Aprilie 2007. Efectele dezastruoase ale reglementărilor

Uniunii Europene introduse în România (III)

Nu numai industria alimentară a fost afectată de alinierea la standardele europene

În episoadele precedente, în care am prezent foarte succint, dar sperăm că pe înţelesul cititorilor, noile măsuri introduse în industria alimentară românească, nu am mai amintit amenzile care se aplică pentru nerespectarea normelor europene, care sunt grozave. Spre elucidare: nedeclararea de către deţinătorii de animale a obţinerii – prin fătare, cumpărare, donaţie sau în alte moduri – a animalelor, precum şi înstrăinarea acestora fără documentele prevăzute se pedepseşte cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei RON; sacrificarea bovinelor identificate şi înregistrate în alte locuri decât în unităţile de sacrificare autorizate sanitar veterinar – amendă de la 6.000 la 7.000 lei RON; altele, precum lovirea, chinuirea, părăsirea sau creşterea animalelor în condiţii improprii, prin încălcarea normelor de creştere şi sanitare veterinare – amendă de la 300 lei la 600 lei RON etc.

O categorie aparte de măsuri luate pentru ,,armonizarea” legislaţiei româneşti cu cea europeană o constituie implementarea la nivel naţional a unui sistem de identificare şi înregistrare ale animalelor, ,,în corelaţie directă cu sistemul de etichetare şi marcare (prin codul de bare) utilizat pentru produsele şi subprodusele obţinute de la acestea”, iar pentru oameni introducerea permiselor de conducere europene unice, a paşaportului şi cărţii de identitate cu ... microcip. Aceste măsuri vor face obiectul serialului nostru ,,Rob libertăţii post-creştine”.

Nu numai industria alimentară a fost afectată de alinierea la standardele europene, vom mai specifica câteva din modificările operate în primele 4 luni ale anului 2007. Printre acestea se numără scumpirea poliţelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), ca urmare a faptului că românii posesori de autoturisme trebuie să încheie asigurări valabile pentru întreg teritoriul Uniunii Europene (n.r.: până în prezent, doar cei care foloseau maşinile pentru a călători în afara României trebuiau să plătească ,,Cartea verde”, cu tarif mărit de asigurare pentru străinătate, dar de acum încolo acest tarif mărit va fi obligatoriu pentru toată lumea, în condiţiile în care, potrivit statisticilor, doar 5 % din posesorii de autoturisme din România îşi folosesc maşinile pentru a circula în afara ţării), scumpirea combustibilului, ca urmare a impunerii normelor Euro 5, care vor intra în vigoare în Uniunea Europeană din acest an, iar din 2009 şi în România şi Bulgaria, creşterea preţurilor cursurilor pentru obţinerea permiselor auto, ca urmare a votării de către parlamentarii români a unei legislaţii care obligă şcolile de şoferi să fie dotate cu echipamente tehnice, precum simulatoare, şi maşini noi etc.

O altă categorie de măsuri menite să introducă în societatea românească mentalitatea occidentală şi să scoată pur şi simplu în afara legii cugetarea creştină cuprinde proiectele de legi care aduc atingere moralităţii. Aici intră dezincriminarea homosexualităţii, legea concubinajului, legea prostituţiei etc. Aceste reglementări anti-creştine le vom trata separat, în cadrul unui serial, intitulat ,,Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră”.

Aparte de toate acestea, şi interferând direct cu tradiţia ortodoxă, sunt măsurile cu privire la înmormântare

Evenimentul zilei din 24 noiembrie 2006 a adus la cunoştinţa românilor faptul că de la 1 ianuarie 2007 nu vor mai putea să-şi privegheze morţii în casele lor, ci au obligaţia de a-i transporta cu un dric autorizat, la capelă. În plus, mortul trebuie acoperit cu un giulgiu dintr-un material biodegradabil şi aşezat într-un sicriu tip, din lemn gros de 3 cm, prin care nu trebuie să treacă apa. Aceste reguli vor duce în mod firesc la creşterea cheltuielilor necesare unei înmormântări, antreprenorii de pompe funebre apreciind că acestea se vor dubla.

Preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale Funerare şi Antreprenorilor de Pompe Funebre, Ioan Ciocea, a declarat: ,,Noi trebuie mai întâi să ne facem o lege a pompelor funebre, să sperăm că tot de la 1 ianuarie se va întâmpla. În ce priveşte normele europene, nimeni nu ne-a spus nimic clar. Toată lumea e confuză, şi antreprenorii de pompe funebre, şi omul de rând”. El a mai adăugat: ,,Mentalitatea românului nu este aceeaşi cu a neamţului. Va merge foarte greu, mai ales la ţară, unde lumea cumpără sicriul de la meşterul satului şi nici nu se pune problema capelelor. Cum să le zici femeilor de la ţară că nu-şi mai pot jeli morţii acasă ?”

Însă această problemă a costurilor înmormântării nu vine singură. Directorul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor din Bucureşti, preotul Dumitru Radu, s-a confruntat în ultimii ani cu un număr crescând de cazuri în care trupurile celor decedaţi nu mai putrezesc, ci se mumifică. Ziarul Libertatea din 4 august 2004 notează următoarele: ,,Problema a apărut la noi de câţiva ani, dar în ţările vestice e destul de cunoscută. Începând cu anii ’90, fenomenul s-a manifestat din ce în ce mai des, la noi ca o ciudăţenie, în occident dând bătăi de cap autorităţilor. Mumificarea decedaţilor are drept explicaţie cantităţile mari de conservanţi, în special E-uri, pe care oamenii le introduc în organism o dată cu alimentele «la modă». (...) Consumate aproape zilnic, conservanţii, în general şi E-urile, în special, ajung să nu mai poată fi eliminate din organism si rămân depozitate în celule, asigurându-le conservarea o lungă perioadă după decesul individului”. Directorul Institutului de Chimie Alimentară din Bucureşti, Gheorghe Mencinicopschi, a declarat: ,,Nu este o noutate pe plan mondial şi era de aşteptat să apară şi la noi”.

Situaţia pe care o generează acest fenomen este bine reliefată de cotidian: ,,Faptul că decedaţii nu se mai descompun pune astfel probleme serioase autorităţilor, care se confruntă oricum cu lipsa spaţiilor de înhumare din cimitirele existente. Ce te faci cu mumiile ?” Cugetând pe marginea celor de mai sus, ne-am pus întrebarea dacă nu cumva, într-o bună zi, din cauza costurilor ridicate ale unei înmormântări creştineşti, dar şi a lipsei acute de locuri de veci, nu se va împământeni, printre români, obiceiul păgân al incinerării.

Introducerea de noi rânduieli care produc schimbări profunde la nivel social deschide drumul către o eradicare din ce în ce mai vizibilă a obiceiurilor creştine ale societăţii româneşti

Deschiderea graniţelor geografice ale României de după anul 1990, care a condus la deschiderea graniţelor sociale, economice, dar şi culturale şi religioase ale poporului şi la confruntarea acestuia cu o avalanşă de informaţii din toate domeniile a avut un efect devastator asupra mentalităţii ortodoxe a românului. Dezamăgit, pe de o parte, de situaţia generală a poporului său, creată în anii comunismului, şi atras, pe de altă parte, de mirajul occidentului, românul a primit de multe ori ceea ce venea din afară ca fiind apriori mai bun decât ceea ce avea la dispoziţie. Acest lucru a condus, în ani, la metamorfozarea mentalităţii societăţii româneşti, care a început să adopte din ce în ce mai mult conceptele păgâne, chiar anti-creştine ale Europei contemporane.

