Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră (I)

Despre parteneriatele sau uniunile civile* ale celor fără de lege

* Vom numi căsătoriile care nu se înscriu în Tradiţia Bisericii lui Hristos, adică nu sunt între un bărbat şi o femeie, parteneriate sau uniuni civile, aşa cum sunt de altfel numite de legislaţia modernă. De asemenea, le vom numi căsătorii între persoane de acelaşi gen, adică sau doar de gen masculin, sau doar de gen feminin, pentru a evita cu totul unele cuvinte, ce nu se cad a fi întâlnite în paginile unei reviste ortodoxe

Un subiect fierbinte pe agenda de lucru a multor asociaţii şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, care erodează deosebit de caustic şi într-un ritm alarmant ceea ce a rămas din civilizaţia creştină este legalizarea pretutindeni şi din toate punctele de vedere a sodomiei.

În cele ce urmează, vom încerca să schiţăm un tablou al evenimentelor petrecute pe plan mondial în ultima perioadă, perspectivă care ne-a condus la concluzia că Sodoma va cuceri lumea, cu sau fără voia noastră. Pentru aceasta, vom trece în revistă cele consemnate de mass-media de la începutul anului până acum, în final prezentând câteva aspecte ale paradei care a avut loc în iunie 2007, în Bucureşti.

Nu vom insista asupra celor pe care le vom expune, pentru a nu transforma aceste rânduri într-o hazna, dar şi pentru că lucrurile vorbesc de la sine şi nu necesită comentarii suplimentare.

Pretutindeni în lume, de câţiva ani, a început o campanie agresivă de promovare a uniunilor civile

De la un capăt la celălalt al lumii circulă un curent pro-uniuni civile, care, aparent, pe alocuri, întâmpină rezistenţă. Astfel, se întâlnesc state în lume, unde se fac eforturi pentru împiedicarea legalizării unor astfel de uniuni civile, prin introducerea unui amendament în constituţia ţării respective, care să specifice faptul că o căsătorie se poate încheia doar între un bărbat şi o femeie.

Deşi asemenea iniţiative sunt de natură să ne bucure şi am putea să ne declarăm mulţumiţi de starea lucrurilor, nu o putem face; este doar o aparenţă, o întârziere a implementării sodomiei legalizate pretutindeni în lume, permisă doar pentru a nu crea tensiuni şi eventuale mişcări de masă.

Iar timpul este de partea celor care susţin acceptarea la nivel mondial a sodomiei, deoarece conştiinţa creştină este erodată pe zi ce trece şi, odată cu aceasta, rezistenţa faţă de fărădelegea înaintea lui Dumnezeu. Sondajele de opinie care se realizează regulat vorbesc despre creşterea permisivităţii societăţii omeneşti faţă de toate apucăturile omeneşti, considerate până nu demult perversiuni sau fapte nefireşti.

Pe continentul american, 27 de state ale SUA au votat pentru introducerea unui amendament constituţional

La sfârşitul anului trecut, un sondaj de opinie semnala faptul că o majoritate covârşitoare a americanilor se opune recunoaşterii legale a uniunilor civile. Rezultatele sunt aproximativ la fel cu cele din 2005, însă ele sunt mult diferite de cele înregistrate în urmă cu 10 ani. Astăzi, 39 % dintre americani susţin recunoaşterea legală a uniunilor civile, ceea ce înseamnă o creştere cu 12 procente, faţă de 27 % de acum 10 ani.

În plus, dezbaterile pe marginea acordării unor astfel de drepturi celor care practică sodomia degenerează în acuzaţii din ce în ce mai grave la adresa celor care se opun. În societatea americană contemporană, începe să se pună egal între aşa-zisa discriminare la care sunt supuşi adepţii sodomiei şi refuzul de a da drepturi negrilor în trecut, precum şi cu prohibiţia existentă cu privire la căsătoriile interrasiale.

În acest context, pe continentul american, diferite state se îndreaptă în diferite direcţii. La începutul anului 2007, Associated Press anunţa faptul că legiuitorii din statul Massachusetts - singurul stat american unde este permisă căsătoria între persoane de acelaşi gen - au dat undă verde unei propuneri de amendament constituţional, care ar urma să interzică uniunile civile. În ciuda unui astfel de demers, este de specificat faptul că, până în prezent, în Massachusetts deja s-au încheiat legal 8.000 de astfel de uniuni civile.

