Renaşterea păgânismului în societatea contemporană (I)

Mai înainte de a iniţia acest nou serial despre păgânism, care se doreşte a fi continuarea vechiului serial ‘Se întorc zeii ?’, se cuvine să spunem două cuvinte despre pricinile pentru care scriem sau prezentăm articole pe această temă. Păgânismul, idolatria, sau închinarea la alţi dumnezei decât Dumnezeul cel adevărat, a existat dintotdeauna în istoria omenirii, iar astăzi ea renaşte cu putere, vrând să detroneze şi chiar să distrugă cu totul creştinismul. Din vieţile sfinţilor şi din slujbele bisericeşti aflăm despre lupta înverşunată a păgânilor de a face pierdută în negura istoriei orice referire la Hristos şi Evanghelia Sa.

Această luptă între cei care se închină adevăratului Dumnezeu şi cei care se închină la tot felul de zei, plăsmuiţi de mintea omenească sau întruchipări ale demonilor – precum spune Proorocul David: ,,Toţi dumnezeii păgânilor sunt draci, iar Domnul cerurile au făcut” (Psalmi 95, 5) – nu a încetat nicicând; de-a lungul secolelor, ea poate fi întrezărită în ereziile care au năvălit asupra Bisericii, ştiinţa care a încercat să nege creaţia lui Dumnezeu şi lucrarea Lui asupra lumii, şi multe alte fenomene. Astăzi însă, fiindcă lumea a apostaziat cumplit de la Dumnezeul cel adevărat, păgânismul însuşi – formele de religie prin care omul se închină făţiş zeilor – prinde puteri şi câştigă din ce în ce mai mult teren.

Este important să cunoaştem amploarea unui asemenea fenomen, de renaştere a păgânismului, pentru a fi în cunoştinţă de cauză cu privire la direcţia în care se îndreaptă lumea în care trăim. Socotim că este mai folositor pentru cititor să afle astfel de lucruri din scrierile altora – care expun pe larg diverse manifestări şi vorbesc într-amănunt despre păgânism, spre deosebire de ale noastre, care ar fi fost o sinteză a acestor informaţii şi, prin urmare, ar fi fost mai laconice în exprimare şi explicare. Astfel, acest nou serial va fi format din diferite materiale care tratează acest subiect, noi rezumându-ne la a le schiţa un mic preambul, pentru a puncta esenţialul.

Primul articol din această serie este un interviu cu Selena Fox, mare preoteasă la Sanctuarul Circle, care este o vrăjitoare, întru totul asemenea lui Simon Magul, cel care s-a încercat în puteri cu Sfântul Apostol Petru. Interviul este o relatare amănunţită despre păgânii de astăzi, care dezvăluie înaintea ochilor noştri lumea păgână aşa cum o cunoaştem doar din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Ce spune Selena Fox ? Ea vorbeşte despre o lume extrem de concretă şi ancorată în real la prima vedere, cu trăiri şi sentimente fireşti faţă de cele înconjurătoare; vorbeşte despre cum cineva poate să devină păgân, sau mai bine zis despre cum poate să recunoască că este păgân, despre punctele de atracţie către păgânism, cum este să practici păgânismul, câtă libertate de mişcare şi a cugetului oferă păgânismul şi ce gamă de relaţii normale se poate dezvolta de pe poziţii păgâne. Deşi extrem de voalat, ea nu pierde ocazia de a sugera că păgânismul este religia primară a lumii, căci iată câte obiceiuri păgâne pot fi întâlnite pretutindeni în lume, obiceiuri păstrate din moşi-strămoşi, pe care ei, păgânii, le scot astăzi la iveală, le şterg de colbul timpului şi le dau strălucirea de odinioară. Este vorba despre multitudinea de superstiţii existente pretutindeni în lumea creştină, într-o oarecare măsură inofensive, dar care se pot dovedi extrem de primejdioase în mâna unor oameni precum Selena Fox.

Aşadar, ea vorbeşte despre multitudinea de avantaje pe care le oferă păgânismul … Avantaje precum libertate de mişcare şi de cuget, dar, mai presus de orice, o respectabilitate crescândă în condiţiile în care lumea de astăzi nu mai vrea să audă de Hristos, şi-a astupat urechile precum o aspidă surdă (potrivit Psalmi 57, 4). Se poate conchide că, de fapt, cel mai mare avantaj de a fi păgân în zilele noastre este acela de a fi ,,în pas cu vremea” şi pe placul ei, fapt pe care noi, creştinii, îl numim atracţia fenomenală a acestei lumi, mirajul vieţii pământeşti.