Astăzi, la câteva luni de la intrarea României în Uniunea Europeană, apar la orizont noi şi noi roade ale acestor ,,adopţii” – de cugete străine de gândirea ortodoxă, şi chiar de gândirea firească a românului de rând. De exemplu, Evenimentul zilei din 5 aprilie 2007 lua notă de îngrijorarea părinţilor care au refuzat să-şi lase copiii să se împărtăşească în Săptămâna Patimilor, de teamă ca aceştia să nu contacteze boli. O mamă declara: ,,Mi-este teamă pentru că fetiţa mea este foarte sensibilă şi răceşte foarte repede. Vă daţi seama că la biserică aceeaşi linguriţă este folosită de zeci de copii fără a fi spălată după ce bea fiecare vinul sfinţit. Anul trecut am mers cu o linguriţă din plastic, de unică folosinţă, dar preotul nu a acceptat să dea vin sfinţit copilului decât cu linguriţa de la biserică”.

Într-un cuget cu ea, medicii au avertizat că pericolul îmbolnăvirii este crescut în această perioadă a anului (n.r.: a Postului Mare), din cauza practicii Bisericii Ortodoxe de a împărtăşi poporul cu aceeaşi linguriţă. Evenimentul zilei mai notează: ,,Regulile privind sănătatea publică nu cuprind reglementări cu privire la acest ritual care se repetă săptămânal în bisericile din România şi se amplifică înaintea Paştelui”.

Câţiva preoţi ortodocşi au îndrăznit să aibă o opinie contrară celor de mai sus. Părintele Gabriel Badea, directorul Seminarului teologic din Slobozia, a afirmat: ,,Vă daţi seama că într-un sat nu există decât o singură biserică, deci un singur loc de împărtăşanie. Acolo ar fi trebuit să fie pandemie, nu-i aşa ?” De asemenea, părintele Costel Stoica, consilier patriarhal şi purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a spus: ,,De 2.000 de ani, creştinii se împărtăşesc şi nimeni nu s-a îmbolnăvit vreodată. Noi, creştinii, credem şi susţinem că ne împărtăşim cu Sângele şi Trupul lui Hristos, deci cum ne putem îmbolnăvi ? Eu folosesc aceeaşi linguriţă de 15 ani şi nu m-am îmbolnăvit şi nici nu s-a îmbolnăvit nimeni”.

Aşadar, în ciuda faptului că astfel de temeri – că un copil poate contacta boli dacă se împărtăşeşte cu aceeaşi linguriţă cu care s-a mai împărtăşit cineva – sfidează logica, de vreme ce practica a dovedit contrariul (n.r.: fără a mai face nici o referire la lipsa de credinţă manifestată de aceşti părinţi), ele sunt din ce în ce mai multe pe zi ce trece, răsfrângându-se şi asupra altor obiceiuri ortodoxe. Reamintim în acest context demersul iniţiat de 2 deputaţi ţărănişti, în noiembrie 1999, de a amenda proiectul legii cultelor pentru a adăuga la textul acesteia articole prin care să se interzică sărutarea icoanelor şi a altor obiecte de cult, ca şi deshumarea persoanelor decedate, deoarece ,,aceste practici pot favoriza transmiterea bolilor contagioase” (a se vedea grupajul de ştiri din numărul 8-9 al revistei noastre, articolul ,,Grav atentat la ritul ortodox”).

În concluzie, îndrăznim să afirmăm că măsurile cerute de Uniunea Europeană cu privire la înmormântare fac parte dintr-o serie de reguli, impuse direct de forul european sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale: fundaţii, asociaţii etc, oficial sau neoficial, cu scopul de a eradica treptat obiceiurile ortodoxe ale societăţii româneşti. În această serie de reguli pot fi incluse cererile celor 2 deputaţi ţărănişti, care ar putea fi oricând readuse în actualitate (n.r.: se poate găsi un Emil Moise al sărutării icoanelor în Biserică şi al interzicerii deshumării persoanelor decedate), iniţiativele particulare ale părinţilor care se opun împărtăşirii copiilor lor cu aceeaşi linguriţă (n.r.: şi aici poate apărea un Emil Moise al linguriţei de împărtăşanie) şi însăşi iniţiativa particulară a lui Emil Moise, de a cere eliminarea simbolurilor religioase din şcolile publice din România, care a fost susţinută, în mod cu totul abuziv, de o organizaţie guvernamentală, CNCD, care nu a avut nici un drept de a se amesteca în această chestiune (a se vedea serialul ,,Reînvierea iconoclasmului ca prim pas în prigonirea creştinismului în România” de pe site-ul nostru).