Pe de altă parte, în noiembrie 2006, încă 7 state ale SUA au votat împotriva uniunilor civile, prin introducerea de amendamente constituţionale care să protejeze conceptul scripturistic de sfântă cununie, aceea dintre un bărbat şi o femeie. Cele 7 state care au adoptat amendamente sunt: Colorado, Idaho, Carolina de Sud, Dakota de Sud, Tennessee, Virginia şi Wisconsin. Cei din Colorado au făcut încă un pas, respingând cu fermitate un referendum care ar fi permis dobândirea de noi beneficii pentru partenerii domestici, care ar fi reprezentat o portiţă pentru uniunile civile.

Astfel, în prezent, 27 de state americane au votat pentru un amendament constituţional spre protejarea căsătoriei tradiţionale. Însă alte state, precum New Jersey, Vermont şi Connecticut, permit aşa-numitele parteneriate civile, care le îngăduie celor angajaţi în ele să aibă anumite drepturi similare cu cele ale familiilor.

Într-o situaţie aparte se află statul California, unde legiuitorii merg înainte cu agenda lor pro-uniuni civile, în ciuda opoziţiei întâmpinate din partea votanţilor şi a guvernatorului. Aici autorităţile se dedau la încălcări flagrante ale legii şi alte tactici pentru a-şi promova agenda.

Karen England, director executiv la Capitol Resource Institute, a afirmat că legea pe care aceştia doresc s-o propulseze sfidează în mod făţiş voinţa oamenilor: ,,Încă o dată, legislatura Californiei a arătat că va ignora cu aroganţă voinţa poporului. Chiar dacă cea mai mare parte a cetăţenilor se opun uniunilor civile, activiştii radicali continuă să-şi promoveze agenda”.

După ce, în 2005, a legalizat uniunile civile, Canada încearcă astăzi să restaureze legislativ instituţia căsătoriei tradiţionale

Odată cu alegerea unui guvern conservator, creştinii canadieni au început să se organizeze pentru a cere noii guvernări să revină asupra deciziei din 2005, de a permite uniunile civile. Ca urmare, a luat naştere un proiect iniţiat de Familiile Unite din Canada, pentru a restaura legislativ instituţia căsătoriei tradiţionale; ele trebuie să convingă actualul parlament să voteze rediscutarea subiectului uniunilor civile, care au fost legalizate prin Legea C-38, în 2005.

În acest scop, Familiile Unite din Canada au întocmit o petiţie naţională pentru restaurarea căsătoriei creştine, spre a fi semnată de canadieni şi trimisă ulterior parlamentului. Printre motivele prezentate în petiţie se numără faptul că, în 2005, înainte ca parlamentul de atunci să legalizeze uniunile civile, nu au fost luate în considerare cu grijă şi multă atenţie consecinţele negative ale unei astfel de legi asupra generaţiilor viitoare de canadieni.

Într-o lucrare intitulată ,,Divorţul de căsătorie: dezvăluirea pericolelor din noile experimente sociale din Canada” (Divorcing Marriage: Unveiling the Dangers in Canada’s New Social Experiments), publicată de Institutul pentru Studiul Căsătoriei, Legii şi Culturii, se notează: ,,Căsătoriile între persoanele de acelaşi gen vor fi, în realitate, o declaraţie publică şi legală a guvernelor conform căreia copiii nu au nevoie de mame şi de taţi. Că formele de familie alternativă nu sunt numai la fel de bune, ci chiar similare cu cea dintre un bărbat şi o femeie, care dau naştere la copii. (...) Căsătoria este instituţia socială fundamentală pentru protejarea copiilor. Uniunile civile echivalează cu un experiment social vast pe copii. Rescrierea regulilor de bază ale căsătoriei îi pune în pericol pe toţi copiii, nu numai pe cei crescuţi în astfel de uniuni civile. Nu vă aşteptaţi ca băieţii să devină bărbaţi de familie într-o societate patriarhală care crede, aşa cum a fost învăţată, că bărbaţii sunt opţionali în viaţa de familie”.

Canadienii au pierdut căsătoria creştină în doar câţiva ani: în 1999, parlamentul a votat o rezoluţie care sprijinea căsătoria tradiţională, dintre un bărbat şi o femeie, cu 216 voturi pro şi 55 contra; apoi, în 2000 câteva naţiuni europene, în frunte cu Olanda, au legalizat uniunile civile şi presiunea a determinat Canada să facă acelaşi lucru, sub pretextul ,,egalităţii” şi ,,toleranţei”. Pe lângă activişti de tot felul, propunerea a fost susţinută puternic de guvernul liberal, mass-media şi, cel mai important, de judecătorii liberali din întreaga Canada.

