IERURGIILE BISERICII (IV)

Pentru a izbăvi omul, natura, făpturile şi lucrurile de sub înrâurirea şi puterea nefastă a diavolului şi duhurilor necurate, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rânduit rugăciuni speciale, numite exorcisme. Astfel de rugăciuni apar în slujba tainei botezului şi ca ierurgii de sine stătătoare.

Ce rol au exorcismele de la botez şi cum se săvârşesc ?

Exorcismele alcătuiesc prima parte a rânduielii botezului şi se găsesc descrise încă din perioada apostolică. Sfinţii Părinţi au tâlcuit în scrierile lor rostul acestor rugăciuni şi au explicat necesitatea existenţei lor în taina botezului. În vechime, aceste rugăciuni erau rostite de exorcişti, care erau clerici inferiori, anume hirotesiţi pentru aceasta. Ele erau citite şapte zile la rând de către exorcişti sau preoţii care catehizau înainte de botez. În ziua a opta sau chiar în ziua botezului, erau citite din nou de arhiereul sau preotul care săvârşea taina.

Înainte de botez, păcatul sălăşluieşte în inima omului, căci el este urmaşul lui Adam şi moştenitor al firii căzute. Fiind zămislit întru fărădelegi şi născut în păcate (potrivit Psalmi 50, 6), diavolul are putere asupra lui, înlănţuindu-l în patimi şi lucrând cu tărie împotriva lui. Această robie este înlăturată prin sfântul botez şi exorcismele săvârşite. Preotul citeşte rugăciunile de exorcizare, rugându-L pe Dumnezeu să-l sfinţească pe om şi să-l alunge pe diavol din preajma acestuia: ,,Goneşte de la dânsul pre tot vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează în inima lui”.

Apoi cel care se botează, dacă este matur, sau naşul, dacă este prunc, rosteşte lepădarea de satana şi unirea cu Hristos. Preotul întreabă de 3 ori: ,,Te lepezi de satana ? Şi de toate lucrurile lui ? Şi de toţi îngerii lui ? Şi de toate slujbele lui ? Şi de toată trufia lui ?”, iar cel ce se botează sau naşul răspunde, apoi preotul întreabă de 3 ori: ,,Te-ai lepădat de satana ?” şi celelalte.

În Catehezele sale, Sfântul Chiril al Ierusalimului tâlcuieşte însemnătatea exorcismelor de la botez: ,,Picioarele tale să se grăbească spre cateheze ! Primeşte cu râvnă exorcismele ! Şi dacă ţi se suflă peste faţă şi dacă eşti exorcizat, acestea sunt spre mântuirea ta. (…) Exorcismele sunt dumnezeieşti, căci sunt adunate din dumnezeieştile Scripturi. În chipul în care cei meşteri în lucratul aurului introduc aerul în foc cu ajutorul unor instrumente fine şi, aţâţând focul, scot la iveală aurul care este ascuns în vasul de topit şi găsesc ceea ce caută, tot astfel când cei exorcizaţi primesc în ei înşişi, prin duhul dumnezeiesc, frica şi când sufletul lor se reaprinde în trup, ca în vasul de topit, atunci duşmanul demon fuge, rămâne mântuirea, rămâne nădejdea vieţii veşnice şi deci sufletul, fiind curăţit de păcate, dobândeşte mântuirea”.

Care sunt exorcismele ce se săvârşesc pe parcursul vieţii şi ce rol au ?

Exorcismele săvârşite pentru oameni pe parcursul vieţii lor sunt molitfele Sfântului Vasilie cel Mare, molitfele Sfântului Ioan Gură de Aur, rugăciunea Sfântului Sfinţitului Mucenic Chiprian (de dezlegare de farmece, vrăji, magie şi tot felul de lucrări satanice), rânduiala cu rugăciuni pentru cei ce se tulbură şi se supără de duhuri necurate, rugăciuni pentru năjit, deochi şi altele.

