 |
 |
|
ROADELE APOSTAZIEI - Vaticanul atacă - Articol apărut în ,,Rusia pravoslavnică”, martie - aprilie 2000 Şi nouă … şi vouă … Se pare că Patriarhul Moscovei nu mai consideră necesar să ascundă faptul că întâlnirea lui cu papa se discută deja în plan practic. Altfel spus, această întâlnire este doar o problemă de timp. ,,Eu cred - a declarat sfinţia sa într-un interviu dat ziarului Radonej - că până la întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea trebuie rezolvate toate problemele care există între Bisericile noastre … În 1997, când a fost posibilă întâlnirea cu papa în Austria, eu am propus nu numai o întrevedere în faţa camerelor TV, ci şi semnarea unui document, care să faciliteze rezolvarea disensiunilor existente în relaţiile noastre. Atunci am ridicat trei probleme. Prima: oriunde ar începe conflicte, Biserica trebuie să-şi ridice glasul pentru rezolvarea paşnică a acestora. A doua: Bisericile noastre trebuie să condamne prozelitismul, căci acesta nu poate avea loc între Bisericile-Surori. Şi a treia: nu condamnăm uniatismul, ce este parte a Bisericii Catolice, dar propunem să se respecte hotărârea luată în timpul întâlnirilor dintre ortodocşi şi catolici, potrivit căreia uniatismul nu este calea spre unitatea Bisericii”. Din această declaraţie a patriarhului pot fi trase câteva concluzii destul de triste: 1. În principiu, Alexie al II-lea este gata să se întâlnească cu papa de la Roma şi nu vede nici o piedică de mărturisire de credinţă pentru o astfel de întrevedere. Toate pretenţiile lui faţă de 2. Alexie al II-lea recunoaşte Biserica Catolică ca ,,Biserică-Soră”. Cu alte cuvinte - recunoaşte ,,harul” eresului ecumenic. El obiectează doar că Vaticanul nu se poartă ,,după rudenie”, continuându-şi expansiunea în Rusia. 3. Din cele de mai sus reiese refuzul patriarhului de a propovădui Ortodoxia catolicilor, ce este ascuns în formularea ,,condamnării prozelitismului”. Într-adevăr: pentru ce să le mai 4. Cu toate că nu admite uniatismul ca model pentru unitate, patriarhul recunoaşte totuşi avântul spre unirea Catolicismului cu Ortodoxia. Nu ar fi nimic neliniştitor în acest sens dacă sfinţia sa ar fi explicat că o asemenea cale pentru catolici se deschide prin căinţa pentru rătăcirile lor şi dorinţa de a se uni cu Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos. Patriarhul Alexie al II-lea După toate acestea nici nu ne minunează faptul că întâlnirea dintre patriarh şi papă în 1997 nu a avut loc se pare din cauza poziţiei dure a lui Ioan Paul al II-lea şi nici într-un caz din cauza ,,presiunilor opiniei ortodoxe” asupra primului ierarh al Bisericii Ruse. ,,Cu zece zile înainte de întâlnire - va spune însuşi Alexie al II-lea - Arhiepiscopul Bukovsky, nunţiul papal la Moscova, ne-a anunţat că papa a eliminat din declaraţia ce se pregătea referirile la prozelitism şi uniatism, după care nu ne rămânea decât să refuzăm întâlnirea” … Fără să vrem, tragem concluzia că, în ce priveşte relaţiile cu Vaticanul, Patriarhia Moscovei doreşte să ia o poziţie care să placă ,,şi nouă … şi vouă …”, adică să arate în cuvinte o oarecare duritate ca să liniştească partea conservatoare a clerului şi mirenilor, iar pentru ,,lumea civilizată a Apusului, să-şi intensifice pregătirea pentru colaborare şi dialog cu Vaticanul şi avântul corespunzător realităţii contemporane”. Dar credem că nici chiar un politician atât de priceput ca Patriarhul Alexie al II-lea nu va reuşi să stea pe două scaune … Trădătorul ecumenic Cu părere de rău, în lupta contra Ortodoxiei, Vaticanul are aliaţi foarte puternici chiar înlăuntrul Ortodoxiei. Unul dintre cei mai sus-puşi aliaţi ai săi este Bartolomeu Arhongonis, Patriarhul Constantinopolului. Revoltătoarele lui exemple de trădare a credinţei sunt cunoscute, şi papa, desigur, preţuieşte un asemenea ,,frate”. Astfel, la 30 noiembrie anul trecut, delegaţia Sfântului Scaun în frunte cu Cardinalul Eduard Idris Cassidy a participat la festivităţile din Fanar, închinate zilei pomenirii Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, apărătorul Patriarhiei Constantinopolului. Această vizită a avut loc în cadrul contactelor regulate dintre Biserica Romană şi Patriarhia Ecumenică, ce includ schimburi de delegaţii reprezentative la marile sărbători. Cu această ocazie, Cardinalul Cassidy i-a înmânat patriarhului ecumenic o scrisoare în care papa spunea că ,,multitudinea posibilităţilor - dragostea reciprocă, schimbul regulat de delegaţii, rugăciunile comune înălţate lui Dumnezeu - vor duce la unitatea totală între Bisericile noastre şi ne vor permite să fim martorii împărtăşirii unui singur Hristos Dumnezeu. Participarea comună la festivităţile în cinstea sfinţilor apostoli, apărătorii Bisericilor noastre este încă un izvor de bucurie … Dorinţa noastră puternică de a înainta pe calea dialogului şi dezvoltării relaţiilor frăţeşti în scopul împărtăşirii totale din sfintele taine devine, în secolul ce pleacă şi în zorii unui nou mileniu creştin, o cerinţă şi mai adevărată, o dorinţă şi mai aprinsă de a vindeca despărţirea ce ne doare, în contradicţie vizibilă cu poruncile lui Hristos, iar pentru lume ispită”. În continuare, papa a subliniat necesitatea depunerii ,,încă a multe eforturi pentru pocăinţă şi deschiderea inimii către Dumnezeu” pentru a răscumpăra ,,păcatele, făcute împotriva unităţii”. În plus, el a amintit de ,,marile eforturi, de care totuşi încă mai este nevoie pentru continuarea dialogului asupra tematicii învăţăturilor de credinţă”. Desigur, în comparaţie cu o astfel de spălăcire a Ortodoxiei, poziţia Patriarhului Alexie al II-lea arată ca un vârf de conservatorism şi duritate, dar înţelepciunea populară rusă spune că ,,în capcană se prind toate păsările”. Este destul să faci doar primul pas în întâmpinarea ,,fraţilor catolici” şi Bartolomeu îţi va propovădui activ ideea ,,unirii totale” şi ,,împărtăşirii din sfintele taine” cu ereticii papistaşi. În legătură cu acestea, ne nelinişteşte declaraţia Mitropolitului Chiril (Gundeaev), dată în martie anul curent, la o conferinţă de presă în Moscova, după congresul jurnaliştilor ortodocşi. Răspunzând la întrebarea agenţiei de informaţii ,,Linia rusă”, preşedintele Departamentului Relaţiilor Bisericeşti Externe a declarat: ,,catolicismul nu este o erezie”, după care a adăugat că principalul neajuns al presei ortodoxe este ,,isteria apărării Ortodoxiei” şi ,,interesul hipertrofiat asupra tainei sfintei lumini şi venirii a doua a lui Hristos”. De altfel, Episcopul Chiril nu este singurul în avântul său filocalic. Fratele său arhipăstor, Mitropolitul Vladimir (Kotlearov) al Petersburgului a primit, la 22 ianuarie anul curent, premiul catolic ,,Sfântul” Albert, din partea Consiliului Ecumenic al Bisericii Catolice Poloneze pentru ,,meritele în slujba unirii creştinilor”. Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000 |
propovăduiască Ortodoxia dacă ei şi aşa nu sunt lipsiţi de harul dumnezeiesc ?