DICŢIONAR ORTODOX

Blasfemie provine din cuvântul grecesc βλασφημια şi înseamnă gând, cuvânt sau faptă de batjocură sau defăimare la adresa lui Dumnezeu. Blasfemia poate fi îndreptată contra lui Dumnezeu direct sau indirect prin batjocură faţă de Născătoarea de Dumnezeu, sfinţi, Biserică, dogmă sau obiecte sfinte. Înjurăturile de cele sfinte sunt blasfemii, pe care, din nefericire, mulţi le folosesc fără a realiza gravitatea lor. Pe de altă parte, deoarece atacă dogma, toate ereziile sunt blasfemii, iar cei ce le susţin şi propovăduiesc sunt blasfemiatori. Cel ce blasfemiază este dat anatema, putând fi iertat prin pocăinţă.

A blasfemia provine din termenul grecesc βλασφημεο şi reprezintă acţiunea de a gândi, rosti sau înfăptui blasfemii.

Hulă provine din termenul slav хула şi se referă numai la blasfemiile adresate direct lui Dumnezeu, Sfintei Treimi sau uneia dintre Persoanele Treimii. Iudeii L-au acuzat pe Iisus Hristos de hulă pentru că ierta păcatele ca Dumnezeu şi Se numea pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Marii propovăduitori ai ereziilor la adresa Sfintei Treimi, precum Arie sau Macedonie, au fost, prin urmare, mari hulitori. Hula cea mai gravă este cea îndreptată împotriva Sfântului Duh, despre care Mântuitorul spune: ,,orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Matei 12, 31-32), căci Acesta este ,,Domnul de viaţă Făcătorul”, ,,prin care viază toate”.

A huli provine din slavul хулйть, fiind acţiunea de a gândi, rosti sau înfăptui hule.

Anatemă provine din termenul grecesc αναθεμα şi reprezintă condamnarea de către Biserică a unei învăţături greşite, precum şi condamnarea şi excluderea din Biserică a celui ce o propovăduieşte şi a tuturor celor care o urmează. Expresia ,,Să fie anatema !” apare la sfârşitul expunerii dogmei de către Sinoadele Ecumenice, cu sensul că toţi creştinii care nu o cred şi nu o mărturisesc sunt supuşi condamnării de către Biserică. Anatema dată de Sfinţii Părinţi asupra unei învăţături este valabilă pururea, neputând fi ridicată în nici o circumstanţă, dar în timp ce învăţătura eretică este condamnată pentru totdeauna, susţinătorii ei pot reveni în sânul comunităţii creştine prin lepădarea acesteia şi pocăinţă.

A anatematisi provine din cuvântul grecesc αναθεματιςω şi înseamnă a da anatemei, a rosti o anatemă.

Afurisenie îşi are originea în verbul grecesc αφοριςω, cu sensul de a despărţi, a separa, fiind sinonim cu termenul anatemă.

A afurisi are aceeaşi provenienţă, având sensul de a rosti o afurisenie sau anatemă.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000