Cele mai cunoscute dintre acestea sunt molitfele Sfântului Vasilie cel Mare, mare apărător al creştinilor şi mijlocitor pentru ei la scaunul Preasfintei Treimi. Încă din timpul vieţii, sfântul a ajutat cu rugăciunile sale mulţi oameni prinşi în mrejele înşelătoare ale vrăjmaşului. Astfel, odată, sfântul l-a silit pe diavol să înapoieze zapisul semnat de un tânăr ce se lepădase de Hristos şi de botez. Şi pe când era în biserică, împreună cu preoţii, monahii şi credincioşii, făcând rugăciuni de toată noaptea pentru tânăr, ,,iată diavolul, fără ruşine, a venit pe nevăzute cu toată puterea sa pierzătoare, vrând să răpească pe tânăr din mâinile lui”.

Sfântul l-a certat pe diavol, zicându-i: ,,Neruşinat pierzător de suflete, începător al întunericului şi al pierzării, oare nu-ţi ajunge ţie a ta pierzare, pe care ai adus-o ţie şi celor ai tăi ? Nu încetezi a prigoni zidirea Dumnezeului meu ? Să te certe pe tine Domnul, diavole !” Mai apoi, el a alcătuit rugăciunile sau molitfele care-i poartă numele, pe care preoţii să le citească pentru a-i apăra pe oameni de atacurile neruşinate ale duhurilor răutăţii.

Sfântul Sfinţit Mucenic Chiprian a fost un mare fermecător şi cunoscător al meşteşugului vrăjitoriei şi drăceştii înţelepciuni, învăţat în tainele magiei grecilor, egiptenilor, haldeilor, mare prieten şi slugă credincioasă a stăpânitorului iadului, cu care singur a vorbit faţă către faţă. Ştia a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini şi câmpii, a aduce vătămări, răni şi farmece asupra oamenilor.

Însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Chiprian cunoaşte neputinţa diavolului în faţa Dumnezeului creştinilor şi se face creştin, ajunge episcop şi primeşte cununa muceniciei. Cunoscător al tuturor tainelor drăceşti, el a alcătuit rugăciunea de dezlegare de farmece, vrăji, magie şi tot felul de lucrări satanice.

De asemenea, în alte ierurgii decât exorcismele şi în alte rugăciuni se cere îndepărtarea vrăjmaşului şi păzirea creştinilor de lucrarea necurată a acestuia.

Care sunt exorcismele săvârşite pentru lucruri şi animale ?

Pentru a supăra şi face necazuri oamenilor, diavolul se poate sălăşlui în lucruri sau locuri şi chiar în animale, şi a face pagube şi stricăciuni prin acestea. Printre exorcismele rânduite de Biserică spre ajutorul celor ce pătimesc astfel de pe urma duhurilor necurate se numără: rânduiala care se face la casa sau locul ce se supără de farmece sau descântece, rugăciunea pentru casa ce este supărată de duhuri rele, rugăciune ce se face la ţarine, vii sau grădini când se strică semănăturile sau de gadine sau alte vietăţi, lăcuste, gândaci şi altele.

Aşa sunt molitfele Sfântului Trifon pentru vii şi grădini: ,,Blestemu-vă pe voi, fiarele cele de multe feluri, viermii, omizile, gândacii, lăcustele, şoarecii, cârtiţele şi şomâlcii şi multe feluri de muşte şi de molii, de furnici, de viespi şi cele cu multe picioare şi multe feluri de jiganii ce se târăsc pe pământ şi de păsări ce zboară care aduc stricăciune şi pagubă holdelor, viilor, pomilor şi grădinilor, cu Dumnezeu Tatăl cel fără de început şi cu Fiul Lui, Cel împreună fără de început şi de o fiinţă şi cu Duhul Lui cel prea Sfânt şi de viaţă făcător care este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul”.

Sfântul Trifon, născut în părţile Frigiei, a fost bineplăcut lui Dumnezeu încă din pruncie. Dumnezeu a binevoit a sălăşlui în el harul Sfântului Duh şi a-i hărăzi darul facerii de minuni, a tămăduirii bolilor, dar mai ales al stăpânirii asupra diavolilor. Darul său era atât de mare, încât duhurile numai cât auzeau pomenindu-se numele lui fugeau din cei ce pătimeau. El a tămăduit-o pe fiica împăratului Gordian al Romei, care era muncită şi aruncată în foc şi apă de un diavol.

