia sunt schismatici” (26) şi, deoarece ,,ei nu s-au supus hotărârii ierarhiei (cu privire la inovaţia calendarului din 1924)”, sunt ,,precum păgânii şi vameşii” ! (27)

I. ,,Discuţia despre calendar” gratuită

Socotim că este de prisos să combatem opiniile părintelui Basileios în amănunt, deoarece el îşi permite să ,,discute despre calendar” în mod gratuit şi pur şi simplu ,,de-teologhiseşte” până în punctul în care se auto-combate şi auto-contrazice.

1. Mai precis, descriind ,,trăsăturile unui creştin ortodox” (28), el scrie, destul de corect, că ,,adevăratul creştin ortodox” se distinge prin următoarele caracteristici: a) ,,el nu aduce inovaţii”, b) ,,respectă tradiţiile”, şi c) ,,păstrează credinţa neschimbată”; într-adevăr, pentru a sublinia că nu ni se îngăduie să adăugăm sau să scoatem nici măcar o iotă, el întreabă: ,,Ce este o picătură de apă ? O cantitate nesemnificativă. Şi totuşi, dacă din când în când noi adăugăm doar o picătură de apă într-un pahar cu vin, vinul se preface în apă !” (29)

2. Evident, din pricina carenţelor sale istorice şi teologice, părintele Basileios nu a înţeles încă, din nefericire, că, de la începutul mişcării ecumeniste în Ortodoxie (1920), ,,picăturile” inovaţiei sincretiste care au fost adăugate – şi continuă, până astăzi, să fie adăugate – la ,,vinul” Ortodoxiei (să luăm aminte, nu la cel al Ortodoxiei autentice, ci la al aceleia care a devenit o religie oarecare) au fost atât de multe şi atât de mari, încât ,,vinul” s-a prefăcut deja aproape cu totul în ,,apă”.

3. Într-un duh frăţesc, am vrea să-i aducem aminte părintelui Basileios de toate constatările critice pe care le-au făcut adevăraţii teologi cu privire la pericolele pe care le implică ecumenismul. Se pare că acestea nu au stârnit în cugetul lui nici o frământare sau semn de întrebare, cel puţin nu în măsura în care a făcut-o aşa-zisul ,,stil vechi”:

,,În sfera Consiliului Mondial al Bisericilor (organismul instituţional principal al mişcării ecumeniste), care este în mod categoric interzis şi condamnat de învăţătura [Sfinţilor Părinţi], adică conlucrarea dintre Ortodoxie şi erezie şi, în mod corespunzător, dintre ortodocşi şi eretici, în materie de credinţă, colaborarea în alcătuirea documentelor teologice, participarea comună la slujbe religioase şi reprezentarea comună a religiei creştine în discutarea marilor probleme cu care se confruntă omenirea etc, a dat roade.

Prin participarea sa la CMB, Ortodoxia a renunţat, în fond, la misiunea sa universală în favoarea CMB, care ... constituie cea mai mare şi mai cumplită lovitură dată lucrării de mântuire, care este chemată să se împlinească în mijlocul lumii moderne” (30).

II. Esenţa Ortodoxiei este atacată

Este limpede că părintele Basileios, în atitudinea sa faţă de ,,cei de stil vechi” chipurile schismatici, nu a reuşit să înţeleagă nu numai faptul că ,,vinul” – din care el bea fără să bănuiască ceva – ,,s-a prefăcut în apă”, ci şi că însuşi ,,paharul cu vin” a fost răsturnat literalmente deja de cei de stil nou ecumenişti, astfel că nu mai există efectiv, oricum, nici un ,,vin” care să fi rămas.

1. Într-adevăr, este un fenomen profund dezolant faptul că opozanţii celor de stil vechi şi ai zeloţilor (n.tr.: zeloţi sunt numiţi ortodocşii care au luptat cu multă râvnă pentru păstrarea Tradiţiei ortodoxe şi, deci, şi a calendarului vechi al Bisericii), lipsiţi de spirit critic, nu înţeleg că participarea ortodocşilor la feluritele organizaţii inter-confesionale ale ecumenismului instituţionalizat nu constituie doar o adăugire sau eliminare remediabilă a unei iote, chiar dacă este ceva – potrivit părintelui Basileios – în mod explicit interzis (!). Aceasta este, mai degrabă, ,,o încălcare flagrantă a sfintelor canoane şi principii ecleziastice fundamentale de Dumnezeu insuflate, prin care însăşi esenţa şi cursul mântuitor general al Ortodoxiei sunt atacate” (31).

