Despre taina mântuirii (II)

Maica Domnului: Uşa tainei celei de cinste

Cum s-a împlinit făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Israil ?

Dumnezeu a arătat omului, în chip tainic, prin proorociri, modul în care urma să se împlinească făgăduinţa de mântuire din păcatul strămoşesc. Omul, în neputinţa lui de a ieşi singur din noaptea păcatului, avea nevoie de o lumină care să-i călăuzească paşii spre Adevăr.

Lumina călăuzitoare avea să fie chiar Fiul lui Dumnezeu, născut dintr-o Fecioară preacurată: ,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel”, prooroceşte Isaia.

Ca omul să-L priceapă şi să-L recunoască, Dumnezeu a luat chip de om, îmbrăcând haină de carne, şi smerindu-Se în trup. Pentru a Se întrupa, Fiul născut din Tatăl fără de mamă, în veşnicie, avea nevoie de o mamă fără de tată care să-l nască sub timp. Înălţimea vredniciei de a fi Maica lui Dumnezeu nu poate fi nici cugetată, nici explicată; şi sfinţii Părinţi se minunează şi o trec sub tăcere. Chiar îngerii de-ar voi să ne-o explice, ar rămâne fără glas.

Cine a mijlocit mântuirea neamului omenesc ?

Dumnezeu a ales ca mijlocitoare între dumnezeire şi omenire o fecioară preacurată, născută din părinţi cu viaţă înaltă, sfinţii Ioachim şi Ana. În înţelepciunea Sa nemărginită, Dumnezeu a rânduit ca însoţirea acestor sfinţi să fie fără de copii multă vreme, pentru ca în zămislirea şi naşterea Fecioarei alese să se arate puterea lui Dumnezeu, deosebita cinste a naşterii Preasfintei Fecioare şi vrednicia născătorilor.

Prin naşterea Maicii lui Dumnezeu a început împlinirea făgăduinţei, hotărâtă de Dumnezeu, atât de dorită de oameni, atât de înfricoşătoare iadului; zi în care dispare litera şi prisoseşte duhul, în care piere blestemul şi se iveşte harul.

,,Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta”, zice psalmistul despre Maica Domnului, căci într-adevăr Fecioara Maria, la vârsta de trei ani a fost dusă de părinţii săi la templu, închinând-o Domnului. Şi vreme de 12 ani a stat Fecioara la dreapta altarului în Sfânta Sfintelor, socotită cu adevărat a fi de-a dreapta lui Dumnezeu. Ea întrece în sfinţenie chiar cetele îngerilor, iar prin îndreptarea cugetului şi prin rugăciunea dumnezeiască neîncetată, primind hrană chiar din mâna arhanghelului, s-a ridicat mai presus decât orice fiinţă şi s-a învrednicit să fie Maica Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu. ,,Înfrumuseţată de găteală în multe culori” a fost Maica preacurată, frumuseţe împodobită de fapte bune şi cuvinte dumnezeieşti, cu totul după voia lui Dumnezeu.

Care au fost proorocirile despre Maica Domnului ?

Dumnezeu a arătat poporului lui Israil cine va fi mijlocitoarea mântuirii neamului omenesc prin cuvintele proorocilor şi prin alcătuirea dumnezeiască a Templului lui Solomon. În Templul lui Solomon erau nouă obiecte mai sfinte şi mai cinstite: sfeşnicul cel cu şapte lumini, masa punerii înainte a pâinilor, cădelniţa de aur, vasul de aur cu mană, plăcile Testamentului pe care era scris decalogul, toiagul lui Aaron, chivotul legii, heruvimii care umbreau ilastiriul şi sfânta sfintelor. Toate acestea erau preînchipuiri, simboluri şi umbre ale Maicii Domnului, căci ea a fost Biserică vie în care s-a sălăşluit Fiul lui Dumnezeu. Astfel, ea era sfeşnicul cel cu şapte lumini al celor şapte daruri ale Sfântului Duh, era masa purtătoare de viaţă a pâinii vieţii, era cădelniţa de aur care ţinea nestins focul Dumnezeirii, era vasul cel de aur care păstra mana cerească, era placa care a adus în trup pe Cuvântul lui Dumnezeu, era toiagul care a odrăslit în chip minunat floarea nestricăciunii, era chivotul care a mântuit de potopul păcatului neamul omenesc, era dumnezeiescul ilastiriu pe care nu îl umbreau heruvimii, ci puterea Celui Preaînalt, era sfânta sfintelor în care a intrat fără sămânţă şi a ieşit nestricăcios Arhiereul cel nemuritor.