Apoi, ea subliniază, mai mult sau mai puţin vădit, valorile păgânismului, care nu sunt altele decât valorile umaniste ale societăţii laice în care trăim. Astfel, punctează pe alocuri, în mod discret, faptul că în sânul păgânismului există o armonie între religii, în vreme ce creştinismul, prin exclusivismul său – căci Hristos spune: ,,Cela ce nu este cu mine, împotriva mea este, şi cela ce nu adună cu mine, risipeşte” (Matei 12, 30) – a dat naştere multor animozităţi. Iată, spune ea, cum ne împăcăm noi, păgânii, între noi şi cu cei de alte credinţe. Iată mai multe căi către Dumnezeu, mai multe posibilităţi, mai multe forme ale aceleiaşi religii păgâne, şi altele. Într-un cuvânt, ea propovăduieşte un ecumenism grosolan, un sincretism barbar, cum de altfel este şi înţelegerea pe care o au păgânii asupra lumii …

O a doua valoare ‘strecurată’ în rândurile interviului este relaţia păgânilor cu natura. Ea sugerează că există o oarecare neînţelegere între om şi natură şi propovăduieşte păgânismul, care în general este o religie naturalistă, ca o soluţie la această problemă. De fapt, ideologia care stă în spatele unor astfel de afirmaţii este departe de a fi nevinovată: ea are la bază nu un respect autentic faţă de natură ca zidire a lui Dumnezeu, ci o închinare la natură, la soare, lună şi stele, vânt şi fulger, şi la toate celelalte elemente manifeste ale naturii înconjurătoare, şi chiar la plante şi animale.

O altă valoare, ale cărei implicaţii sunt fenomenale, este multiculturalismul. De altfel, ea propovăduieşte aceste valori direct proporţional cu importanţa lor, insistând mai puţin pe cele neînsemnate şi ţinând discursuri pe marginea celor primordiale. Prin urmare, multiculturalismul fiind extrem de important, ea stăruie asupra lui de fiecare dată când are ocazia.

Extrem de interesant şi legat direct de multiculturalism este faptul că Selena Fox aduce dovezi că păgânismul este unul şi acelaşi pretutindeni, de unde se naşte întrebarea dacă nu cumva el ar putea fi religia globală mult propovăduită. De altfel, ea face o paralelă între păgânii de odinioară – între care existau numeroase neînţelegeri şi care chiar duceau războaie unii cu alţii – şi cei de astăzi, subliniind unitatea celor din zilele noastre. Apoi, ea mai afirmă cu nonşalanţă faptul că păgânii sunt un popor global şi au o cultură păgână globală, care cucereşte noi teritorii clipă de clipă.

Tot în acest context se poate remarca că la Parlamentul Religiilor Lumii de la Barcelona, unde a fost prezentă, organizaţia a cărei lider este a prezentat ritualuri traduse în multe limbi, pentru a fi accesibile cât mai multor oameni. Astfel, în vreme ce odinioară, creştinii erau poporul global şi avea loc evanghelizarea întregii lumi, astăzi suntem martorii faptului că, pe zi ce trece, păgânii devin poporul global fiindcă a început păgânizarea globală …

Toate aceste valori păgâne – armonie între religii, armonie cu natura, multiculturalism – nu hrănesc, în ochii noştri, ai creştinilor, decât slava deşartă, nicidecum sufletul, şi nu ajută decât omului, zeul suprem al acestei lumi, care s-a reîntors pe pământ din vremurile de odinioară.

În fine, cine este cea care ne spune toate aceste lucruri despre păgânism ? Selena Fox este un personaj titrat, dornic de a cunoaşte cât mai multe şi capabil să asimileze tot felul de informaţii, exact personalitatea pe care trebuie să o aibă un lider de opinie. Ea a avut o carieră fenomenală, care trădează posibilităţile sale de a se adapta oricărui mediu, fiind extrem de îngăduitoare şi tolerantă faţă de orice fel de manifestare, mai ales dacă ţinem cont că a fost un lider de opinie al mişcărilor reformei sociale din America anilor ’1960. Un personaj feminin care a propovăduit cu ardoare feminismul, pe care l-a şi văzut introdus în religia păgână, ca o latură a închinării la diferite zeităţi feminine, precum zeiţa Bast, a iubirii şi plăcerii din mitologia egipteană. Un lider de opinie autentic, care are rolul de a propaga diverse idei, mai întâi la nivelele superioare ale societăţii, precum este elita intelectuală, care mai târziu infestează masele largi de oameni.

