DICŢIONAR ORTODOX

Eclezial provine din cuvântul grecesc ,,ekklesia” (adunare, comunitatea credincioşilor, Biserică) şi se referă la problemele dogmatice şi canonice cu privire la Biserică.

Ecleziastic face parte din aceeaşi familie, referindu-se la partea organizatorică şi administrativă a Bisericii.

Eclesiarhul (Paracliser) este cel care are în grija sa rânduiala slujbelor într-o biserică de mir sau a unei mânăstiri.

Ecleziologia este domeniul teologiei care se ocupă cu studiul dogmei Bisericii ca Trup al lui Hristos.

Apostazie provine din cuvântul grecesc ,,apostasia” (pierderea chipului lui Dumnezeu) şi se referă la îndepărtarea omului de Dumnezeu şi de Biserică, singura păstrătoare a adevărului. În sens mai larg, apostazia semnifică renunţarea publică la o anumită religie, uneori în favoarea alteia.

Apostatul este o persoană care a căzut într-o apostazie. Proorocul Ieremia numeşte apostat de la Dumnezeu pe cel ce este încrezător şi nădăjduieşte în sine însuşi, zicând: ,,Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nădejde spre om, şi va rezema de dânsul trupul braţului său, şi de la Domnul se va depărta inima lui” (Ieremia 17, 5).

Sfântul Vasilie cel Mare, interpretând aceste cuvinte, spune că prin ,,cel ce se încrede în om”, proorocul ne îndeamnă ca noi să nu nădăjduim într-alt om. Iar prin cuvintele ,,şi va rezema de dânsul trupul braţului său”, vrea să spună ca noi să nu ne încredem nici în noi înşine. Ambele lucruri îl depărtează pe om de Dumnezeu, ducându-l la apostazie.

Creştinul nu trebuie să îşi pună nădejdea decât în Dumnezeu, căci punându-şi nădejdea în el însuşi sau în alţi oameni se îndepărtează de Dumnezeu.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 6/septembrie 1999