Ne îndreptăm către Sodoma ? (VIII)

Prin memoriul pe care l-a înaintat Parlamentului României, în 1995, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR) a încercat să atragă atenţia conducătorilor ţării asupra pericolului pe care-l reprezintă legiferarea homosexualităţii. Memoriul a cuprins opiniile unor specialişti care au abordat tema în cauză din perspectivă juridică, civică, sociologică, medicală şi, nu în ultimul rând, teologică. Ulterior, în 2000, când Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care se legifera homosexualitatea, Biserica Ortodoxă Română a luat din nou poziţie, trimiţând Parlamentului României o scrisoare de protest.

Este interesant că presa laică s-a limitat la a relata acest eveniment legislativ, nu a comentat în nici un fel şi nici nu a publicat articole de ansamblu. În schimb, presa religioasă, ca şi cea a elitei intelectuale, a reacţionat puternic faţă de o eventuală modificare a statutului homosexualilor din România. Astfel, oficiosul Patriarhiei Române, ,,Vestitorul Ortodoxiei”, din 15 septembrie 2000, a publicat apelul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 13 septembrie 2000, adresat Parlamentului României:

,,Abrogarea articolului 200 din Codul Penal de către Camera Deputaţilor a produs în sufletele noastre şi a majorităţii naţiunii române mâhnire adâncă. Iminenta dezbatere a acestei probleme în Senatul României ne îngrijorează cu atât mai mult. Drept urmare, în numele lui Dumnezeu de la care vine orice stăpânire şi putere şi al milioanelor de creştini ortodocşi din această ţară, care au mandatat prin votul lor parlamentarii României, cerem acestora să nu voteze legi în contradicţie cu morala creştină, legea firească, demnitatea şi vocaţia familiei (...) Biserica nu vă cere să emiteţi legi care să pedepsească pe cei atinşi de păcate contra firii. Faţă de aceste persoane, Biserica manifestă înţelegere, iertare şi răbdare, punându-le la dispoziţie mijloace spirituale de îndreptare. Totuşi considerăm necesară sancţionarea prin lege a propagandei practicii lor prin manifestaţii publice, prin mass-media, prin instituţii proprii etc”.

În numerele 7-8 şi 9/2000, publicaţia periodică ,,Renaşterea” a Arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului a publicat, la rândul ei, scrisorile de protest ale sinodului român către Parlamentul României din iulie şi septembrie 2000, ca şi un articol pe tema homosexualităţii. ,,Porunca Iubirii”, revistă a Asociaţiei pentru Isihasm, tipăreşte în numărul 5-6/2000 un schimb de scrisori, privind articolul 200 din Codul Penal, între Florin Buhuceanu, preşedintele asociaţiei minorităţilor sexuale din România, ,,Accept”, şi Patriarhul Teoctist al României.

Răspunzând acuzaţiilor preşedintelui Asociaţiei ,,Accept”, care afirmă că Biserica este indiferentă la problemele homosexualilor români şi ,,întârzie să fie vocea acestor victime ale discriminării societăţii”, patriarhul scrie: ,,Biserica Ortodoxă Română nu face altceva decât să promoveze adevăratele valori creştine. Biserica respinge iubirea necurată pentru a proteja şi promova iubirea sfântă aşa cum este voită de Dumnezeu, Creatorul omului; respinge tirania patimilor egoiste şi fără rod de viaţă, pentru a proteja libertatea de a trăi în virtute; respinge ceea ce e împotriva firii, pentru a apăra firea umană în demnitatea ei.

Trebuie înţeles că Biserica nu doreşte întemniţarea, pedepsirea cu închisoarea a unor astfel de oameni cu un comportament contrar firii, ci doreşte îndreptarea, vindecarea şi conştientizarea de către ei a faptului că ceea ce fac e un păcat cu consecinţe grave asupra întregii societăţi. Astfel, Biserica nu face decât să urmeze cuvântului Mântuitorului Hristos: ,,N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă” (Matei 9, 13). În nici un caz, Biserica nu poate fi de acord ca aceste fapte să nu mai fie incriminate, ba mai mult, să se poată manifesta public, cu alte cuvinte, exhibiţionismul să capete temei legal.

