Renaşterea păgânismului în societatea contemporană (II)

De la renaşterea păgânismului la cultura păgână globală

Interviu cu Selena Fox

Religioscope, 9 august 2005

Religioscope: Văd două elemente aici. Pe de o parte, era încă atmosfera contra-culturii anilor ’1960. Pe de altă parte, există dimensiunea feminină, un grup de femei, dimensiunea feminină a Divinului. Deci, ar sta aceste două motivaţii majore la baza renaşterii păgânismului ?

Selena Fox: Da. Şi, în cazul meu, cred că şi legătura mea cu clasicii, care vine dintr-o formă de tradiţie mult mai conservatoare. Pentru mine personal, cufundarea mea în clasici este ceea ce m-a adus la păgânism. Neo-clasicismul erei coloniale americane este parte din educaţia, rădăcinile şi pregătirea mea politică conservatoare. Sunt urmaşa strămoşilor care au venit în America din Anglia, Elveţia, Scoţia, Irlanda, Ţara Galilor, Germania şi alte părţi ale Europei în 1600-1700 pentru a practica formele lor de religie. Socotesc că am îmbrăţişat păgânismul contemporan şi ca o parte a tradiţiei mele strămoşeşti a ceea ce prefer să numesc inovaţie religioasă, dar care era privită ca radicalism religios de către cei ce-i prigoneau pe strămoşii mei.

Pe lângă moştenirea mea europeano-americană, am şi o parte americană nativă, trăgându-mă din poporul Cherokee. Ceva din capacitatea mea de a înţelege religiile naturale vine, de asemenea, din învăţăturile strămoşilor mei americani nativi, care a venit prin vise de copilărie şi prin practicile mele personale în locuri sacre. Ca adult, m-am întâlnit cu bătrâni dintr-un număr de tradiţii native diferite, care erau paralele cu tradiţiile naturale înrădăcinate în vechea Europă. Am ajuns să ştiu că făgaşul meu spiritual în această viaţă implică cinstirea şi lucrarea cu dimensiunile sacre ale naturii în feluri multiculturale.

Văd religiile naturale ca având rădăcini în cele mai vechi locuri ale omenirii şi încă ceea ce practic acum nu este ceva ce se practica, într-o linie neîntreruptă, de popoarele păgâne acum 35.000 de ani sau măcar 2.000 de ani. Păgânismul pe care-l practic este ceva care se inspiră din rădăcinile trecutului antic din multe culturi, dar şi din prezent într-o vreme în care există multiculturalism şi filozofie post-modernă. Păgânismul de astăzi s-a dezvoltat într-o perioadă în care există o criză ecologică şi o necesitate, iată, de a exista forme de religie semnificative din punct de vedere ecologic şi responsabile.

12 aprilie 2008. Selena Fox la deschiderea Festivalului Cerealia de la Muzeul de Artă Wright, Colegiul Beloit din Beloit, Wisconsin

Religioscope: Pe când practicai păgânismul cu Marianne, eraţi conştiente că existau alţi păgâni în Statele Unite ale Americii, grupuri de tradiţii diferite sau aţi conştientizat acest lucru într-o etapă ulterioară ?

Selena Fox: Cunoştinţa mea despre alte căi păgâne din întinsul ţării a venit mai târziu. Când eram copil, ritualurile mele erau cu totul personale. Când eram tânără, am luat parte la cultura tinerilor a reformei sociale. Cu toate că nu se numea ,,păgânism”, am participat la experienţele de sărbătorire asemănătoare celor păgâne care se organizau în anii ’1960, în cadrul culturii tinerilor – băteam tobele, dansam, stăteam în aer liber, împărtăşeam conştiinţa dragostei, comunicam cu natura, lucram pentru un mediu ambiant mai bun. Mi-am dat seama că a fi cu ceilalţi în acele perioade hrănea sufletul meu. Mi-am dat seama că eram în acea comunitate apărută, care era cunoscută sub numele de cultura tinerilor care doreau ceva diferit de la societate, cineva care-şi îndrepta atenţia către armonie, multiculturalism, reconciliere interreligioasă, drepturi egale pentru oameni indiferent de culoarea pielii, gen, orientare sexuală, identitate naţională, clasă socio-economică.

Eram un lider studenţesc al mişcărilor reformei sociale din anii ’1960 din America şi una dintre puţinele femei care se afla într-o poziţie de lider. În anii ’1960, am mers în marş pentru drepturile civile în America şi am lucrat pentru reconcilierea cu Quakerii (2), romano-catolicii şi oameni de alte religii, şi am făcut privegheri pentru pace. Am ajutat la organizarea primei zile a pământului în 1970.

