Despre Taina mântuirii (IV)

Sfântul Duh - Vistierul bunătăţilor

A treia Persoană a Sfintei Treimi

Sfântul Duh este a treia Persoană a Sfintei Treimi, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul, săvârşeşte lucrarea de eliberare a omului din păcatul strămoşesc. El este de o natură cu Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, de o singură strălucire, slavă şi putere. Într-o unitate de iubire, Persoanele Sfintei Treimi sunt de neseparat, dar ele nu se confundă, împlinind fiecare şi totuşi împreună lucrarea: ,,darurile sunt felurite, dar Duhul este acelaşi, şi felurite slujiri sunt, dar este acelaşi Domn, şi felurite lucrări sunt, dar este acelaşi Dumnezeu, Care lucrează toate în toţi”.

Sfântul Duh împreună-lucrează cu Tatăl în creaţie, căci ,,la început când Dumnezeu au făcut cerul şi pământul, Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” şi împreună-lucrează cu Fiul în mântuire, fiind ,,Mângâietorul pe care Hristos îl va trimite de la Tatăl”.

Sfânta Treime

Sfântul Duh a vorbit părinţilor prin prooroci, s-a pogorât asupra apostolilor şi S-a unit cu Tatăl şi cu Fiul în Tainele Bisericii. El S-a revărsat în suflete şi S-a strecurat în simţiri pentru a adăpa setea de veacuri a omului. Duhul săvârşeşte două lucrări: lucrarea universală şi lucrarea specială.

Ce înseamnă lucrarea universală a Sfântului Duh ?

Duhul în Sfânta Treime creează - ,,trimite-vei Duhul tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului”. Împreună cu Tatăl şi cu Fiul, El dăruieşte viaţă, o sprijină, o hrăneşte, o întăreşte şi o călăuzeşte prin harul Său. Dreptul Iov spune ,,Duhul cel dumnezeiesc este cel ce m-au făcut pe mine şi suflarea Atotţiitorului este ceea ce mă învaţă pe mine”. Dătătorul de viaţă susţine viaţa întregii creaţii dumnezeieşti, El este cel care păstrează ordinea şi armonia universală, în El ,,toate sunt aşezate”. Făpturile cele cereşti, Heruvimii, Serafimii, Domniile, Stăpâniile, Arhanghelii, Puterile cereşti, Scaunele, Căpeteniile, Îngerii şi făpturile pământeşti, plante, animale şi oameni, toate deopotrivă viază prin darurile Sfântului Duh.

Duhul lui Dumnezeu este cel ce revarsă darurile Sale asupra întregii creaţii. El îi dă omului darul de a vedea cât este de căzut. Prin acest dar, omul conştientizează treptat că este prins în legăturile patimilor, fiindu-i cu neputinţă a se elibera singur.

Când a început lucrarea universală a Sfântului Duh ?

Lucrarea Duhului Sfânt nu începe odată cu Pogorârea Sa, ci la facerea lumii, a lui Adam şi a Evei, dar prezenţa Sa înainte de Rusalii nu a fost atât de vizibilă precum în Adam sau în Biserică. Cu toate acestea, semnele prezenţei Sale în lume erau cunoscute oamenilor. Harul Său s-a revărsat asupra tuturor proorocilor Vechiului Testament şi asupra sfinţilor lui Israil. Simeon, cel care L-a ţinut în braţe pe Iisus Hristos, sfinţii părinţi Ioachim şi Ana şi nenumăraţi alţi cuvioşi ai lui Dumnezeu, Isaia, Zaharia, dreptul Iov, Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului au avut revelaţii dumnezeieşti şi au făcut minuni prin puterea harului Duhului.

Deşi nu cu aceeaşi putere, Sfântul Duh a lucrat şi asupra celor care nu Îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, chemându-i pe păgâni la adevăr.

Asupra cui se revarsă lucrarea universală a Duhului ?

