Iulie 2007. ,,Membri ai Bisericii – cetăţeni ai lumii” (II)

La conferinţă au fost atinse, de asemenea, diverse probleme cu care se confruntă tinerii ortodocşi ...

Alături de o intoxicare ideologică, în plan teoretic, a tineretului cu deschiderea pe care trebuie să o arate lumii şi conceptelor şi ideilor ei, strategii au conceput şi o abordare în plan practic a acestei deschideri atât de ,,necesare”. Ce poate presupune traducerea în practică a unei asemenea ideologii decât naşterea de contexte pentru a păcătui ?

De pildă, la punctul 12 al concluziilor conferinţei scrie: ,,Conferinţa noastră a tratat şi problema relaţiilor intime şi a funcţiei autentice a erosului. Discuţiile au dezvăluit dificultăţile întâlnite de tineri cu privire la relaţiile intime şi credinţa în principiul libertăţii în Hristos. A fost o discuţie despre o abordare realistă a subiectului desfrânării în slujirea pastorală şi teologia Bisericii ...” Să înţelegem din această exprimare – ,,o abordare realistă” – că s-a vorbit despre o aprobare a acesteia ?

Apoi, la punctul 14 se ridică altă problemă acută, cea a distracţiilor pentru tineri, aceştia fiind sfătuiţi să se ... distreze: ,,Au fost făcute referinţe particulare la formele contemporane de distracţie şi petrecere a timpului liber. Tinerii nu pot să respingă în general mijloacele moderne de plăcere, atâta vreme cât acestea nu ofensează persoana umană. Mulţi participanţi au subliniat că acest subiect nu trebuie abordat cu prescripţii detaliate sau recomandări stricte cu privire la modul lor de viaţă. Mai mult, a existat obiecţie faţă de o spiritualitate care călăuzeşte şi izolează tineretul, dezvoltând la acesta un sens de introversiune şi o atitudine de elitism. Un ortodox, ca o fiinţă ecleziastică care îşi trage deplinătatea identităţii sale din zilele de pe urmă, nu poate rămâne izolat în autosuficienţa convingerilor personale sau a purităţii etice, indiferent faţă de restul lumii”.

Tinerii participanţi la conferinţă, prezenţi la liturghie în Catedrala patriarhală Sfântul Gheorghe

Referitor la cele de mai sus ne întrebăm: există oare ,,mijloace moderne de plăcere” care să nu ofenseze persoana umană ? Orice mijloc care oferă plăcere lumească, nu duhovnicească, ofensează fiinţa umană prin aceea că o îndeamnă la păcat, îi oferă prilej pentru a păcătui; o întinează, îi perverteşte dorinţele şi înclinaţiile şi o cufundă în noroiul patimilor. În ce priveşte afirmaţiile următoare, subliniate de noi, se poate spune că cei care au formulat aceste ,,obiecţii” nu au un cuget ortodox.

Ultimul punct al concluziilor conferinţei oferă şi ultima surpriză: tinerii semnatari aduc un omagiu patriarhului Constantinopolului, asemănător celui pe care tinerii români de odinioară erau nevoiţi să i-l aducă lui Nicolae Ceauşescu: ,,Ne exprimăm calda recunoştinţă pentru venerabilul conducător al Ortodoxiei, autenticul, dinamicul şi în special tânărul patriarh ecumenic Bartolomeu, pentru ocazia pe care ne-a dat-o de a participa la această conferinţă, ca şi pentru ospitalitatea avraamică din inimă şi experienţele deosebite din aceste zile din Regina oraşelor. Noi încheiem conferinţa cu figura de neuitat şi luminoasă a patriarhului în inimile şi minţile noastre !” Iar patriarhul, asemeni lui Ceauşescu sau Stalin, se numeşte pe sine tată al ortodocşilor: ,,Acest oraş şi Fanarul sunt cu adevărat casa voastră, casa tatălui vostru” ...

Astfel de întruniri ale tineretului ortodox au loc şi în România

Biserica Ortodoxă Română, care nu a scăpat nici o ocazie de a se afla în avangardă în ce priveşte acţiunile de modernizare a Ortodoxiei, a iniţiat diverse activităţi pentru a-i implica pe cei tineri. Au fost înfiinţate grupuri parohiale de tineret, asociaţii ortodoxe de tineret etc; se desfăşoară adunări ale tinerilor în Arhiepiscopia Timişoarei, Olteniei, a Bucureştilor, cu ,,jocuri şi concursuri cu premii”, se elaborează ,,proiecte de catehizare a tinerilor” etc; au loc chiar întruniri interreligioase pentru tineri, precum cele din Dobrogea.

În duhul modernist al Ortodoxiei oficiale, arhiepiscopul de Alba-Iulia a înfiinţat Centrul Internaţional de Tineret de la Cetea, primul din ţară de acest gen. Acest centru, parte a ,,strategiei pastoral-misionare pe linie de tineret”, va dispune de o sală polivalentă cu 150 de locuri, biserică, spaţii de cazare şi pentru servit masa, două săli de conferinţe şi două terenuri de sport. Centrul se înscrie în strategia internaţională creştină cu privire la tineri, promovând ,,organizarea de tabere, programe de informare şi formare a tinerilor cu privire la valorile spirituale şi culturale naţionale şi internaţionale, protecţia mediului şi încurajarea sportului şi turismului, atragerea de manifestări internaţionale ale tinerilor, schimburi inter- şi multi-culturale, promovarea voluntariatului etc”.

Toate acestea în detrimentul învăţăturii autentice a Bisericii şi a vieţii duhovniceşti a celor tineri.