2. Dacă, prin ecumenism, ,,însăşi esenţa şi cursul mântuitor general al Ortodoxiei sunt atacate”, ceea ce este cu totul altceva decât adăugarea sau scoaterea unei singure iote (32), cineva s-ar aştepta ca părintele Basileios, dacă nu a devenit deja un ortodox de stil vechi, cel puţin să-i fi pierit somnul, de vreme ce, neîndoios, nu poate fi necunoscător al declaraţiei categorice a Sfântului Teodor Studitul: ,,Şi să nu vă surprindă dacă un cuvânt dă naştere la erezie, când Îl auziţi pe Domnul spunând: ,,Până ce va trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate”.” (33)

3. Îl sfătuim frăţeşte pe părintele Basileios Bakogiannis să se trezească până în sfârşit şi, după ce va înceta lupta sa imaginară împotriva celor de stil vechi, să compare ceea ce constată cu înţelepciune renumiţii noştri anti-ecumenişti contemporani cu un diagnostic pe care l-a pus Sfântul Vasilie cel Mare în propria sa epocă tumultuoasă:

,,Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite; tradiţiile apostolice sunt batjocorite; născocirile inovatorilor sunt statornicite în Biserici”; ,,dogmele adevăratei credinţe sunt răsturnate, legile Bisericii sunt în dezordine”; ,,acurateţea canoanelor este ceţoasă”; ,,credinţa este pusă la îndoială, sufletele sunt cufundate în ignoranţă”; ,,orice raportare la Părinţi a fost îndepărtată; orice temelie, orice bastion al convingerilor a fost zdruncinat; tot ce stă pe temelii greşite este spulberat şi făcut praf”; ,,incontestabilul a devenit subiect de îndoială” (34).

Note

* Pentru a-i desemna pe cei de stil vechi, ortodocşii greci de stil vechi folosesc o serie de termeni, precum: ortodocşi aflaţi în rezistenţă patristică împotriva ecumenismului, susţinători ai calendarului tradiţional sau chiar vechi-calendarişti. Iar când se referă la ortodocşii de stil nou, îi numesc ortodocşi inovatori, susţinători ai noului calendar sau nou-calendarişti. Pentru uşurinţa cititorului român, unde am întâlnit aceste referiri specifice grecilor, le-am tradus simplu prin stil vechi şi stil nou.

23. Arhimandrit Basileios Bakogiannis, ,,Hristos era ortodox” (O XristoV htan OrqodoxoV), Katerine: Ekdoseis ,,Tertios”, 1996.

24. Ibid., p. 77-78.

25. Ibid., p. 25-26.

26. Ibid., p. 121.

27. Ibid., p. 24; Matei 18, 17.

28. Ibid., p. 171-173.

29. Ibid., p. 172.

30. Konstantinos D. Mouratides, ,,Mişcarea ecumenistă: Marea ispită contemporană a Ortodoxiei” (Oikoumenikh KinhsiV - o sugcronoV megaV peirasmoV thV OrqodoxiaV), a doua ediţie, Atena: Ekdoseis ,,Orthodoxos Typos”, 1973, p. 71-72, 28.

31. Ibid., p. 87.

32. A se vedea nota 29.

33. Sfântul Teodor Studitul, ,,Epistola I.48, ’Către Atanasie, fiul său duhovnicesc’ ”, Patrologia Græca, vol. XCIX, col. 1080C; Matei 5, 18.

34. Sfântul Vasilie cel Mare, ,,Epistola 90, ’Către mult iubiţii fraţi, episcopii din Apus’ ” (§ 2), Patrologia Græca, vol. XXXII, col. 473B; ,,Epistola 92, ’Către italieni şi gali’ ” (§ 2), Patrologia Græca, vol. XXXII, col. 480BC; ,,Despre Sfântul Duh” (§ 77, 70), Patrologia Græca, vol. XXXII, col. 213A, 197C.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 42/mai-iunie 2008