În anii ’1960, am lucrat de asemenea pentru Pentagon, şi nu am văzut un conflict între a lucra pentru Biroul Şefului de Stat Major al Armatei SUA şi a-mi servi patria ca funcţionar civil pe timpul verii. Slujbele mele de vară erau toate în cadrul guvernului SUA. Nu am găsit că acest lucru se află într-un conflict cu munca mea în cadrul reformei sociale, fiindcă vin dintr-o lungă linie de strămoşi şi membri de familie aflaţi în slujba guvernului, atât din partea mamei mele, cât şi a tatălui meu. Am un angajament puternic pentru a servi nu numai patria mea, ci şi comunitatea internaţională a naţiunilor.

Ca parte a demonstraţiilor şi celorlalte acţiuni ale reformei sociale pe care le organizam, am simţit că era important să te bazezi pe reguli şi să faci aceste acţiuni în ordine, forme paşnice de exercitare a discursului liber. Nu aş avea nimic de-a face cu nici un fel de violenţă ca formă a opoziţiei sociale, nu aş avea nimic de-a face cu nici una din vocile care spuneau: ,,Să scăpăm de guvern” sau ,,Să scăpăm de acest guvern”. Pentru mine, guvernarea joacă un rol important în societate şi eu vroiam să continui să lucrez înlăuntrul structurilor existente pentru a face schimbări. Şi astăzi continui să lucrez cu guvernul în furnizarea de informaţii religioase despre păgâni, de familiarizare, în scopul ca păgânii să fie trataţi în mod egal şi corect împreună cu cei de alte religii şi filozofii.

Ştiu că a fost un răspuns lung la întrebarea ta. Nu am realizat că existau cu adevărat alţi oameni care se numeau pe ei înşişi vrăjitori, druizi şi păgâni până s-o cunosc pe Marianne, iar apoi, mai târziu, când eram la secţia post-universitară de la Universitatea Rutgers din New Jersey, am început să mă întâlnesc în plus cu alţi păgâni.

Religioscope: În acea vreme, comunitatea păgână din America trebuie să fi arătat întrucâtva diferit de ceea ce este astăzi. Cum era comunitatea păgână pe atunci ? Era un import recent din vrăjitoria gardneriană din Insulele Britanice ? De unde a venit păgânismul în America ? Sau era spontan până la un anumit punct ?

Selena Fox: Păgânismul în America era un amestec. Au existat câteva dimensiuni spontane la apariţia formelor americane de păgânism şi vrăjitorie. Influenţa wiccană gardneriană a fost prezentă, dar nu a fost singura forţă. Respect perspectivele colegilor mei universitari care au studiat contribuţiile englezului Gerald Gardner (1884-1964) (3) la păgânismul contemporan. Recunosc că Gardner a făcut multe în ceea ce priveşte îmbinarea ritualurilor, publicitatea existenţei acestei noi forme de păgânism, care se inspira din unele tradiţii vechi de asemenea. Potrivit tradiţiei gardneriene, ea are şi o componentă veche. Dar eu nu am devenit păgână prin Gerald Gardner. Nici nu am ştiut cine era Gerald Gardner decât după ce eram deja preotească de câţiva ani.

Relatările păgânilor care au venit la păgânism pe alte căi sunt încă de spus în mediile de cercetare. Vreme de mai bine de 25 de ani, am vorbit cu practicanţi şi bătrâni dintr-un număr de tradiţii păgâne, care sunt numite de obicei familie de tradiţii. A existat o discreţie destul de mare în jurul acestei familii de tradiţii. Ca învăţat, dar şi ca preoteasă şi practicantă, trebuie să spun că este dificil din punct de vedere academic să verific toată informaţia pe care am adunat-o de-a lungul anilor de la practicanţii familiei de tradiţii. Relatări au fost precum învăţăturile pe care le-am primit de la Marianne, care avea aceste cunoştinţe din familia sa. Nu existau nici un fel de consemnări scrise. Nu am întâlnit-o pe bunica ei. Deci, am fost nevoită să iau învăţăturile care au trecut de la ea la mine şi relatările altora drept foarte bune.

Cred că aceasta a fost una din problemele din cercetarea academică a creşterii păgânismului în general şi vrăjitoriei/Wicca în particular. Se pune mult accentul pe Gardner în literatura scrisă. Nu a existat o includere prea mare a altor materiale precum acesta şi, deoarece nu este vizibil, unii învăţaţi au ajuns la concluzia că Gerald Gardner a inventat Wicca, sau cel puţin cea mai mare parte din ea. Pe baza cercetărilor pe care le-am făcut până acum, nu cred că acest lucru este corect.

