ROADELE APOSTAZIEI

Vaticanul atacă ...

iar Patriarhia Moscovei continuă să susţină că nu există nici un fel de agresiune duhovnicească a Bisericii Catolice asupra Rusiei şi refuză să recunoască catolicismul drept un eres.

În octombrie anul trecut, publicaţia americană Christian News a făcut cunoscută declaraţia fără precedent a patriarhului catolic al Irakului, Rafail I. El a relatat presei faptul că, în timpul vizitei în Irak din mai anul trecut, Papa Ioan Paul al II-lea a primit o delegaţie a musulmanilor. Senzaţională a fost nu întâlnirea în sine - nefiind prima de acest gen - ci ceea ce s-a petrecut la finalul acesteia, când ,,papa s-a închinat Coranului adus de delegaţi şi l-a sărutat în semn de respect”. Cu ce nerozie îi va uimi oare pe creştini acest autointitulat ,,cap al lumii creştine” … ?

Confuzia georgiană

Manifestarea crescândă a anticatolicismului în lumea ortodoxă îi determină astăzi chiar şi pe cei mai activi ierarhi ,,proecumenişti” să adopte, în timpul întâlnirilor cu pontiful, o atitudine extrem de reţinută. O bună ilustrare a acestei răceli a fost incidentul petrecut anul trecut în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Tbilisi, care a scăpat, în mod inexplicabil, neexploatat de presă.

În acest context, în ciuda faptului că este un vechi şi activ ecumenist, Patriarhul Georgiei, Ilie al II-lea, s-a opus vizitei papei din cauza protestelor unui mare număr de clerici şi credincioşi, condamnând categoric apropierea Bisericii Ortodoxe Georgiene de Biserica Romano-Catolică. Dar, în cele din urmă, la insistenţele preşedintelui Şevarnadze, patriarhul a acceptat să-l invite pe papă în Georgia, în numele Bisericii Ortodoxe.

Printre obiectivele acestei vizite s-a numărat şi principalul loc sfânt al Georgiei, Catedrala Svetiyhoveli, fapt ce a produs nelinişte în rândul ortodocşilor georgieni, ce s-au temut că papa va voi să intre în altar şi-l va necinsti cu prezenţa sa. Într-adevăr, papa a dorit să intre în altarul Catedralei Svetiyhoveli, dar ,,înaltul oaspete” a fost oprit, nepermiţându-i-se accesul. Deranjaţi, oficialii ce-l însoţeau pe papă l-au rugat pe patriarh ca, măcar pentru un minut, să-i permită papei intrarea în sfântul altar. Acesta nu a fost de acord, iar Papa Ioan Paul al II-lea s-a tulburat într-atât de mult încât i s-a făcut rău, lucru observat de cei aflaţi în biserică, inclusiv de presă. Cu toate acestea, la rugăminţile delegaţiei catolice, mass-media a dat tăcerii acest incident.

De altfel, această atitudine confuză şi inconsecventă a ortodocşilor georgieni nu i-a supărat pe catolici. Prezentând jurnaliştilor concluziile sale, administratorul apostolic al Siberiei de Est, episcopul catolic Iosif Vert, a subliniat însemnătatea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Georgia: ,,Este a doua vizită a papei de la Roma într-o ţară ce a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, după Ţările Baltice în 1993. Eu sper că în anul jubiliar se va întâmpla minunea - Papa va veni în Rusia şi probabil vizita de acum este una din treptele acestui eveniment”.

Spre Rusia

Din nefericire, speranţele episcopului Iosif Vert nu sunt neîntemeiate. Slăbirea puterii centrale în Rusia şi totala lipsă de control a unor guvernatori locali duce uneori la precedente cu totul neverosimile. De exemplu, guvernatorul regiunii Saratov, Dmitri Aiaţkov l-a invitat pe Papa Ioan Paul al II-lea în Saratov ,,peste capul” Moscovei. Nunţiul papei de la Roma, arhiepiscopul Jans Bukovsky, căruia i-a fost adresată invitaţia, a preţuit ,,iniţiativele benefice” ale guvernatorului ,,orientate spre păstrarea păcii, stabilităţii în societate, respectării drepturilor omului”, deoarece ,,neluând în seamă neînţelegerile dintre Ortodoxie şi Catolicism, se poate câştiga mult prin unirea eforturilor puterilor laice şi bisericeşti”.

Astfel de manifestări de prozelitism catolic din partea unui demnitar de stat nu sunt singulare, iar ca urmare, ierarhii catolici sunt optimişti cu privire la o eventuală vizită a papei în Rusia. Astfel, pe 15 decembrie anul trecut, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Moscova, cardinalul Angelo Sodano declara: ,,Mă întorc la Roma plin de optimism în ce priveşte posibilitatea întâlnirii Papei Ioan Paul al II-lea cu patriarhul Alexie al II-lea”.

Oare ce-i insuflă cardinalului un asemenea optimism ? Poate discuţiile cu reprezentanţii conducerii de stat ruse pe care le-a avut în timpul vizitei. Aşa de exemplu, după întâlnirea lui Sodano cu ministrul de externe al Rusiei, Igor Ivanov, capul diplomaţiei ruse a declarat că ,,în ceea ce priveşte problemele-cheie ale contemporaneităţii, poziţiile Rusiei şi Vaticanului coincid”.

Mai mult, la 14 decembrie, Sodano a fost primit de Vladimir Putin, pe atunci prim-ministru. El l-a salutat călduros pe cardinal, căci după cuvintele lui ,,acesta va da un nou impuls relaţiilor dintre Rusia şi Vatican, şi, de asemenea, va contribui la dezvoltarea relaţiilor dintre Bisericile Catolică  şi Ortodoxă”. ,,Noi acordăm o însemnătate deosebită dezvoltării relaţiilor noastre cu Sfântul Scaun, şi ştim şi rolul pe care îl jucăm în lume”, a spus în încheiere Putin.

Având în vedere poziţiile prietenoase ale puterii de stat, nu este de mirare că influenţa catolică este crescândă în Rusia zilelor noastre. Astfel, nu demult, în Siberia, s-a deschis un orfelinat catolic, lângă care s-a construit şi un paraclis. În acest orfelinat primesc educaţie catolică 37 de copii orfani ruşi, iar pentru ca întreaga lume ortodoxă rusă să ştie cât de multe lucruri bune fac papiştii şi cât de nedrepte sunt acuzaţiile ce le sunt aduse de habotnicii şi fanaticii ortodocşi, în Novosibirsk, în fiecare seară de joi şi sâmbătă, la unul din posturile TV îşi prezintă programele studioul catolic ,,Cana”.

Acest studio prezintă documentare şi videomateriale despre istoria şi activitatea Bisericii Catolice în Siberia, Rusia, Georgia, Armenia, Kazahstan, transmisiuni directe de la slujbele catolice praznicale şi cuvântările deja cunoscutului Episcop Iosif Vert. Oare această vădită agresiune duhovnicească a Vaticanului la adresa Ortodoxiei ruse nu nelinişteşte pe nimeni ? (Va urma)

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 12-13/martie-aprilie 2000