CELE ŞAPTE SFINTE TAINE ALE BISERICII (VII)

Taina Euharistiei

Ce este taina euharistiei ?

Taina euharistiei este taina prin care credincioşii se unesc cu Iisus Hristos, prin împărtăşirea cu trupul şi sângele Mântuitorului sub forma pâinii şi a vinului. Este cea mai mare dintre tainele Bisericii, căci prin celelalte şase sfinte taine, credincioşii primesc numai harul Sfântului Duh şi darurile lui Dumnezeu, în timp ce prin aceasta, creştinul îl primeşte pe Însuşi Mântuitorul, care a binevoit a Se da pe Sine nouă pentru totdeauna.

Toate celelalte taine îl pregătesc pe creştin pentru taina cea mare a Bisericii: unirea cu Iisus Hristos. Astfel, darurile Sfântului Duh primite prin taina mirungerii îl întăresc pe credincios în viaţa cea nouă primită prin taina botezului, iar prin taina pocăinţei se spală păcatele şi se reînnoieşte mereu haina cea albă primită la botez, ca prin euharistie viaţa creştinului să se desăvârşească ca unire deplină cu Hristos şi Biserica Sa.

Cina cea de Taină. Mânăstirea Stavronichita, Muntele Athos, secolul al XV-lea

Această taină a Bisericii mai este cunoscută şi sub numele de împărtăşanie, cuminecare, frângere a pâinii, cina Domnului, pâinea Domnului sau pâinea cerească, paharul credinţei, jertfă sfântă şi tainică.

Care este originea tainei euharistiei ?

Ca toate celelalte taine, euharistia a fost preînchipuită în Vechiul Testament de mana cerească cu care Dumnezeu i-a hrănit pe evrei vreme de 40 de ani în pustie, pe calea către pământul făgăduinţei. Astfel, precum în Legea Veche, Dumnezeu i-a hrănit pe evrei, în Legea Nouă, Biserica, prin taina euharistiei, îi hrăneşte pe creştini pe calea către împărăţia cerurilor.

Amintind de mana cerească, Mântuitorul vesteşte taina euharistiei prin minunea înmulţirii pâinilor: ,,Amin, amin, grăiesc vouă: mă căutaţi pre mine, nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini, şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea aceea care rămâne spre viaţă veşnică, care Fiul Omului va da vouă; că pre acesta l-au pecetluit Dumnezeu Tatăl. Părinţii voştri mană au mâncat în pustie, precum este scris: pâine din cer le-au dat lor de au mâncat. Deci le-au zis lor Iisus: amin, amin, zic vouă: nu Moisi a dat vouă pâinea din cer; ci Tatăl meu dă vouă din cer pâinea cea adevărată. Pentru că pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoară din cer, şi viaţă dă lumii. Deci au zis către dânsul: Doamne, pururea dă-ne nouă pâinea aceasta. “Şi au zis lor Iisus: eu sunt pâinea vieţii; cela ce vine către mine, nu va flămânzi; şi cela ce crede întru mine, nu va înseta niciodată.”(Ioan 6, 26-27, 31-35).

Iisus Hristos aşează taina euharistiei în ajunul patimilor Sale. Astfel, înainte de a fi prins de evrei în grădina Ghetsemani, El a cinat împreună cu ucenicii Săi, în Ierusalim, sărbătorind Paştele evreiesc. La Cină, El a binecuvântat pâinea şi, mulţumind lui Dumnezeu, a frânt-o, împărţind-o ucenicilor: ,,Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea şi binecuvântând, au frânt şi au dat ucenicilor şi au zis: luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu. Şi luând paharul şi mulţumind au dat lor, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28). Făgăduinţa de mântuire făcută de Dumnezeu oamenilor se împlineşte prin jertfa Mântuitorului pe cruce, Legea cea nouă fiind pecetluită cu însuşi trupul şi sângele Său, date credincioşilor în taina euharistiei.

Îndată după împărtăşirea apostolilor, Mântuitorul le porunceşte: ,,Aceasta s-o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 15), iar după Înviere, El întăreşte această taină. Astfel, Iisus Hristos Se arată ucenicilor care mergeau pe drumul către Emaus şi, pentru ca aceştia să Îl recunoască: ,,când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi au cunoscut că este El” (Luca 24, 30-31).

Cum se săvârşeşte taina euharistiei ?

Taina euharistiei este săvârşită de către preot sau arhiereu, în timpul sfintei liturghii. Liturghia înfăţişează întreaga viaţă a Mântuitorului, jertfa pe cruce şi moartea Sa pentru răscumpărarea omului din robia păcatului, istoria şi calea mântuirii. Momentul cel mai important al liturghiei este prefacerea sfintelor daruri în trupul şi sângele Mântuitorului, jertfa cea nesângeroasă adusă spre iertarea păcatelor, ce este una şi aceeaşi cu jertfa de la Cina cea de Taină şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului. În euharistie, Hristos se aduce ca jertfă Tatălui ca om, pentru a deschide oamenilor calea către Dumnezeu şi împărăţia cerurilor.