Surprinzător, în România s-a mai încercat introducerea unor astfel de măsuri în perioada interbelică, în cea comunistă şi chiar imediat după revoluţie. Momentele istorice au fost bine alese, încercându-se, în principal, să se profite de faptul că societatea era bulversată de diverse evenimente şi avea atenţia îndreptată în alte direcţii. Cu toate acestea, în acele vremuri, românii au dat dovadă de perspicacitate şi s-au opus acestor tentative; astăzi, însă, ei nu mai sunt interesaţi să-şi apere valorile tradiţionale, fiind mult prea atraşi de cele europene păgâne.

Cel mai grav, Biserica Ortodoxă Română se dovedeşte a fi la fel de încântată de valorile europene anti-creştine

Într-un articol anterior, din cadrul grupajului de ştiri pe luna ianuarie 2007, am prezentat lansarea oficială a proiectului ,,Eu, integrarea şi Biserica”, la sediul Catedrei de Sociologie a Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu. Proiectul, finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul Europa 2006, urmăreşte ,,mediatizarea informaţiei europene prin intermediul Bisericii” şi, în cadrul lui, un grup de 24 de preoţi din mediul rural al arhiepiscopiei vor aborda problemele integrării şi adaptării la mediul Uniunii Europene într-un şir de predici tematice, numite ,,Duminici europene”.

Ulterior, pe 20 martie a.c., la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia s-a desfăşurat prima dezbatere publică din cadrul proiectului ,,Acasă, în Europa !”, un proiect de informare europeană şi promovare a valorilor Ortodoxiei româneşti. Tema dezbaterii a fost ,,Compatibilitatea europeană a Ortodoxiei” şi la ea au participat 100 de studenţi teologi. Este interesant de subliniat faptul că şi acest program are ca ţintă 10 preoţi parohi din comunităţi rurale izolate, 10 cadre didactice din aceleaşi comunităţi şi 100 de studenţi la Facultatea de Teologie Pastorală a Universităţii ,,1 decembrie 1918” din Alba Iulia. De asemenea, dezbaterea va debuta cu un test prin care se vor sonda cunoştinţele studenţilor teologi despre valorile europene.

Apoi, pe 27 aprilie 2007, a avut loc în Bucureşti conferinţa intitulată ,,Bisericile din România şi integrarea europeană. Transformare socială şi misiune spirituală”. Ea a fost organizată la iniţiativa World Vision Romania, Confederaţiei Caritas România, Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Internaţionale Bucureşti şi la ea au participat peste 100 de reprezentanţi ai Bisericilor şi organizaţiilor neguvernamentale din România. Ea a avut ca scop ,,demararea unor iniţiative comune pentru a întâmpina provocările integrării europene din perspectiva Bisericilor şi cultelor din România”.

Prin astfel de proiecte, conferinţe şi simpozioane, Biserica Ortodoxă Română nu numai că subscrie la valorile europene anti-creştine şi la întreaga cohortă de putregaiuri care vin în urma lor, dar reuşeşte, de asemenea, să infesteze acea parte a poporului, care mai ia aminte, cu multă credincioşie, la ce spun ierarhii săi.

Lupta împotriva Ortodoxiei în România se duce pe toate fronturile

În cele de mai sus, am încercat să prezentăm cititorilor noştri, în mod succint, perspectiva care s-a conturat înaintea ochilor noştri, cu privire la intrarea României în Uniunea Europeană. Putem conchide că aceasta va conduce la o metamorfozare completă a societăţii româneşti, la mai multe nivele.