Manifestările de tipul conferinţelor pentru tineret sunt importate din lumea catolică

În urmă cu mai bine de 20 de ani, Papa Ioan Paul al II-lea iniţia Zilele Mondiale ale Tineretului, o manifestare religioasă de masă pentru tineret. De exemplu, la Zilele Mondiale ale Tineretului din 2005, care au avut loc în Köln, Germania, au participat peste 400.000 de tineri din 193 de ţări, printre care şi România. La liturghia papală, numărul tinerilor a fost dublu, fiind prezenţi, de asemenea, 700 de episcopi şi 7.000 de preoţi, precum şi 7.000 de ziarişti. Costul evenimentului s-a ridicat la 100 de milioane de euro, în program fiind incluse peste 1.000 de manifestări organizate în aproximativ 500 de locaţii: proiecte sociale organizate de Arhidioceza de Köln, întâlniri de rugăciune, slujbe, meditaţii, dans şi teatru stradal, concerte etc.

În afară de Zilele Mondiale ale Tineretului, Papa Ioan Paul al II-lea a mai „inventat” multiplexul televizat cu Vaticanul, care reuneşte tineri din naţiuni şi culturi diferite într-o rugăciune comună. Acestora li se alătură întâlnirea de dialog interreligios pentru tineri de la Assisi, întrunirile europene, taberele promovate de Comunitatea ecumenistă de la Taizé, Franţa etc.

Pe 22 iulie 2007, purtătorul de cuvânt al Vaticanului, iezuitul Federico Lombardi, a făcut precizări referitoare la organizarea ediţiei Zilelor Mondiale ale Tineretului din 2008, în Australia: ,,Peste un an vom fi la Sidney sau vom privi spre Sidney. Zilele Mondiale ale Tineretului îşi continuă minunata lor aventură şi se pregătesc să ajungă în Oceania”.

Dar cât de minunată este, în realitate, aventura Zilelor Mondiale ale Tineretului ? Religia este şi ea o formă de distracţie ?

Zilele Mondiale ale Tineretului sunt prezentate extrem de pozitiv de presă, în vreme ce ele constituie cea mai rodnică oportunitate de trivializare a creştinismului şi de implementare a unei mentalităţi păgâne în rândul tinerilor. Astfel, în cadrul acestora, ei participă la slujbe pe stadioane îmbrăcaţi în ţinute lejere, chiar indecente, participă la concerte rock şi punk şi la alte spectacole, care nu au nici o legătură cu creştinismul.

În plus, numărul extrem de mare de tineri participanţi la aceste manifestări au generat şi generează apariţia unor fenomene neconforme cu morala creştină. De pildă, profitând de prezenţa masivă a tinerilor, unele grupuri catolice progresiste au iniţiat adevărate campanii de batjocorire a relaţiilor creştineşti dintre bărbat şi femeie. Astfel, în 2002, la Zilele Mondiale ale Tineretului de la Toronto, Canada, Organizaţia ,,Provocaţi Biserica” a distribuit „obiecte” inscripţionate cu sloganuri, de genul: ,,Dacă înfrânarea nu ţine ... nu o lăsaţi în seama îngerului păzitor”. Ulterior, în 2005, la Köln, Organizaţia ,,Catolicii pentru o alegere liberă” au împânzit metroul şi alte căi de acces către locurile de desfăşurare a activităţilor cu mesaje explicite, ce îndeamnă tineretul la desfrânare, pe care nu le reproducem.

Lăsând deoparte asemenea stimuli exteriori, simpla întrunire a unui număr atât de mare de băieţi şi fete, şi convieţuirea lor împreună vreme de câteva zile, duce la comportamente necreştineşti şi alunecare în păcat.

De asemenea, prin aceste zile mondiale, tinerilor li se insuflă o mentalitate şi o conduită păgână, prin săvârşirea unor rituri păgâne (rituri păgâne indiene către ,,marele spirit”), inventarea unor rituri (ritul împuternicirii: participanţii ,,şi-au pus mâinile unul pe altul într-o binecuvântare specială”), ,,celebrarea diversităţii”, stimularea de a face schimb de experienţe spirituale cu tineri de alte religii etc. Tot un semn al metamorfozării creştinismului în păgânism este tatuarea de cruci, a numelui papei, simboluri creştine plasate în stil hippie etc.

Din acelaşi proces de păgânizare face parte curentul penticostal, care domină întrunirile pentru tineret. Caracteristica fundamentală a acestuia este înlocuirea raţiunii cu intuiţie, instinct şi sentimente, descătuşate de orice control. Tinerilor li se oferă o religie experimentală, colectivistă şi păgână, unde să poată simţi ,,energiile” din jurul lor. Se merită amintit faptul că, la recenta conferinţă de la Istanbul, tinerilor ortodocşi li s-a propovăduit ideea potrivit căreia comuniunea cu cei din jur este mai importantă decât însăşi învăţătura creştină.

Acest penticostalism al manifestărilor se traduce în practică printr-o reacţie isterică a tinerilor faţă de persoana papei. Ei reacţionează faţă de papă într-un mod asemănător cu reacţia tineretului faţă de vedetele de muzică rock; sociologii au studiat această lipsă de control emoţional şi au numit-o isterie colectivă.

Din nefericire, din cauza atitudinii ierarhilor ortodocşi contemporani, de permisivitate faţă de tot felul de manifestări pseudo- şi necreştine, ceea ce astăzi se întâmplă în lumea catolică, mâine se va petrece în rândul tinerilor ortodocşi. Şi această ,,încărcătură explozivă”, bine plasată într-unul din punctele cheie ale edificiului Bisericii Ortodoxe, va sfârşi prin a-şi atinge scopul ...

Damian Ilie

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 38/noiembrie-decembrie 2007