CELE ŞAPTE SFINTE TAINE ALE BISERICII (III)

Taina Mirungerii

Ce este mirungerea ?

Mirungerea este cea de-a doua sfântă taină a Bisericii care învredniceşte, în chip nevăzut, pe cel botezat să primească darurile Sfântului Duh. Astfel, după botez, cel ,,nou luminat prin apă şi prin Duh” primeşte prin taina mirungerii ,,pecetea darului Sfântului şi întru tot puternicului Duh”. Taina mirungerii este dăruită tuturor credincioşilor, creştinul împărtăşindu-se o singură dată în viaţă de ea.

Ungerea cu Sfântul Mir este numită în multe feluri în Sfânta Scriptură: ,,ungere de la Cel Sfânt” (I Ioan 2, 20), ,,pogorârea Sfântului Duh” (Faptele Apostolilor 8, 15-17; 19, 6), ,,sigiliu” sau ,,pecete”: ,,Cel ce ne adevereşte pre noi, împreună cu voi întru Hristos şi ne-a uns pre noi, Dumnezeu este, care ne-a şi pecetluit pre noi şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre” (II Corinteni 1, 21-22).

Care este originea mirungerii ?

Această sfântă taină este aşezată în Biserică chiar de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În ziua cea din urmă a sărbătorii evreieşti a corturilor, El vorbeşte despre această taină, vestind împlinirea ei: ,,Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-L primească acei ce cred în El” (Ioan 7, 37-39).

Hristos Însuşi S-a împărtăşit de taina mirungerii, la Botezul Său, când, după ce a ieşit din apa Iordanului, s-au deschis deasupra Lui cerurile şi S-a pogorât peste Dânsul Sfântul Duh în chip de porumbel (Matei 3, 16). Aceasta a proorocit-o Isaia, iar Hristos a adeverit-o (Luca 4, 18-19): ,,Duhul Domnului preste mine, pentru aceea m-au trimis pre mine bine a vesti săracilor, m-au trimis a vindeca pre cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robilor iertare şi orbilor vedere” (Isaia 61, 1).

Mai mult, spre pildă, înaintea jertfirii Sale de bunăvoie, Hristos a fost uns de trei ori cu mir preţios: prima dată, în casa lui Simon Fariseul, El a fost uns cu mir pe picioare de Maria Magdalena (Luca 7, 37-38), apoi în casa lui Lazăr, Maria, sora lui Lazăr L-a uns pe picioare cu mir de nard curat (Ioan 12, 1-8), iar a treia oară a fost uns cu mir pe cap, de o femeie păcătoasă, în casa lui Simon Leprosul (Matei 26, 6-7).

Tot Mântuitorul făgăduieşte această ungere sfinţilor Săi ucenici, înainte de Înălţarea Sa, vestind pogorârea Sfântului Duh în chip de limbi de foc în ziua Cincizecimii: ,,Şi dacă s-a împlinit ziua praznicului a cincizeci de zile erau toţi apostolii împreună adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste din cer sunet ca de suflare de vifor ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi li s-au arătat lor limbi împărţite ca de foc, şi a şezut pre fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt, şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi” (Faptele Apostolilor 2, 1-4).

Pogorârea Sfântului Duh

Despre taina mirungerii de care s-au împărtăşit sfinţii apostoli în ziua Cincizecimii vorbeşte şi Ioil: ,,Şi va fi după acestea voi turna din duhul meu preste tot trupul, şi vor prooroci feciorii voştri, şi fetele voastre şi bătrânii voştri visuri vor visa, şi tinerii voştri vedenii vor vedea. Şi preste slugile mele şi preste slujnicele mele în zilele acelea voi turna din duhul meu, şi vor prooroci” (Ioil 2, 28-29).

Cum se săvârşea la început mirungerea ?