Forma deosebită a acestor rugăciuni

Exorcismele au o formă specială, deosebită de a celorlalte rugăciuni ale Bisericii, de blestem sau imprecaţie. În molitfele Sfântului Vasilie cel Mare scrie: ,,Blestemu-te pe tine, începătorul răutăţilor şi al hulei, începătorul împotrivirii, şi izvoditorul vicleniei ...”, iar în cele ale Sfântului Ioan Gură de Aur: ,,Ceartă-te pe tine Domnul, diavole”.

Această din urmă exprimare există încă în Vechiul Testament, în proorocia lui Zaharia: ,,Şi mi-au arătat Domnul pre Isus Preotul cel mare stând înaintea feţei îngerului Domnului, şi diavolul sta de-a dreapta lui, ca să se împotrivească lui. Şi au zis Domnul către diavol: ceartă-te Domnul pre tine diavole, şi să te certe pre tine Domnul cel ce au ales Ierusalimul, au nu iată acesta este ca un tăciune scos din foc ?” (Zaharia 3, 1-2).

Isus Preotul cel mare Îl preînchipuie pe Mântuitorul şi faptul că avea să fie ispitit de diavol. Omul este chip şi asemănare a lui Dumnezeu şi el este ispitit la rându-i de vrăjmaşul; Dumnezeu îl ceartă pe diavol care l-a făcut pe om să cadă şi nici acum nu-i dă pace, căci ,,potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă căutând pre cine să înghită” (I Petru 5, 8).

Prin exorcisme, diavolul este certat, este legat prin blestem cu numele cel puternic al lui Dumnezeu să se teamă, să fugă, să se depărteze de la zidirea lui Dumnezeu, să o lase şi să nu o mai prigonească, făcându-i necazuri şi supărări: ,,Ceartă-te Domnul, diavole”, ,,juru-te cu Dumnezeu”, ,,teme-te, ieşi şi te depărtează de la zidirea aceasta”.

Fiind în lume, Mântuitorul a certat diavolii, poruncindu-le să iasă din zidirea Sa: ,,Şi în sinagogă era un om, care avea duh de drac necurat, şi a strigat cu glas mare, grăind: lasă, ce este nouă şi ţie Iisuse Nazarineanule ? Ai venit să ne pierzi pre noi ? Te ştim pre tine cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi l-a certat pe el Iisus zicând: taci şi ieşi dintr-însul. Şi aruncându-l pre el dracul în mijloc, a ieşit dintr-însul, nimic vătămându-l pre el. Şi s-a făcut spaimă preste toţi, şi se întrebau între dânşii: ce este cuvântul acesta ? Căci cu stăpânire şi cu putere porunceşte duhurilor celor necurate şi ies” (Luca 4, 33-36).

Când şi de către cine se pot săvârşi aceste rugăciuni de izgonire a dracilor ?

Rugăciunile sunt săvârşite pentru creştinii care pătimesc de pe urma duhurilor necurate, la nevoie. În biserică, aceste rugăciuni se citesc pe 1 (ziua de prăznuire a Sfântului Vasilie cel Mare) şi 30 ianuarie (sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi) pentru toţi credincioşii, fiindcă fiecare creştin, pe drumul lui către Împărăţia Cerurilor, se luptă cu diavolul, vrăjmaşul mântuirii noastre.

Molitfa Sfântului Trifon se citeşte în caz de nevoie şi pentru protejarea grădinilor, viilor şi holdelor de insecte şi alte vietăţi. Există obiceiul ca ea să fie citită în biserică pe 1 februarie, ziua de prăznuire a Sfântului Trifon.

Fiind nişte rugăciuni puternice, molitfele de izgonire a diavolului sunt citite în general de preoţii monahi, în mânăstiri. La nevoie, preotul poate merge acasă la creştinul care pătimeşte, pentru a săvârşi molitfele Sfântului Vasilie cel Mare.