În ce priveşte religiozitatea, Selena Fox are neîndoios trăiri mistice, dar care sunt generate de relaţia ei cu duhurile căzute, din văzduh, cu care intră în legătură – lucru pe care îl şi mărturiseşte, vorbind despre ‘puterile divine antice’, despre care ştim prea bine ale cui sunt ... Cine cunoaşte modul înşelător în care vrăjmaşul caută să-l păcălească pe om va recunoaşte, în descrierile ei, manifestări clare ale vicleniei diavoleşti. Dintre acestea fac parte şi sugestia demonică din timpul meditaţiei, de care ea pomeneşte, ca şi credinţa în spiritism.

Aşadar, să luăm aminte la mărturia ei şi să privim cu ochi duhovniceşti, întorşi către cer şi nu către lumea aceasta vremelnică şi amăgitoare. Şi să vedem capcanele pe care le întinde vrăjmaşul oamenilor din zilele noastre: cât de bine ticluite şi ascunse sunt, cât de alunecoase şi sofisticate.

Să luăm aminte !

* * *

De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală

Interviu cu Selena Fox

Religioscope, 9 august 2005

În ediţia originală (1979) a cărţii sale de referinţă despre păgânismul contemporan în Statele Unite ale Americii, Trăgând în jos luna, Margot Adler scria: ,,În ultimii 10 ani, alături de adesea remarcata renaştere a grupurilor ‘oculte’ şi ‘magice’, a răsărit o mişcare religioasă diversă şi descentralizată, care rămâne prin comparaţie neobservată, iar atunci când este recunoscută, este în general înţeleasă greşit”. Aceştia sunt cei care se prezintă pe ei înşişi ca fiind păgâni sau neo-păgâni. ,,Renaşterea păgânismului include noile grupuri feministe de închinare la zeiţe, oarecare religii noi bazate pe viziunile scriitorilor de literatură ştiinţifico-fantastică, încercări de reînviere a vechilor religii europene – norvegiană, greacă, romană – şi supravieţuirea religiilor tribale”, scria Adler.

În acest răstimp, cu siguranţă, păgânismul nu a fost în descreştere, iar modalităţile sale de exprimare au devenit încă mult mai variate decât obişnuiau să fie. Astăzi, există multe cărţi şi articole academice despre păgânismul contemporan, mai ales în America de Nord. Mai mult, păgânismul s-a dezvoltat, transformându-se într-un fenomen internaţional. Însă, oamenii care se manifestă în moduri păgâne încă simt că sunt înţeleşi greşit în multe părţi ale lumii. Cu toate acestea, cel puţin în Statele Unite ale Americii, păgânismul îşi are acum locul său printre alte căi religioase, de exemplu într-un număr de iniţiative interreligioase locale, regionale şi naţionale.

Pentru a afla mai multe despre păgânismul de astăzi, Religioscope s-a întâlnit cu Selena Fox, care a desfăşurat o activitate intensă vreme de mulţi ani în acest domeniu ca lider al Sanctuarului Cercul. Născută în 1949 în Arlington, Virginia, preoteasa Selena Fox este slujitor senior şi mare preoteasă a Sanctuarului Cercul, o biserică şamanică Wicca (1), centru păgân de resurse şi de conservare a naturii, cu o slujire eco-spirituală răspândită în lumea întreagă, care include relaţii internaţionale, activităţi de publicare, educaţie, ecologie, consiliere, sponsorizare de evenimente şi alte activităţi. Vreme de mai bine de 30 de ani, preoteasa Fox a fost unul dintre cei mai mari activişti pentru libertate religioasă şi reprezentanţi pentru relaţiile cu mass-media, la nivel naţional şi internaţional, a religiei Wicca şi formelor înrudite de păgânism şi eco-spiritualitate contemporană.

Fiind implicată în relaţiile dintre toate tradiţiile păgâne, Selena Fox este cu siguranţă unul dintre cei mai competenţi lideri păgâni în a ne ajuta să dobândim o mai bună înţelegere a acestui fenomen religios. În acest interviu, ea ne spune, de asemenea, cum a ajuns ea însăşi să-i urmeze pe vechii zei. Interviul a avut loc pe 12 iulie 2004, la Parlamentul Religiilor Lumii din Barcelona, Spania, şi a fost revăzut de Selena Fox în august 2005.