În primul rând, are deja loc un proces de metamorfozare ca urmare a faptului că hrana noastră trupească este otrăvită. În viaţa sa duhovnicească, creştinul merge către mântuire atât cu trupul, cât şi cu sufletul, pentru că trupul este împreună-lucrător cu sufletul a credinţei şi faptelor bune. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă să nu arătăm dispreţ faţă de necesităţile fireşti ale trupului şi să ne îngrijim de trup, în mod cumpătat, ca de un cărăuş al sufletului nostru. Prin urmare, hrana trupească are importanţa ei în viaţa duhovnicească, iar otrăvirea ei permanentă - nu mai vorbim de spurcarea ei - are efecte
devastatoare asupra creştinului.

Apoi, are loc un proces de metamorfozare a mentalităţii societăţii, prin infuzia de curente filozofice, sociologice, psihologice de sorginte păgână, ca şi prin introducerea în sistemul de învăţământ (n.r.: vom discuta în cadrul grupajului de ştiri pe luna iunie despre reforma manualelor şcolare în ţările ortodoxe), dar şi la nivel de legislaţie, a unor concepte anti-creştine. Acest fenomen conduce către o otrăvire a hranei noastre culturale ca popor, către o intoxicare cu idei străine de cugetul ortodox şi de tradiţia noastră.

Seria de măsuri luate în plan economic pentru alinierea standardelor româneşti la cele europene va avea consecinţe dezastruoase asupra populaţiei rurale din România. Precum am arătat pe parcursul acestui articol, ţăranii nu vor mai putea să-şi vândă produsele din gospodărie direct pe piaţa de consum şi, în timp, se vor lovi de noi măsuri (n.r.: din partea firmelor de procesare, care le vor impune diferite standarde şi, oricum, le vor oferi preţuri mult mai mici decât cele pe care le-ar fi obţinut din vânzarea directă), menite să le restrângă posibilităţile financiare.

Acest lucru va conduce la metamorfozarea mediului rural, care va fi nevoit să se adapteze vremurilor. Astfel, ceea ce nu s-a reuşit în prima parte a secolului XX, odată cu naşterea în România a celui de-al doilea val economic, cel al tehnologiei, şi nici în vremea comunismului, în ciuda industrializării forţate pe care a făcut-o Ceauşescu, se va reuşi în timpurile noastre, când Uniunea Europeană, prin măsurile ei, va distruge vatra strămoşească a satului – cea care păstrează, precum un foc sfânt, credinţa ortodoxă – şi-l va dezrădăcina pe român, lăsându-l fără de nici un rost pe pământ.

În fine, cel mai grav fenomen este cel al otrăvirii sistematice a hranei noastre duhovniceşti. Aflaţi deja în derivă ca popor, ca urmare a ,,aruncării” noastre din negura comunismului, în care am stat izolaţi vreme de decenii, într-o altă negură, mai subtilă, a aşa-zisei democraţii şi a drepturilor omului, avem o nevoie stringentă de a ne hrăni duhovniceşte. De a ne regăsi, fiecare în parte, fiinţa noastră apartenentă la tradiţia unui popor, la credinţa strămoşească, de a ne regăsi rădăcinile cele adevărate, prin care curge Apa cea vie. Şi ce face Biserica noastră ,,strămoşească” ? Ne intoxică zi de zi cu aceleaşi putregaiuri europene, fără mai pomeni de faptul că ne fac părtaşi, ca popor, la toate necurăţiile credinţelor străine de învăţătura Sfinţilor Părinţi prin ,,mult-slăvitul” ecumenism.

Nu credeam să avem nevoie să vină cineva să ne înveţe cum să ne tăiem porcul, cum să ne facem ţuica sau brânza şi cum să ne ducem mortul la groapă. Dar dacă nu am ştiut să preţuim ceea ce am avut noi, românii - credinţa noastră strămoşească, neîntinată, păstrată cu sângele atâtor mucenici necunoscuţi şi cu rugăciunile a cine ştie câţi cuvioşi sihăstriţi prin munţii noştri - poate că merităm să ni se dea lecţii, măcar de ne-am înţelepţi într-al unsprezecelea ceas ...

Adrian Popovici