Ne facem datoria de a vă reaminti că majoritatea parlamentarilor sunt fii ai Bisericii Ortodoxe, deci noi facem apel la fiii noştri duhovniceşti. Patriarhia Română şi Centrele Eparhiale din ţară sunt asaltate de un adevărat val de intervenţii scrise, telefonice şi verbale prin care ni se cere stăruitor ca Biserica să intervină pentru ca Parlamentul României să nu promoveze o astfel de lege în contradicţie cu principiile moralei naturale, eticii, conştiinţei moral-spirituale creştine, demnităţii şi vocaţiei omului şi instituţiei familiei. Continuarea acestor intervenţii, care devin pe zi ce trece mereu mai numeroase ne determină să adresăm un nou apel aleşilor ţării, dar şi să răspundem celor care încearcă să dovedească faptul că abrogarea articolului 200 din Codul Penal este absolut necesară.

În încheiere, pentru că aţi întrebat cine vă va putea despărţi de iubirea lui Hristos, vă răspundem: dumneavoastră înşivă, prin propria voinţă şi prin acceptarea unor astfel de păcate. Noi, cu speranţa în biruinţa binelui, rugăm pe bunul Dumnezeu să reverse asupra tuturor lumina Sa cea dătătoare de viaţă şi călăuzitoare spre o decizie care să nu aducă atingere la ceea ce are mai scump poporul român”.

La rândul ei, în numărul 9-10/2000, publicaţia periodică bilingvă ,,Deisis”, care apare sub auspiciile Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord, a tipărit, sub titlul ,,Europa, nu Sodoma !”, cuvântul ţinut de Arhiepiscopul Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la hramul Mânăstirii Nicula, praznicul Adormirii Maicii Domnului, în care el atinge problema legiferării homosexualităţii în România:

,,V-am spus că Maica Domnului este icoana curăţiei desăvârşite, sufleteşti şi trupeşti. Nu suntem noi oare, ca popor român, iubitori de puritate ? Ne întrebăm: De ce oare această ofensivă de poluare a spiritului în ţara noastră, România ? Există mişcări ecologiste care luptă împotriva poluării apelor şi a pădurilor, a solului şi a aerului. Unde sunt mişcările ecologiste împotriva poluării spiritului ? N-am văzut, n-am auzit. Dimpotrivă, presa, ziarele, revistele, canalele de televiziune se întrec în a arunca cu gunoaie prin casele şi sufletele noastre. Aproape nu e post pe care să nu-l deschizi întâmplător şi să nu vezi violenţă, sânge, bătaie, desfrâu, perversiune şi toate mizeriile care se pot întâmpla într-o lume păcătoasă. Aş întreba: Dacă ar trece cineva pe lângă casa cuiva şi ar vedea fereastra deschisă şi ar arunca cu gunoaie şi cu balegă în casa omului, oare n-ar veni nici o lege să-l împiedice şi să-l pedepsească ? Iată însă că prin ferestrele deschise ale sufletelor noastre se aruncă tot felul de mizerii, de necurăţii. (...)

Am şi avem o mare tristeţe. De curând, Camera Deputaţilor a votat abolirea articolului 200 din Codul Penal, prin care, practic, se legalizează unul din păcatele cele mai grave ale umanităţii şi de care noi, în Biserică, ne-am ferit să vorbim, pentru că numai a pronunţa cuvântul homosexualitate şi homosexual înseamnă a pângări urechile românilor. Problema gravă este că prin aceasta se legiferează egalitatea dintre bine şi rău, faptul că homosexualitatea poate fi o alternativă a familiei. Până la urmă, este un atentat la familia însăşi, la această instituţie fundamentală a oricărei societăţi, familia pe care Domnul Hristos şi Maica Domnului au binecuvântat-o în Cana Galileii.