Prefacerea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele Mântuitorului se săvârşeşte prin lucrarea Sfântului Duh, când preotul rosteşte rugăciunea de chemare a Acestuia şi binecuvintează darurile. Precum la Cina cea de Taină, prin binecuvântarea Mântuitorului, pâinea s-a prefăcut în Trupul Lui şi vinul în Sângele Lui, tot astfel, până la sfârşitul veacurilor, prin binecuvântarea preoţilor şi arhiereilor şi mijlocirea Sfântului Duh, pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Domnului.

Sfântul Ioan Damaschin tâlcuieşte astfel această taină înfricoşată: ,,Însuşi pâinea şi însuşi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Domnului. Iar dacă te întrebi de chipul cum se petrece aceasta, ţi-e de ajuns să auzi că prin Sfântul Duh, aşa cum Domnul şi-a luat lui însuşi în Sine Trupul din Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin Sfântul Duh. Nu ştim nimic mai mult decât că, cuvântul este adevărat, lucrător şi atotputernic al lui Dumnezeu, dar chipul cum nu poate fi cercetat. Nu e lipsit de interes să spun şi acest lucru, că după cum în chip firesc pâinea prin mâncare şi vinul şi apa prin băutură, se prefac în trupul şi sângele celui ce mănâncă şi bea şi nu ajung un alt trup pe lângă cel dintâi, tot aşa pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin chemarea şi venirea Sfântului Duh, se prefac într-un chip mai presus de fire, în Trupul şi Sângele lui Hristos”.

Taina euharistiei covârşeşte toate celelalte sfinte taine, pentru că materiile celorlalte taine se sfinţesc, precum apa la botez sau mirul pentru mirungere, dar îşi păstrează firea, rămânând apă sfinţită sau mir sfinţit, în timp ce în euharistie, pâinea şi vinul se prefac la sfinţire în trupul şi sângele Domnului.

Care este semnificaţia tainei euharistiei ?

Euharistia este taina unităţii Bisericii, căci, prin unirea creştinului cu Hristos în euharistie, acesta se uneşte şi cu ceilalţi credincioşi, mădulare ale Bisericii şi fraţii săi întru credinţă.

De asemenea, euharistia este fermentul, aluatul care preface treptat viaţa pământească în viaţa cea cerească, căci viaţa cea fără de moarte creşte în om prin lucrarea Mântuitorului primit în euharistie, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel: ,,De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 3, 20).

Care sunt roadele dumnezeieştii împărtăşanii ?

Împărtăşania este hrana duhovnicească, fiind pentru suflet ceea ce aerul şi hrana trupească sunt pentru trup. Aceasta o adevereşte Mântuitorul prin cuvintele: ,,Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură” (Ioan 6, 55). Astfel, în timp ce hrana materială se transformă în trupul celui care o mănâncă, euharistia transformă întreaga fiinţă a celui ce o primeşte cu vrednicie în chipul şi asemănarea Celui ce este mâncat, Domnul Hristos, făcându-ne părtaşi firii dumnezeieşti.

Euharistia păstrează, desăvârşeşte, hrăneşte şi întăreşte întreaga viaţă duhovnicească a creştinului: curăţă de păcate, întăreşte spre buna vieţuire, pregăteşte pentru fericita viaţă veşnică; întăreşte în ispite şi fereşte de păcate. Prin unirea cu Hristos în euharistie, creştinul nu se mai teme de moarte, căci poartă în el trupul lui Hristos cel înviat, arvună a vieţii veşnice.

Toţi creştinii care, cu bună pregătire, se împărtăşesc cu sfintele taine se unesc strâns cu Hristos şi se fac părtaşi vieţii veşnice, precum spune Însuşi Hristos: ,,Cel ce mănâncă Trupul Meu, întru Mine petrece şi Eu întru el. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia pre el în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 56, 54). Prin euharistie, creştinul se face locaş al Sfântului Duh: ,,Cel ce Mă iubeşte pre Mine, iubit va fi de Tatăl Meu … la el vom veni şi locaş la el vom face” (Ioan 14, 21-23).

Prin urmare, creştinul trebuie ia aminte la întreaga sa viaţă duhovnicească pentru a se pregăti de unirea cu Hristos, precum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Drept aceea, oricine va mânca pâinea aceasta şi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Deci, să se cerceteze omul pre sine şi numai aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, mănâncă şi bea judecată împotriva sa, pentru că nesocoteşte Trupul Domnului” (1 Cor. 11, 27-29).

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 20-21/noiembrie-decembrie 2000