Selena Fox într-un câmp de levănţică în Provence, sudul Franţei

Religioscope: Cum ţi-ai dat seama că erai păgână ?

Selena Fox: De când eram copil, am avut o afinitate puternică faţă de natură. Am descoperit că una din acţiunile mele preferate era să fiu în aer liber în decoruri naturale. De-a lungul întregii mele vieţi, mi-a plăcut să ascult cântecele păsărilor şi să stau în contemplaţie în preajma copacilor. Plantele, animalele şi elementele naturii sunt prietenii mei. Am avut relaţii apropiate speciale cu pisicile tovarăş în viaţa mea. Cu toate că nu spuneam că sunt păgână pe când eram copil, acum ca adult, îmi dau seama că aveam deja înclinaţii păgâne.

Se formau şi se dezvoltau legături speciale între mine şi animale, locuri şi plante, cu vântul, cu pământul, focul sacru, soarele, apele. Am descoperit că spiritul meu păgân lăuntric începea să iasă la iveală foarte timpuriu în viaţă, în ceea ce ar fi numite cel mai bine ,,experienţe mistice” în vreme ce comunicam cu natura. În timpul acestora, m-am aflat pe mine însămi trecând dincolo de limitele conştiinţei mele umane şi simţind că sunt una cu Divinul. Nu am experimentat doar Divinul înlăuntrul meu, ci şi înlăuntrul Cercului mai mare al Vieţii.

Am fost crescută într-o familie de baptişti fundamentalişti din sud. Deşi câteva din experienţele mele mistice au avut loc în interiorul unei biserici creştine, cele mai multe au apărut în mod spontan afară, când săvârşeam modul meu de comuniune cu natura. Mi-am dat seama că eram extrem de liniştită în activitatea spirituală în aer liber şi când eram în locuri unde am simţit că sunt una cu Creaţia şi Creatorul.

Religioscope: Dar aceasta era un fel de cunoaştere păgână solitară. Când ai intrat în contact cu alţi păgâni ? Când a început pentru tine viaţa în comunitatea păgână ?

Selena Fox: Am început să am experienţe de grup când aveam 21 de ani şi eram în ultimul an la colegiu. Am mers la College of William and Mary din Williamsburg, Virginia. Studiile mele preuniversitare erau în psihologie dar, pe lângă domeniul meu de bază, am continuat studierea clasicilor, pe care-i iubeam, studiu pe care l-am început pe când aveam 13 ani şi eram în clasa a IX-a, în urmă cu 8 ani.

Pe parcursul ultimului an de colegiu, am fost preşedintele Societăţii de Cinstire a Clasicilor, Eta Sigma Phi, ca şi preşedintele Clubului Clasicilor, care avea porţile deschise pentru oricine, indiferent de pregătirea sa academică. Am hotărât, ca preşedinte al ambelor organizaţii, că aveam nevoie să ne sporim studiul cu privire la clasici pe o cale experimentală. Departamentul de studiu al clasicilor era unul dintre cele mai vechi departamente din campus, datând de aproape 300 de ani, de la întemeierea colegiului în 1693. Astfel, exista deja o lungă tradiţie. Am obţinut de la profesorii noştri să fie de acord să participe la o re-creare a unui Ritual al Primăverii pentru care ne-am inspirat atât din grecii antici, cât şi din tradiţiile romane.

Am ales o zi frumoasă de primăvară pentru a face această experienţă-studiu, care a constat într-o re-creare a unei cinstiri a Divinului ca Marele Tată în forma lui Dionysos, zeul renaşterii şi al extazului la grecii antici, şi a Divinului feminin, pământul-mamă, cunoscut ca Terra la romani şi Gaia la greci. Am fost preoteasa acestui ritual. Am dus o tamburină şi un toiag împodobit cu frunze de viţă şi în vârf cu un con de pin, numit tirs, în mod tradiţional parte din ritualurile lui Dionysos. Ne-am îmbrăcat în veşminte lungi, cu falduri, asemănătoare togii, cu iederă în păr, şi am mers în procesiune prin campus, scoţând sunete voioase. Cineva a cântat la flaut, iar eu am cântat la tamburină. Am ajuns la un loc minunat din campus, Sunken Garden, datând din era colonială şi proiectat de Thomas Jefferson, care a studiat aici. În mijlocul acestei grădini frumoase, am săvârşit ritualul nostru. L-am chemat pe Dionysos: ,,Io ! Evohe ! Io ! Evohe ! Io ! Evohe !” Apoi am început să dansăm extatic şi făcând aşa am fost în legătură cu vechile tradiţii greceşti dionisiace. Am ajuns în apogeul dansului nostru extatic şi apoi ne-am întins pe pământ şi am cinstit pământul-mamă.

