Ierurgiile Bisericii, slujbe de binecuvântare şi sfinţire a credincioşilor şi a lumii înconjurătoare, sunt ca o arvună a sfinţirii şi desăvârşirii depline şi veşnice pe care omul o va dobândi după trecerea pe tărâmul duhovnicesc, ca o prefigurare a vieţii în duh a creştinilor ce se vor afla alături de sfinţi în Împărăţia cea cerească. Şi precum Biserica este Împărăţia cerului pe pământ, aşa şi ierurgiile sunt lucrări care ne apropie şi ne ajută să înţelegem viaţa cea cu adevărat cerească.

Aceasta ne-o arată nevoia acelei fete, pentru care mama ei foarte cu greu striga şi glăsuia către Domnul Hristos. Ea striga şi El tăcea, nu pentru alt, ci una, pentru ca cu bărbăţia şi cu răbdarea acelei muieri să înveţe pre credincioşii Săi ca să stea şi ei tare întru toate nevoile, să ceară ajutor de la Dumnezeu; alta, pentru ca să se îndemne ucenicii (adică, apostolii şi urmaşii lor, preoţii Bisericii) să se roage pentru dânsa văzând rugăciunea şi lacrimile ei”.

Aceste slujbe arată bogăţia şi comoara Bisericii rânduită spre ajutorarea omului în lupta cu firea sa căzută şi cu puterile întunericului, care se străduiesc din răsputeri să-l cucerească de partea sa. Împreună cu sfintele taine şi alte rânduieli ale Bisericii, ierurgiile fac parte din ,,arsenalul” duhovnicesc al creştinului.

De câte feluri sunt ierurgiile ?

Datorită faptului că se referă la momentele importante ale vieţii omului, ca şi la sfinţirea firii, ierurgiile sunt foarte variate, putând fi clasificate în mai multe feluri: după obiect sau destinaţie, după formă şi lungime, după scop şi roade. Diversitatea şi complexitatea acestor slujbe se vădeşte şi din faptul că aceste clasificări se întrepătrund, fiind folosite doar pentru uşurinţa priceperii.

Cum se clasifică ierurgiile după obiect sau destinaţie ?

În funcţie de obiect, ierurgiile se împart în două categorii: ierurgii referitoare la persoane şi ierurgii referitoare la lucruri. Prima categorie cuprinde ierurgiile săvârşite pentru creştini, legate de viaţa acestora sau de moartea lor. Printre slujbele legate de momente importante din viaţa omului se numără: rânduieli şi rugăciuni pentru femeia care a născut şi pentru pruncul ei până la botez; ierurgie la înfierea de copii; ierurgii pentru sprijinul omului în lupta cu bolile trupeşti, cu necazurile, cu patimile etc; rugăciuni pentru copiii care merg la şcoală şi tedeum-uri la diferite ocazii solemne.

Printre acestea se mai numără rânduiala pentru facerea catehumenului, care se referă la pregătirea omului matur, necreştin, care vrea să se apropie de Biserică şi să se creştineze. Există o altă rânduială care priveşte întoarcerea heterodocşilor de la credinţa lor la dreapta credinţă, ca şi o rânduială pentru ortodocşii care au săvârşit apostazie.

Un gen aparte de ierurgii, săvârşite numai pentru unii creştini, sunt cele legate de tunderea în monahism: rânduiala la facerea rasoforului, la primirea schimei sau a chipului celui mic şi la primirea schimei celei mari sau a marelui şi îngerescului chip.

Alte ierurgii care privesc creştinii sunt cele referitoare la moarte, înmormântare şi pomenirea morţilor, cu aspecte caracteristice pentru înmormântarea pruncilor, mirenilor, monahilor şi clericilor.

Care sunt ierurgiile referitoare la lucruri şi animale ?

O parte dintre ierurgii privesc firea neînsufleţită, spre exemplu rugăciunile pentru ploaie sau încetarea ploilor abundente, la îngrozirea cutremurului sau tunetelor şi fulgerelor. Prin alte ierurgii se binecuvântează roadele pământului sau se cere ajutorul lui Dumnezeu pentru semănăturile atacate de insecte sau alte vietăţi; prin altele se binecuvântează animalele şi este rugat Dumnezeu pentru izbăvirea acestora de boli sau moarte.

O serie de ierurgii se referă la obiectele şi lucrurile de trebuinţă cotidiană ale omului, sfinţindu-le şi binecuvântându-le, pentru ca omul să le folosească cu spor, spre zidire duhovnicească şi spre slava lui Dumnezeu. În această categorie intră sfinţirea locului, a temeliei, a casei, rugăciunile făcute la săparea fântânilor, binecuvântarea corăbiei, a mrejelor etc.

Un loc aparte între ierurgiile referitoare la lucruri îl ocupă cele legate de sfinţirea şi binecuvântarea lăcaşurilor şi obiectelor de cult: cruci, veşminte clericale, odoare, sfinte vase etc.

Cum se clasifică ierurgiile după forma şi lungimea slujbelor ?

Potrivit acestui criteriu, ierurgiile pot fi împărţite în trei categorii: rugăciuni, rânduieli şi slujbe. Cele mai scurte ierurgii sunt alcătuite dintr-o simplă rugăciune sau molitfă, de pildă rugăciunea la binecuvântarea salciei (în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim), rugăciunea la binecuvântarea strugurilor (în ziua praznicului Schimbării la Faţă a Domnului), rugăciunea la toată neputinţa etc. Acestea sunt citite de preot îmbrăcat numai cu epitrahilul.

Din ce sunt alcătuite ierurgiile de tipul rânduielilor şi care sunt acestea ?