Aşezată în ziua Cincizecimii, taina mirungerii s-a săvârşit de la începutul Bisericii. Despre acest lucru, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca scrie că apostolii săvârşeau, la început, taina mirungerii prin punerea mâinilor: ,,Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pre Petru şi pre Ioan. Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu se pogorâse încă preste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile preste ei, şi ei luau Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 8, 14-17).

Tot el aduce mărturie şi despre botezul şi mirungerea efesenilor: ,,Şi s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punându-şi Pavel mâinile preste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau” (Faptele Apostolilor 19, 5-6).

În acelaşi timp, Sfânta Scriptură vorbeşte despre ungerea tainică sau mit-ungerea, prin care noii botezaţi se pecetluiau cu pecetea Sfântului Duh. Astfel, Sfântul Ioan Evanghelistul adevereşte săvârşirea acestei sfinte taine prin ungerea cu mir: ,,Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate … ungerea pre care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat” (I Ioan 2, 20, 27).

Aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi arată că, la început, sfinţii apostoli împărtăşeau noilor botezaţi pe Sfântul Duh prin punerea mâinilor, ca, mai târziu, după povaţa Duhului Adevărului (Ioan 14, 26), să înceapă a pogorî darul Sfântului Duh prin ungerea cu Sfântul Mir. Dacă la începutul Bisericii, numai sfinţii apostoli săvârşeau taina mirungerii, mai târziu, crescând numărul creştinilor, apostolii au hirotonit arhierei, înzestrându-i cu puterile date lor de Domnul, deci şi cu puterea de a pogorî Sfântul Duh asupra noilor botezaţi, prin punerea mâinilor. Astfel, unde nu ajungeau sfinţii apostoli, mergeau arhiereii şi mirungeau pe cei ce se botezaseră voind a-L urma pe Hristos.

Crescând şi mai mult numărul creştinilor, episcopii au dăruit preoţilor această putere de a pogorî Sfântul Duh cu darurile Lui asupra noilor botezaţi, însă numai prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, căci numai arhiereul are puterea de a lucra prin punerea mâinilor. Astfel, pentru chemarea Sfântului Duh în taina mirungerii, ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a înlocuit punerea mâinilor, aceasta fiind folosită astăzi numai la taina hirotoniei, de către arhiereu.

Ce este Sfântul Mir ?

Sfântul Mir este alcătuit din untdelemn amestecat cu numeroase mirodenii, pregătit după o anumită rânduială în primele trei zile din Săptămâna Patimilor şi sfinţit de către întâistătătorul Bisericii sau de un alt arhiereu, în Joia Mare. El este împărţit episcopilor care, la rândul lor, îl împart preoţilor aflaţi sub păstorirea lor, fiind folosit la mirungerea celor botezaţi, precum şi la sfinţirea antimiselor şi a bisericilor.

Mulţimea mirodeniilor din care este alcătuit Sfântul Mir închipuie mulţimea şi felurimea darurilor şi puterilor Sfântului Duh.

Cum se face ungerea cu Sfântul Mir şi ce închipuie ea ?