Pot da un alt exemplu, al unui om din Letonia, care a făcut parte din Cercul în zilele de început. Numele său letonian era Karlis Berzins, iar numele său de breaslă Nils Holge. În secolul al XX-lea, el era cunoscut în propria sa ţară ca pictor şi actor. Cred că a crescut într-un sat din apropiere de Riga, Letonia. În timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost dezrădăcinat din patria sa mamă, a fost întemniţat pentru o vreme, a fugit şi a venit în Statele Unite ale Americii. El trăia de mulţi ani în America când a cunoscut Cercul, organizaţie pe care am înfiinţat-o în 1974. A luat parte la prima întrunire a vrăjitoarelor de la Cercul. El a introdus în experienţa noastră tradiţiile legate de sărbătorirea solstiţiului de vară, care sunt acum parte din Întrunirea Spiritului Păgân, internaţională, care are loc an de an în America, în săptămâna solstiţiului de vară, acum în sud-estul statului Ohio.

Ce tradiţii a adus el ? Tradiţiile aprinderii focurilor, procesiunilor cu lumină şi sărbătorirea într-un mediu rural. La Întrunirea Spiritului Păgân, noi luăm lumânări, felinare, torţe şi mergem în procesiune într-un cerc mare. Ne unim în cântec şi aprindem un foc sacru. Ţinem acel foc arzând nu doar în timpul ritualului, ci întreaga săptămână. Vreme de o săptămână, creăm împreună o comunitate rurală. El era dintr-un sat care păstra vii aceste tradiţii păgâne vechi, dar sub o spoială creştină, fiind numite ziua Sfântului Ioan, noaptea Sfântului Ioan (4). Am constatat că, în diferite regiuni ale Europei, începutul verii se poate prăznui pe 23, 24 sau 25 iunie. Unii păgâni pe care i-am întâlnit, mai ales din zona baltică, pretind acum că solstiţiul de vară se prăznuieşte zi şi noapte, şi la fel ca noi, sărbătoresc nu doar o noapte, ci mai multe nopţi. Astfel, cu siguranţă, influenţa sa asupra Cercului a fost însemnată, fiindcă noi am păstrat vii nu doar câteva obiceiuri pe care el le avea în satul în care a crescut, ci le-am adunat la ce aveam în Cercul.

Cred că păgânismul contemporan a fost influenţat de perspectivele contra-culturii de a celebra şi a se bucura de viaţă, comunicând cu natura, explorând conştiinţa şi tainele vieţii. Aceasta a fost o influenţă semnificativă. Concepţia de a avea o formă de spiritualitate în care dimensiunile bărbăteşti şi femeieşti ale Divinului să fie în echilibru, pe care ai putea-o numi feministă sau cineva o poate numi echitate în ce priveşte genul, este o altă influenţă majoră. Importanţa păstrării mediului înconjurător este o altă influenţă foarte însemnată. Mulţi oameni vin către păgânism deoarece ei sunt însetaţi de religie, de o casă spirituală, care să-i încurajeze să se roage şi să-şi practice religia în aer liber, care să le permită să cinstească Divinul nu doar ca pe o fiinţă transcendentă, ci ca pe ceva imanent, care este înlăuntrul nostru, care ne pune în legătură cu Cercul mai mare al Vieţii, cunoscut de asemenea ca ţesătura vieţii sau ca cercul sacru, cum îl numesc unele popoare aborigene.

Pe lângă aceste trei influenţe, tradiţia ezoterică apuseană a avut o înrâurire foarte puternică. Unele simboluri, mituri şi învăţături din vechile mistere egiptene şi din studiile evreieşti şi creştine din Evul Mediu ale cabalei sunt parte a tradiţiei ezoterice apusene. Prima oară, am fost preoteasa unui grup spiritual neîntrerupt, o lojă numită Spectrum, care era o lojă magică ceremonială interreligioasă din tradiţia ezoterică apuseană. Întemeietorul grupului studiase vreme de mulţi ani alchimia, magia ceremonială, liturghia Golden Dawn (5), religia egipteană, misticismul budist şi creştin.