Noi, Biserica, şi noi, Şcoala, şi noi, Justiţia, şi noi, Parlamentul, şi noi, Guvernul, şi noi, asociaţiile umanitare, vom face tot ce ne va sta în putinţă să impunem legi pentru ca această mare nenorocire care începe să se infiltreze în societatea noastră să fie oprită şi sancţionată. Dar este mai bine ca fiecare să opereze ca propriul său judecător în propria sa conştiinţă. Dacă fiecare va face aşa, într-o conştiinţă cu adevărat creştină, nu va mai fi nevoie nici de justiţie, nici de instructori speciali şi nici de legi pedepsitoare”.

De asemenea, ,,Telegraful Român”, periodic religios care apare la Sibiu, publică, în numărul 33-36/2000, un articol intitulat ,,Homosexualitatea - patimă de necinste”, în care ia în considerare faptul că schimbarea structurilor economice, politice, sociale şi culturale ale ultimelor secole atrage după sine o schimbare a mentalităţii şi a comportamentului moral-spiritual al omului, care afectează extrem de profund viaţa religioasă.

În fine, în numărul din octombrie 2000, ,,Icoana din adânc”, un alt periodic al Bisericii Ortodoxe Române, ia atitudine faţă de unele vederi ale elitei intelectuale române. Sub titlul ,,Homosexualitatea – păcat de moarte şi pentru unii membri exotici ai GDS !”, revista răspunde unor poziţii extrem de liberale ale unor membri ai Grupului pentru Dialog Social, opunând acestora câteva reguli ale bunului simţ:

,,Există trei legi natural imuabile, pe care nimeni nu le poate încălca fără a suporta consecinţe grave: a. Conservarea vieţii, b. Perpetuarea speciei, c. Ascensiunea inteligenţei şi moralei. Observăm cu uşurinţă, chiar şi fără vreun dialog social, că în mod vădit cei căzuţi în păcatul homosexualităţii încalcă flagrant toate aceste trei legi fundamentale ale vieţii ! În specia umană dezvoltarea inteligenţei şi moralei este legea supremă. Când fiecare preferă viaţa proprie celei a naţiunii, cum a fost în secolul al IV-lea la Roma, naţiunea se prăbuşeşte. Societatea trebuie să-şi protejeze membrii contra: calomniatorilor, corupătorilor, alcoolicilor, dezechilibraţilor mintali, hoţilor, aşa cum se apără contra bolilor contagioase. Societatea trebuie să se apere de cei vicioşi.

Învăţarea regulilor vieţii nu se face predându-se lecţii de morală şi sociologie. Tinerii trebuie să le vadă, să le simtă. Numai practica dezvoltă reflexele. Cel care de mic a fost învăţat ce este bine şi ce este rău, nu întâmpină nici o dificultate să aleagă binele de rău. Copiii au nevoie nu numai de precepte şi vorbe, ci mai ales de exemple. Între societatea modernă şi conduita raţională de viaţă este acelaşi conflict ca între societatea romană din secolul al IV-lea şi morala creştină. Păcatul este de a nu asculta de legile naturii, iar viciul este obiceiul de a păcătui continuu. Virtutea este un act de voinţă, o deprindere care dă strălucire vieţii şi personalităţii umane. Copiii trebuie educaţi după legile fundamentale ale vieţii. Ascultarea de legile vieţii împiedică individualismul, care opune omul contra omului. Morala plăcerii este în contradicţie cu legile vieţii. Iar a dezvolta morala este o obligaţie tot aşa de importantă, ca aceea de a conserva viaţa !”

Din nefericire, acesta nu este singurul caz în care elita intelectuală română s-a dezis de cultura creştină şi a avut o poziţie diferită de cea a Bisericii. În numerele viitoare, vom prezenta câteva opinii ale unor nume de vază ale intelectualităţii româneşti, care consideră că învăţătura Bisericii este învechită şi nu mai corespunde realităţii de astăzi.

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 30 (2/2004)