Cum S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu ?

Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis să aducă Fecioarei vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu: ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine !”. Îi spune ,,bucură-te” spre a nimici întristarea dintâi prin căderea în păcatul strămoşesc şi spre a slăvi darul cel nou făcut oamenilor, iar ,,plină de dar” din pricina bogăţiei podoabelor Fecioarei şi a harului care a venit peste ea, har mai înalt decât toate harurile, pe care mintea nu-l poate pătrunde şi limba nu-l poate rosti. ,,Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău !”.

Dumnezeu a rânduit tainic întruparea lui Hristos din fecioară, ascunzând întruparea Fiului Său cel prea iubit prin însoţirea Mariei cu bătrânul Iosif. ,,Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea dinafară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă”, spune proorocul Iezechiel, încă o dată proorocind că Mântuitorul lumii se va naşte din Fecioară.

Iar Împăratul David adaugă: ,,Pomeni-vor numele tău în tot neamul; Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului”, căci într-adevăr cine este mai vrednică de laudă decât Fecioara care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii ?

De ce este atât de cinstită Maica Domnului ?

După cum maica Eva a necinstit pe Domnul şi stăpânirea Lui prin nesupunere şi a mărit pe diavolul şi puterea lui, aşa trebuia ca, dimpotrivă, fiica Evei, Maria, să mărească pe Domnul şi tăria Lui prin mijlocirea ascultării ei de Dânsul şi să micşoreze pe diavolul şi împărăţia sa, pentru ca fiica să vindece păcatul strămoaşei sale.

Maica Domnului, prin naşterea Izbăvitorului celor robiţi, a adus toate neamurile pământului la cunoaşterea lui Dumnezeu. Ea este mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, căci toţi îngerii şi sfinţii laolaltă nu au adus atâta slavă lui Dumnezeu şi nici n-au mărit atât stăpânirea Sa, pe cât singură Născătoarea.

Preacurata Fecioară a născut în timp pe Fiul Unul-Născut, pe care Dumnezeu şi Tatăl îl naşte în afară de timp; aceasta este o cinste care o face asemenea cu Dumnezeu. Câtă slavă a adus întregii omeniri prin faptul că ne-a înrudit pe noi, oamenii, cu sfânta Treime, fiind Fiică Tatălui, Mamă Fiului şi Mireasă prea Sfântului Duh ! Cinstită a fost Maica preacurată prin întreaga sa viaţă: ,,Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”.

De ce este Maica Domnului mijlocitoarea noastră în faţa lui Dumnezeu ?

Vrednică fiind să nască pe Judecătorul cel drept, tot aşa, datorită iubirii şi smereniei sale desăvârşite, Hristos a ales-o să fie Maica creştinilor. Mijlocitoare mântuirii neamului omenesc fiind prin naşterea Ziditorului vieţii, Maica Domnului stă de-a dreapta tronului împărătesc, rugându-se neîncetat cu lacrimi fierbinţi Fiului ei pentru noi păcătoşii, şi mijlocind încă o dată mântuirea noastră.

În timp ce toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor Îl roagă pe Dumnezeu ca pe un Stăpân să se milostivească spre creştini, Preacurata Maică a Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu îl roagă pe Dumnezeu ca pe fiul ei, cu dragostea pe care o are o mamă spre copiii ei. O lacrimă, un cuvânt, o mijlocire a Maicii Domnului sunt de ajuns să ne şteargă păcatele noastre şi să stingă mânia dumnezeiască, pornită cu dreptate asupra noastră.

Maica Domnului, mamă a tuturor creştinilor, stă în genunchi înaintea Fiului ei pentru ca acesta să aibă milostivire de oameni. Fără lacrimile ei, izvorâte din nemărginita dragoste pe care o poartă copiilor ei, Dumnezeu ar arde pământul cu focul dreptăţii.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 3/iunie 1999