,,SĂ NU IEI NUMELE DOMNULUI DUMNEZEULUI TĂU ÎN DEŞERT” (IV)

Epilog

Încercând să concluzionăm, ne întrebăm ce reprezintă cu adevărat mişcarea Noul Ierusalim ? Care este, de fapt, mesajul acestei grupări ?

Născut ca o formă de protestantism faţă de înnoirile din Biserica Ortodoxă Română a acestui început de secol şi exprimat prin proorociile unei fecioare care aduce ,,reparare peste rana Bisericii”, Noul Ierusalim este, astăzi, doar o sectă ca oricare alta. Voită iniţial o simplă mişcare charismatică, înconjurată de o aură de mister, fenomenul de la Pucioasa a sfârşit prin a se autosufoca în proorociile şi misticismul exacerbat.

Toate sectele şi grupările moderne, excentrice faţă de Biserică au avut la bază un profet sau o profeteasă, începând cu doamna Blavatski şi sfârşind cu Koresh din Waco, Texas. Noul Ierusalim, şi el fondat pe proorociile ,,maicii Virginia” are un mesaj nou şi vechi, în acelaşi timp: nou este locul unde el a prins viaţă, căci practicile sale, ca şi numele său, sunt vechi.

Prima societate cu numele de ,,Biserica Noului Ierusalim” a luat naştere în 1787, la Londra, fiind grupată în jurul profeţiilor unui teosof suedez, Emanuel Swedenborg. El pretindea că primeşte mesaje de la Dumnezeu, pe baza cărora a elaborat doctrina viitoarei mişcări ce a fost numită de unii ,,ocultă”. O altă comunitate cu acelaşi nume a fost formată de inokentişti - pelerini ce proclamau pogorârea Sfântului Duh asupra lui Inokentie. Similar fenomenului românesc, gruparea era formată din bărbaţi şi femei ce aveau viziuni frecvente.

Putem spune chiar că Noul Ierusalim de la Pucioasa are o concurenţă serioasă în ceea ce priveşte numele, ca şi identitatea. Astfel, în Polonia există o grupare ,,Noul Ierusalim” fondată de vizionarul Karol, o alta în Florida, iar în 1984 - în urma unor apariţii ale Maicii Domnului - arhiepiscopul rus Ioan a construit, în apropierea Moscovei, ,,Ierusalimul Alb”.

Toate aceste mişcări se exclud a priori una pe cealaltă, considerând alegerea ca fiind exclusivă. Cu toate acestea, ele au în comun nu numai numele şi mesajele vizionare adresate lumii prin intermediul unor ,,aleşi”, ci şi practicile şi modalităţile de propovăduire a acestora.

Pornind de la mesajele ,,divine” primite de profet, mişcarea intoxică practic omul cu divin: totul este declarat religios, această inflaţie fiind semnul unei ,,invazii” harice ce are ca deznodământ depersonalizarea, mergând până la alienarea mentală. Discursul ,,ierusalemit” abundă de ,,har”, în timp ce arta promovată de ei reprezintă principala modalitate de exprimare a mesajului apocaliptic.

Arta ,,ierusalemiţilor” este plină de simboluri ce au prea puţin sau chiar nimic în comun cu arta creştină autentică, ci poate doar cu starea lor mentală. Iar buna primire de care s-au bucurat expoziţiile lor în Occident pare să confirme că, într-un spaţiu în care publicul nu ştie nimic despre reprezentarea autentică şi nu judecă decât după criteriile unei estetici deformate de minciună, lucrările lor reuşesc să se impună prin bizar, şi nu prin mesajul comunicat.

Simbolistica joacă un rol impresionant în misiunea de propovăduire a Noului Ierusalim. Prin ,,exerciţii de lucru cu Duhul Sfânt”, Victoria şi Marian Zidaru au proiectat şi construit Biserica Noului Ierusalim din Pucioasa. Ridicată în numai 3 luni de zile, ea seamănă izbitor cu structurile imagistice de tip mandala, fiind comparată printre altele cu templul Baha’i din Delhi sau cu clădirile de tip kokojniki din arhitectura păgână rusă. Cu 12 uşi, reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel, şi 33 de cupole, numărul anilor petrecuţi de Hristos pe pământ, arhitectura Bisericii sacrifică simbolistica tipic creştină pentru ezoterism, promovând, în spatele acestuia, o formă de idolatrie.

Dar caracterul ezoteric al Noului Ierusalim se exprimă în mod fundamental în iniţiere, căci pentru a putea pătrunde în ,,spaţiul sacru”, ,,ierusalemiţii” cer îndeplinirea unor condiţii, care ţin mai mult sau mai puţin de credinţa creştină. Aşadar, Biserica Noului Ierusalim este o biserică închisă, lucru ciudat căci orice Biserică, ca spaţiu al mântuirii, trebuie să fie deschisă pentru toţi oamenii. Ce are de ascuns Noul Ierusalim de nu deschide larg porţile sale ?

Am vrut şi noi să intrăm în Cetatea Noului Ierusalim şi să facem cunoştinţă direct cu adepţii acestei mişcări şi cu credinţa lor. Ne-au supus unui interogatoriu pentru a verifica dacă îndeplinim condiţiile pentru a pătrunde în ,,spaţiul lor sacru”. Noi le-am îndeplinit, dar nu am mai dorit să vizităm lăcaşul. Le spunem din nou ,,ierusalemiţilor” ceea ce le-am spus atunci: ,,Nu ne trebuie o Biserică închisă, ce nu poate conduce omul pe calea spre mântuire.”

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 4/iulie 1999