Harul este dăruit tuturor şi nu îl ocoleşte nici pe evreu, nici pe grec, nici pe păgân, nici pe cel liber, nici pe rob, nici pe bărbat, nici pe femeie, nici pe vârstnic, nici pe tânăr, ci îi cheamă pe toţi cu aceeaşi chemare. Această chemare este cântarea iubirii lui Dumnezeu către toată creaţia, iar cei ce nu se bucură de darurile Duhului, trebuie să se învinovăţească pe ei înşişi, cu bună dreptate, de orbirea în care zac; pentru că atunci când poarta este deschisă tuturor, toţi cei ce rămân afară pier din propria voinţă. Fiecare om este un vas al lucrării lui Dumnezeu în iconomia Sa mântuitoare. Pe fiecare îl cheamă Dumnezeu să se împărtăşească şi să se bucure de darurile Sale.

Lucrarea universală înseamnă chemarea pe care Sfântul Duh o dăruieşte tuturor oamenilor de a-L cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, de a-L urma şi slăvi cu toată fiinţa în Biserică.

Ce înseamnă lucrarea specială a Sfântului Duh ?

Lucrarea specială a Sfântului Duh se revarsă numai asupra celor ce se află în Biserică, mădularele Bisericii. După Înviere, Iisus Hristos a suflat asupra apostolilor, redându-le suflarea de viaţă pierdută prin păcat şi harul Duhului de care s-a bucurat şi Adam.

Iisus Hristos le-a promis apostolilor, şi prin ei tuturor fiilor Bisericii că le va trimite ,,alt Mângâietor, care îi va povăţui la tot adevărul şi le va vesti lor cele viitoare”. Acesta îi va învăţa toate, le va aminti cuvintele Sale şi, mai mult, îi va învăţa şi lucrurile pe care nu li le-a spus Hristos, umplându-le inimile de iubirea lui Dumnezeu.

După Înălţarea Sa la Tatăl, Fiul L-a trimis pe Sfântul Duh, întemeind Biserica. Şi ,,s-a făcut fără de veste din cer sunet ca de suflare de vifor ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi li s-au arătat lor limbi împărţite ca de foc, şi a şezut pre fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt, şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi”. Duhul s-a pogorât umplându-i cu puterea arzătoare a harului dumnezeiesc care înrourează şi bucură sufletele ce se împărtăşesc de puterea Sa. Iar acest har arzător se pogoară asupra tuturor fiilor Bisericii.

Cum lucrează Sfântul Duh în Biserică ?

Sfântul Duh şterge păcatul, înlătură răul, iartă vinovăţia, revarsă darul cel bun, din prigonitori face apostoli, din necredincioşi preoţi, căci ,,roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţele, înfrânarea poftelor”.

Iar spre a fi lăcaş al Sfântului Duh ,,să punem mai întâi în străfundul sufletului nostru temelia credinţei”, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Apoi, harul Sfântului Duh aprinde sufletul de dragostea dumnezeiască, îi arată omului întunecimea păcatului şi mistuie patimile.

Duhul Sfânt este cel ce ni-L descoperă pe Fiul lui Dumnezeu: El ne luminează mintea şi inima ca să-L cunoaştem pe Hristos. Crezând în Dumnezeu, suntem ,,pecetluiţi în Biserică cu Duhul făgăduinţei, care este arvuna moştenirii noastre”.

Lucrarea universală înseamnă chemarea omului către Biserică, Trupul lui Hristos, luminarea minţii lui, iar lucrarea specială desăvârşeşte mântuirea omului în Biserică: unirea sa cu Dumnezeu în Lumina cea neapropiată, îndumnezeirea.

Peste tot nu este decât o singură lucrare, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh uniţi într-o singură voinţă, o singură chemare şi o singură învăţătură ce nu se pot vedea decât în binefăcătoarea taină a Bisericii.

Serafim Munteanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 5/august 1999