Cel botezat prin întreita cufundare, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, este uns cu Sfântul Mir în semnul Crucii de către preot, ce rosteşte: ,,Pecetea darului Sfântului Duh. Amin” la fiecare ungere. Astfel, el este uns pe frunte pentru sfinţirea minţii şi a gândurilor şi, mai mult, spre a fi eliberat de păcatul strămoşesc şi a se putea înălţa cu mintea la Dumnezeu, precum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: ,,Mai întâi aţi fost unşi pe frunte ca să fiţi sloboziţi de ruşinea pe care primul încălcător de poruncă o purta pretutindeni şi ca să priviţi cu faţa descoperită slava Domnului”; la ochi pentru a putea privi spre slava lui Dumnezeu; la urechi pentru a auzi şi asculta învăţăturile şi tainele dumnezeieşti, precum zice Isaia: ,,Domnul mi-a adăugat mie urechi ca să aud” (Isaia 50, 5), iar Mântuitorul spune: ,,Cel ce are urechi de auzit să audă” (Matei 11, 15); la nări pentru ca acestea să nu se deschidă mirosurilor ispititoare la rău; la gură pentru a deveni organ de rugăciune şi cântări duhovniceşti, de citire şi propovăduire a dumnezeieştilor Scripturi şi pentru ca aceasta să nu meargă spre osândire, precum spune Împăratul David: ,,Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Ps 140, 3); pe piept şi pe spate pentru sfinţirea inimii şi a dorinţelor şi spre întărirea acesteia: ,,Ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului, după ce aţi îmbrăcat platoşa dreptăţii” (Efeseni 6, 11, 14); la mâini pentru sfinţirea faptelor şi săvârşirea lucrurilor celor bineplăcute lui Dumnezeu şi la picioare pentru a se păzi din căile pierzării şi a merge pe calea cea strâmtă, duhovnicească, precum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: ,,A fost sfinţită mâna, înfăţişătoare a lucrării mântuitoare, şi piciorul, simbolul vădit al umblării drepte”.

După mirungere, asemenea mirului ce se răspândeşte şi persistă în făptura celui botezat, Sfântul Duh pătrunde şi se imprimă în toată fiinţa creştinului, sălăşluindu-se în acesta. El se întipăreşte precum o pecete nu numai în exterior, ci şi în cele lăuntrice ale omului, dându-i acestuia un chip duhovnicesc. Astfel, prin răspândirea miresmei Duhului, omul, înlănţuit de păcat prin firea sa stricăcioasă, se înmoaie, lăsându-se în mâna lui Dumnezeu şi devenind una cu Sfântul Duh.

Care este semnificaţia mirungerii ?

Ca şi botezul, mirungerea a fost preînchipuită în Vechiul Testament, când împăraţii şi proorocii erau unşi cu untdelemn, precum şi jertfele nesângeroase ce erau aduse Domnului. Preoţii şi arhiereii se sfinţeau prin spălarea cu apă şi ungerea cu mir preţios, ce preînchipuiau, de asemenea, tainele botezului şi mirungerii. Trecerea acestor taine din Vechiul Testament în Noua Lege este pecetluită de Însuşi Mântuitorul care, înainte de patima şi moartea Sa, a fost uns de trei ori cu mir preţios, El fiind jertfa cea bineplăcută lui Dumnezeu.

Astfel, ungerea cu mir – ce era în Vechiul Testament un mijloc de comunicare a lui Dumnezeu cu aleşii Săi şi pecetluirea unui legământ între Dumnezeu şi cei ce-I slujeau Lui şi păstoreau poporul - este încuviinţată de Hristos, Unsul Domnului, ce primeşte Sfântul Duh spre a fi Proorocul, Arhiereul şi Împăratul Suprem, ce-l duce pe om de la moarte la viaţă, de la păcat la virtute.

Cel ce s-a împărtăşit, prin botez, de moarte şi înviere alături de Hristos, curăţându-se de păcatul strămoşesc şi devenind un om nou, primeşte, prin taina mirungerii, darurile Sfântului Duh care Îl va călăuzi spre mântuire. Precum în ziua Cincizecimii, Sfântul Duh S-a pogorât peste sfinţii apostoli, aşa Se pogoară peste fiecare creştin la mirungere - ,,Cincizecimea personală a omului”. Astfel, cel miruns se împărtăşeşte de ,,nestricăcioasa podoabă a Duhului” (I Petru 3, 4), de Sfântul Duh care şterge păcatul, înlătură răul, iartă vinovăţia şi ni-L descoperă pe Fiul lui Dumnezeu, căci El ne luminează mintea şi inima ca să-L cunoaştem pe Hristos. Crezând în Dumnezeu, suntem ,,pecetluiţi în Biserică cu Duhul făgăduinţei, care este arvuna moştenirii noastre” (II Corinteni 1, 21-22).

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 12-13/martie-aprilie 2000