Acest tip de ierurgii cuprind nu numai rugăciuni, ci şi cântări, canoane, ectenii, tropare, pe care le citesc şi cântă diaconul şi cântăreţii. Printre acestea se numără: rânduiala în ziua întâi după naşterea pruncului, a parastasului, pentru binecuvântarea colivei. Tunderea în monahism este o ierurgie sub formă de rânduială. O parte dintre ierurgiile referitoare la obiectele din biserică şi sfântul altar sunt, de asemenea, rânduieli.

Care sunt ierurgiile care poartă numele de slujbe ?

Ierurgiile cele mai lungi şi mai importante poartă numele de slujbe şi conţin, pe lângă alte elemente, fragmente din Apostol şi Evanghelie. La săvârşirea lor, preotul se îmbracă cu toate veşmintele sau măcar cu epitrahilul şi felonul, ca la sfintele taine. Ierurgii de tipul slujbelor sunt: sfinţirea apei – agheasma mică şi mare, slujba înmormântării, slujba sfinţirii bisericii, slujba sfinţirii crucii care se pune pe biserică etc.

Cum se clasifică ierurgiile după scop şi roade ?

După scop, ierurgiile sunt: exorcisme, curăţiri şi dezlegări, binecuvântări, sfinţiri. Exorcismele sunt rugăciuni sau rânduieli pentru eliberarea omului, a naturii şi a lucrurilor de sub înrâurirea şi puterea nefastă a diavolului şi a duhurilor rele. În general, acestea au o formă imperativă, de poruncă sau blestem, puterile răului fiind certate şi poruncindu-li-se, în numele Domnului, să se depărteze şi să plece de la omul sau lucrul exorcizat.

Exorcisme apar, de asemenea, în cadrul tainei botezului, iar dintre ierurgiile de sine stătătoare enumerăm: molitfele sau blestemele Sfântului Vasilie cel Mare pentru cei care pătimesc de la diavol (se citesc în biserici la 1 şi 30 ianuarie), molitfele Sfântului Ioan Gură de Aur sau molitfa Sfântului Trifon pentru protejarea grădinilor, viilor şi holdelor de insecte şi alte vietăţi (se citeşte la 1 februarie, ziua de prăznuire a sfântului).

Ce sunt curăţirile şi dezlegările ?

Sunt ierurgii prin care anumite persoane sunt dezlegate sau curăţite de prihana păcatelor sufleteşti şi de întinăciunea păcatelor trupeşti fără de voie, adică cele legate de rânduiala firii, sau sunt rugăciuni prin care lucrurile sunt curăţite de atingerea cu ceva spurcat. Deoarece astfel de păcate îl plasează pe om într-o stare de necurăţie trupească sau sufletească, Biserica a rânduit o seamă de ierurgii care să redea creştinului curăţia pierdută şi harul dumnezeiesc sfinţitor.

Printre curăţiri şi dezlegări se numără: ierurgiile pentru femeia care a născut şi pruncul ei până la botez (rânduiala în ziua întâi la femeia lăuză, rugăciunea când leapădă femeia, molitfa pentru femeie la 40 de zile după naştere etc), molitfele de iertare şi de dezlegare de blestem sau jurământ (molitfa care se săvârşeşte înainte de taina mărturisirii). De asemenea, slujba înmormântării cuprinde dezlegări pentru cel răposat.

Ce sunt binecuvântările ?

Binecuvântările sunt rugăciuni sau rânduieli în care, mai ales prin semnul sfintei cruci, se invocă harul şi ajutorul dumnezeiesc asupra unei persoane sau lucru menit pentru hrana, folosul sau mântuirea omului. Binecuvântări sunt: rugăciunea pentru binecuvântarea meselor şi a pomenilor, molitfa ce se citeşte pentru hainele sau lucrurile ce se împart de pomană, rugăciunea pentru temelia casei şi cea pentru casa nouă, rânduiala binecuvântării ogoarelor la începerea semănăturii, binecuvântarea diferitelor obiecte din sfântul altar etc.

În aceeaşi categorie intră rugăciunile pentru diferite trebuinţe, ca şi tedeum-urile, adică rugăciunile pentru invocarea sporului şi ajutorului dumnezeiesc asupra unei persoane sau pentru inaugurarea şi binecuvântarea începutului unei munci sau aşezământ oarecare.

Unele binecuvântări sunt încorporate în rânduiala unor slujbe mai lungi, cum ar fi binecuvântarea tămâiei (cădelniţei) care există în cadrul diferitelor slujbe (liturghie, vecernie, taina sfântului maslu), binecuvântarea anafurii, colivei şi prinoaselor care se cuprind în liturghie, binecuvântarea untdelemnului şi a apei pentru slujba botezului, binecuvântarea paharului de obşte din rânduiala cununiei etc.

Ce sunt sfinţirile ?

Dintre ierurgii, sfinţirile se apropie cel mai mult de sfintele taine. După cum le spune şi numele, prin aceste slujbe, anumite persoane sau lucruri nu numai că sunt binecuvântate, ci, mai mult, sunt consacrate, afierosite sau închinate unor scopuri sau întrebuinţări sfinte, fiind scoase din întrebuinţarea profană zilnică sau obişnuită. Printre sfinţiri se numără: sfeştaniile, slujbele de sfinţire a apei, slujbele pentru sfinţirea bisericii şi a obiectelor de cult, sfinţirea sfântului şi marelui mir, hirotesiile şi rânduielile legate de viaţa monahală: rasoforia şi tunderea în monahism.

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008

Episodul urmator