Începând din provincia British Columbia în 2003, aceşti judecători de la instanţele provinciale şi teritoriale au început să distrugă legile care limitau căsătoriile doar la cele între un bărbat şi o femeie, pretinzând că acest lucru le-a fost cerut de Cartă. În cele mai multe dintre aceste cazuri, guvernarea provincială nu şi-a făcut aproape deloc datoria de a apăra aceste legi. Guvernământul federal a lăsat să expire perioada de 120 zile pentru apel fără să facă nimic. Apoi, reclamând necesitatea pentru ,,uniformitate” naţională, guvernul federal a început să facă presiuni pentru o lege naţională care să legalizeze uniunile civile.

În 2004, guvernul a trimis propunerea de lege, cunoscută sub numele de C-38, către Curtea Supremă, spre analiză. Curtea a spus că parlamentul ar putea să definească căsătoria dar, în mod semnificativ, a evitat să se pronunţe asupra chestiunii dacă nu cumva Carta a cerut legalizarea uniunilor civile. Cu toate acestea, guvernul a pretins în întreaga documentaţie referitoare la această lege că impunerea introducerii parteneriatelor civile a fost cerută de Cartă.

Aceasta este doar una dintre multele tactici necinstite, false şi înşelătoare folosite de adepţii uniunilor civile. Ca urmare, în iunie 2005, legea a fost adoptată cu 158 voturi pentru şi 133 contra. La puţin timp după aceea, guvernul liberal Martin a căzut, iar conservatorii au promis în timpul campaniei electorale să revină asupra subiectului.

Urmările imediate ale legalizării uniunilor civile în Canada

Într-o scrisoare deschisă, adresată ,,liderilor şi cetăţenilor lumii”, canadienii au cerut iertare tuturor pentru faptul că au permis legiferarea uniunilor civile în ţara lor: ,,Noi, poporul Canadei, susţinem căsătoria exclusiv ca o uniune între un bărbat şi o femeie, şi cerem iertare popoarelor lumii pentru răul pricinuit prin legalizarea, în Canada, a parteneriatelor civile. Ne pare rău şi regretăm impactul negativ înregistrat asupra instituţiei fundamentale a căsătoriei în ţările şi culturile de pretutindeni. Înţelegem că, întrucât Canada nu cere persoanelor să aibă cetăţenie sau să fie rezidente pentru a se putea căsători, oameni din întreaga lume vin în Canada pentru a încheia astfel de uniuni civile, cu intenţia de a se întoarce în ţările lor de origine şi a contesta legislaţia naţională cu privire la căsătorie”.

Ceea ce susţin canadienii în scrisoarea adresată întregii lumi este adevărat. Într-adevăr, precum afirmă preşedintele Coaliţiei pentru Acţiunea în favoarea Familiei din Canada, Charles McVety, ,,s-a creat o platformă pentru activiştii din alte ţări, în sensul că aceştia pot contesta acum legislaţiile naţionale”. De asemenea, Gwendolyn Landolt, vice-preşedintele asociaţiei Femeile Adevărate din Canada, a declarat pentru WorldNetDaily că 55 % dintre uniunile civile contractate în provincia British Columbia au implicat cetăţeni străini.

În plus, legalizarea uniunilor civile în Canada a fost urmată de acţiuni similare în Belgia şi Olanda, în vreme ce Israel şi Irlanda s-au confruntat cu cereri de revizuire a legislaţiei lor, din cauza unor perechi căsătorite în Canada.

Pe plan local, potrivit legislaţiei canadiene, astăzi, uniunile civile sunt prezentate în şcoli ca un echivalent al căsătoriei autentice. Complicaţiile pentru asociaţiile religioase, care oferă o gamă largă de servicii sociale, sunt uriaşe, un singur exemplu fiind acela că ele sunt obligate acum să accepte şi parteneri ai unor asemenea uniuni. Asociaţiile religioase din domeniul adopţiilor sunt, la rându-le, forţate de legislaţie să încredinţeze copii unor familii apărute din astfel de uniuni civile. Instanţele locale au creat un haos cu privire la drepturile părinteşti, pe care le-au extins asupra acestor noi ,,familii”. Dar asupra acestui subiect vom reveni, într-un episod viitor.

Europa promovează cu multă asiduitate agenda Sodomei

Trei state din Uniunea Europeană, Olanda, Belgia şi Spania, au legalizat uniunile civile. Marea Britanie, Germania şi alte câteva ţări europene au acordat o anumită recunoaştere legală celor care practică sodomia şi au format parteneriate. Printre puţinele ţări care se opun legiferării uniunilor civile se numără Grecia, considerată ,,obtuză şi în ce priveşte respectarea drepturilor minorităţilor ori a libertăţii de conştiinţă şi religie”, Italia şi Polonia, ţări cu o puternică tradiţie catolică, şi România.