Am venit în acest grup ca urmare a călăuzirii intuitive care s-a petrecut într-o zi în timpul meditaţiei. După ce am plecat de la secţia post-universitară din New Jersey, m-am mutat în Madison, Wisconsin. Mesajul pe care l-am primit în timpul meditaţiei era să cobor în stradă, să merg de-a lungul străzii şi voi vedea un semn. Ei bine, când am găsit ceva care era specific, latura mea ştiinţifică m-a încurajat să-l ,,verific”. Locuiam într-un apartament în centrul oraşului. Studiam arta comercială în acel moment al vieţii mele şi eram încă o foarte tânără femeie, la 20 şi ceva de ani. Când am coborât în stradă, urmând mesajul, am văzut pur şi simplu un semn pe un stâlp de iluminat, care anunţa un târg psihic pentru ziua următoare. Am realizat că aveam nevoie să întâlnesc oameni acolo. Am hotărât să mă duc la acel eveniment pentru a cunoaşte acei oameni. Pe atunci mi-era necunoscut faptul că un grup lucrase cu o masă ouija (6) ce făcea comunicarea dintre spirite şi avea un mesaj venit prin aceasta care spunea că grupul va deveni mai profund când preoteasa se va arăta şi că preoteasa lor era pe cale.

Ziua următoare am mers la această conferinţă organizată de un grup spiritual ezoteric interreligios. Şi am văzut oamenii pe care am simţit că eram călăuzită să-i cunosc. Erau doi fraţi. Fratele mai mare era principalul organizator al evenimentului şi al grupului pe care-l sponsoriza, iar fratele mai mic era mediumul care intra în transă. Când i-am văzut, am ştiut că ei erau persoanele pe care aveam nevoie să le cunosc. Dar, în acel moment, ei nu m-au recunoscut ca fiind preoteasa lor. La sfârşitul zilei, am urcat la ei şi am vorbit cu ei şi i-am întrebat despre o oportunitate pentru un studiu ulterior, iar ei m-au invitat în grupul lor de studiu. Am mers în grupul lor de studiu şi atunci atât ei, cât şi eu am realizat că eu eram persoana care completa cercul lor. Am devenit preoteasa grupului şi îl asistam pe marele preot al grupului. Am cinstit Divinul în multe forme, dar forma noastră centrală era zeiţa Bast (7) din tradiţia egipteană.

Ştiu că tradiţia ezoterică apuseană nu numai a ajutat la creşterea mea în păgânism, ci a avut o înrâurire importantă asupra multor păgâni. Şi există câteva alte influenţe despre care aş putea vorbi, dar aş spune că acestea sunt cele mai însemnate.

Note

2. Quaker – membru al Societăţii Religioase a Prietenilor, o mişcare creştină întemeiată de George Fox la anul 1650, cunoscută şi sub numele de Quakeri. Credinţa centrală a quakerilor este doctrina ‘luminii lăuntrice’ (‘Hristos înlăuntru’), adică faptul că revelaţia dumnezeiască este imediată şi individuală. Prin urmare, ei au respins orice formă de închinare, ca şi orice preoţie oficială, considerând fiecare credincios un vas potenţial pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu.

3. Gerald Gardner (1884-1964) – pretins a fi un vrăjitor englez din familie de vrăjitori, care a jucat un rol important în reînvierea vrăjitoriei în lumea modernă. Recunoscut mason. El a publicat Vrăjitoria astăzi (Witchcraft Today) în 1954 şi Sensul vrăjitoriei (The Meaning of Witchcraft) în 1959, ca şi diferite texte pentru ritualuri (în parte, în colaborare cu Doreen Valiente (1922-1999)). Un număr de vrăjitoare continuă să urmeze tradiţia gardneriană, înfiinţată de el.

4. Este vorba de noaptea de Sânziene sau Drăgaica – nume popular dat sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, care se prăznuieşte pe 24 iunie. Într-adevăr, există nişte obiceiuri păgâne asociate cu sărbătoarea creştină, păstrate în popor sub formă de superstiţii. Din nefericire, li se acordă extrem de multă atenţie, vătămând prin aceasta obiceiurile creştine.

5. Ordinul ermetic Golden Dawn este un ordin magic înfiinţat în anul 1888. A avut probabil cea mai mare influenţă asupra ocultismului apusean din secolul XX. Wicca, Thelema şi alte forme de spiritualitate magică populare astăzi îşi trag obârşia din tradiţia Golden Dawn. Cei trei întemeietori ai ei – William Robert Woodman, William Wynn Westcott şi Samuel Liddell MacGregor Mathers – erau masoni şi membri ai Societăţii Rosicruciana din Marea Britanie. Ideile ordinului Golden Dawn sunt influenţate de cabala, ermetism, religia Egiptului antic, teurgie, masonerie, alchimie, teozofie etc.

6. Masa ouija este o masă pentru practicarea spiritismului.

7. Zeiţa Bast este zeiţa iubirii şi a plăcerii din mitologia egipteană, din cercul lui Osiris, similară cu Afrodita.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 44/septembrie-octombrie 2008