Această experienţă de grup ritualică a fost atât amuzantă, cât şi educativă. Dar pentru mine, s-a petrecut ceva în plus înlăuntrul meu – a fost transformatoare din punct de vedere spiritual. Mi-am dat seama că am ajuns acasă la religia mea. Am realizat că aveam nevoie să săvârşesc ritualuri ca acesta ca parte a vieţii mele. În acel moment, nu am ştiut chiar că voi fi realmente o preoteasă păgână cu normă întreagă, având o carieră. Dar am înţeles cât de tămăduitor şi transformator a fost acest ritual păgân. Acum, privind retrospectiv, pricep că porţile percepţiei mele spirituale au fost deschise cu putere prin săvârşirea acelui ritual şi invocarea puterilor divine antice. M-am pus în acord cu rădăcinile păgâne antice şi din acel punct încolo am fost schimbată pentru totdeauna.

Cu două luni înainte de acel ritual, am întâlnit un mic grup de femei care practicau o formă a religiei păgâne înrădăcinată în tradiţiile populare ale vechii Europe într-o regiune cunoscută odinioară sub numele de Prusia (n.r.: fost stat în Germania, cu capitala la Berlin). O femeie care se numea Marianne era păgână din familie. Tradiţiile păgâne fuseseră transmise din generaţie în generaţie în familia ei. Era o tradiţie orală şi nu exista nici o carte. Nu era o slujbă foarte elaborată, complicată şi calea aceasta era foarte simplă în unele din practicile ei. Era esenţialmente o continuare a tradiţiilor cu o dimensiune spirituală în ea. Păgânismul lui Marianne era o tradiţie a femeilor, transmisă ei de bunica sa.

Ceea ce am împărtăşit împreună a constat în a ieşi afară sub luna plină, invocând zeiţa Luna şi sărbătorind legătura noastră cu întreaga natură şi făcând vrăji. Am început prin a lucra doar cu ea, iar apoi, în acea vară, ni s-au alăturat alte femei. Deci, primele mele experienţe cu păgânismul în cadrul comunităţii au fost aceste experienţe cu Marianne, ca şi ritualul pe care l-am condus ca experienţă educativă. Fiindcă am continuat să merg mai adânc în explorările mele, de fapt vechii zei şi zeiţe, vechile căi, m-au găsit pe mine, şi am început să practic tot mai mult păgânismul cu alţii.

Cum am întâlnit-o pe Marianne ? Cu toate că m-am specializat în psihologie şi am fost o absolventă merituoasă, prima slujbă pe care am obţinut-o a fost să lucrez pe un şantier arheologic. De-a lungul vieţii mele, am avut un interes susţinut pentru civilizaţiile antice, păstrarea istoriei şi cercetarea ei. Mi-am croit calea către o slujbă arheologică chiar dacă nu aveam nici o pregătire academică în arheologie. Am putut restaura obiecte de ceramică şi face expoziţii având o oarecare pregătire artistică. Şi chiar am mers pe şantiere arheologice în câteva ocazii. Marianne lucra pe acest şantier arheologic şi amândouă lucram în laborator, catalogând sticlele de vin sparte, sticla de geam, ţevile de pipă sparte şi alte vestigii de la o grămadă de gunoi a unei taverne coloniale. Am descoperit interesul nostru comun de a cinsti dimensiunile sacre ale naturii. În plus, am realizat că ea împărtăşea asociaţiile mele pozitive cu cuvântul ,,vrăjitoare”. Ea m-a invitat să practic vrăjitoria împreună cu ea. Aceasta se petrecea în vara anului 1971.

Note

1. Şaman – persoană privită ca având acces şi influenţă în lumea spiritelor bune şi rele, mai ales la unele popoare din Asia de Nord şi America de Nord. De obicei, asemenea persoane intră în stare de transă în timpul unui ritual şi au puteri aparte, precum ghicirea viitorului şi tămăduirea. Wicca este un cult religios modern, întemeiat în Marea Britanie la jumătatea secolului al XX-lea, care cuprinde un ansamblu de practici vrăjitoreşti adunate din vechile tradiţii păgâne.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 43/iulie-august 2008