Însă, pe termen lung, pe continentul european, tendinţa către acceptarea la nivel de lege a sodomiei este ireversibilă. Statele care se opun încă vor fi, eventual, constrânse prin intermediul Uniunii Europene, care le va cere, în numele drepturilor omului, să nu-i discrimineze pe cei doritori de fărădelege, ci să-i îngăduie, să le permită din punct de vedere legal convieţuirea, ba chiar să-i socotească printre cei aleşi ai naţiunilor lor ...

Italia se împotriveşte încă curentului sodomizator

La începutul lunii februarie a.c., guvernul italian a aprobat proiectul legislativ referitor la uniunile civile. Legea în cauză urmează să asigure celor implicaţi în astfel de uniuni drepturi legate de pensie şi asigurare medicală, drepturi la locuinţă în condiţii similare cu restul populaţiei ş.a.m.d.. Agenţia Reuters aprecia că începe ,,o bătălie fără milă pentru eradicarea familiei tradiţionale”, în vreme ce săptămânalul Vaticanului, L’osservatore Romano, publica în paginile sale un editorial, în care acuza autorităţile şi clasa politică de ipocrizie, pentru că asigură publicul că vor apăra familia tradiţională, în timp ce plănuiesc recunoaşterea uniunilor civile (n.r.: potrivit unui sondaj de opinie din 2005, peste 70 % dintre italieni nu sunt de acord cu uniunile civile).

Vaticanul nu s-a oprit aici. Agenţia CWNews anunţa că preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, cardinalul Camillo Ruini, a convocat episcopii italieni pentru a pregăti o declaraţie cu privire la legislaţia propusă, ce va conduce la recunoaşterea uniunilor civile. Într-un interviu acordat cotidianului italian Corriere della Sera, rectorul Universităţii Pontificale Laterane, episcopul Rino Fisichella, a criticat propunerea guvernului şi a afirmat că ,,episcopii vor aminti parlamentarilor catolici de obligaţia lor de a respinge proiectul”. Într-un alt interviu, pentru publicaţia La Repubblica, cardinalul Stanislaw Dziwisz a afirmat că Papa Ioan Paul al II-lea ar fi reacţionat la legalizarea parteneriatelor civile într-un mod similar cu Papa Benedict al XVI-lea.

Pe 11 februarie 2007, 10.000 de persoane au protestat la Roma faţă de presiunile exercitate de Vatican asupra politicienilor italieni. Printre participanţi s-au numărat parlamentari din Partidele Comunist şi Socialist. Ulterior, protestele faţă de atitudinea Vaticanului au luat altă turnură, în aprilie, agenţia CWNews informând opinia publică despre diverse acte de vandalism anti-catolic în Italia.

Acestea au avut ca ţintă principală pe arhiepiscopul Angelo Bagnasco de Genova, noul preşedinte ale Conferinţei Episcopale Italiene, care conduce acest forum bisericesc din martie anul acesta şi şi-a făcut publică poziţia sa fermă împotriva uniunilor civile. Protestatarii – cetăţeni ai Sodomei sălăşluiţi în Italia – au scris sloganuri pe Biserica Preasfântul Nume al lui Iisus din Torino, catedrala din Genova şi alte biserici din Italia, de genul: ,,Bagnasco, ruşine ţie”, ,,Ruini, Bagnasco, Ratzinger: asasini”, ,,Nazistul Ratzinger”, ,,La lei cu creştinii” etc.

Apoi, la mijlocul lunii mai 2007, în deschiderea celei de-a 57-a Adunări a Episcopilor Italieni din Roma, arhiepiscopul Angelo Bagnasco a declarat că acuzaţiile potrivit cărora Biserica ar fi homofobă sunt ,,ideologice şi false”. Pe parcursul ultimelor luni, arhiepiscopul a primit mai multe ameninţări, inclusiv cu moartea, pentru că susţine ideea căsătoriei tradiţionale, dintre un bărbat şi o femeie.

Pe 11 mai 2007, într-o declaraţie de solidarizare cu organizatorii unei reuniuni anti-uniuni civile din Roma, rabinul Yehuda Levin, purtătorul de cuvânt al Alianţei Rabinice a Americii şi al Uniunii Rabinilor Ortodocşi din Statele Unite ale Americii şi Canada, afirma: ,,Încercarea de sodomizare a Ţării Sfinte cu parade sacrilege în Ierusalim, un afront adus tuturor religiilor, precum şi constantele asalturi specifice în umbra Vaticanului, după cum o demonstrează desfrâul celebrărilor sodomite din Roma din anul 2000, şi acum din nou această legislaţie, constituie o calculată defăimare internaţională la adresa religiei, a valorilor religioase şi a liderilor religioşi”.

Nici Franţa nu rămâne cu totul indiferentă la problema legiferării uniunilor civile

La mijlocul lunii februarie a.c., liderii religioşi creştini, evrei şi musulmani din Franţa s-au întrunit pentru a semna o declaraţie comună cu privire la rolul fundamental al căsătoriei tradiţionale şi pentru a arăta că se opun ferm uniunilor civile. Familia, ca ,,fundament de referinţă al umanităţii”, este o instituţie esenţială care ,,nu poate fi supusă fluctuaţiilor curentelor de gândire”, deoarece ea ,,se situează deasupra diferenţelor dintre religii şi diviziunilor ideologice”.

Cu toate acestea, în Franţa, ca şi în Germania sau Marea Britanie, sunt îngăduite parteneriatele civile între persoane de acelaşi gen, care protejează membrii cuplului în caz de deces sau separare ...

Letonia încearcă să preîntâmpine legalizarea sodomiei

Parlamentul Letoniei a avizat o iniţiativă legislativă menită să împiedice posibila legalizare a uniunilor civile. Cu toate că astfel de uniuni nu erau recunoscute în această ţară, letonii au considerat necesară amendarea constituţiei pentru definirea strictă a căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie.

În Letonia, problema legalizării uniunilor civile s-a ridicat pentru prima oară cu ocazia primului marş al partizanilor sodomiei, care a avut loc la Riga în iunie 2006. Marşul, care a fost blocat de mii de protestatari, s-a încheiat la biserica anglicană din Riga, cu o slujbă religioasă ecumenistă condusă de preotul Juris Calitis, care, din cauza acestui gest, a fost excomunicat ulterior din Biserica Luterană a Letoniei.

România încearcă să calce pe urmele Letoniei în ce priveşte un astfel de amendament constituţional

Şi în România s-a iniţiat un proiect legislativ cu un conţinut similar, având scopul de a bloca legiferarea uniunilor civile, dar şi a poligamiei. Astfel, în primăvara anului 2006, un comitet de iniţiativă civică a început demersurile pentru amendarea articolului 48 din constituţia României, referitor la familie, prin includerea paragrafului: ,,În România, poligamia este interzisă, iar căsătoria este permisă doar între un bărbat şi o femeie”.

La 21 iunie 2006, Monitorul Oficial a publicat iniţiativa de modificare a constituţiei, iar la 21 decembrie, aceasta a fost înregistrată la Parlamentul României. Pe 9 februarie 2007, proiectul a ajuns la Curtea Constituţională, urmând ca el să fie discutat în parlament, care, dacă va da curs acestei iniţiative, se va ajunge la referendum naţional pentru modificarea constituţiei.

Comitetul de iniţiativă al proiectului a ales calea constituţională, deoarece referirile la diferenţele dintre bărbat şi femeie apar doar în legi obişnuite, care pot fi modificate de parlament, fără consultarea cetăţenilor. În acest fel a fost posibilă legalizarea uniunilor civile în Canada şi în Cehia, unde populaţia nu a avut nici un cuvânt de spus.

Conflictul dintre stat şi Biserică, cu privire la uniunile civile, este inevitabil şi merge într-o singură direcţie

Într-un articol recent, publicat de Weekly Standard, Maggie Gallagher, preşedintele Institutului pentru Căsătorii şi Politică Publică, a studiat problema interferenţei statului cu instituţiile religioase, care obiectează împotriva căsătoriei între persoane de acelaşi gen. După ce a discutat cu experţi din domeniile juridic şi academic, ea a concluzionat că ,,libertatea religioasă este în pericol să piardă semnificativ teren în faţa campaniilor anti-discriminare”.

De asemenea, Anthony Picarello, preşedintele Fondului Becket pentru libertate religioasă, una dintre cele mai cunoscute firme de avocatură care apără libertatea religioasă, a afirmat: ,,Impactul va fi serios şi universal. (…) Această situaţie va afecta fiecare aspect al relaţiilor dintre Biserică şi stat. (…) Deoarece căsătoria are urmări în aproape orice domeniu legal, uniunile civile vor crea puncte de conflict în toate aceste domenii”.

La rândul său, Marc Stern, consilier general al Congresului Evreilor Americani, opina: ,,Ameninţările la adresa libertăţii religioase nu pot fi respinse ca «isterie». Uitaţi-vă peste tot în lume, până şi dreptul la a predica este nesigur. În America, nimic nu poate fi cert”.

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 42/mai-iunie 2008