Rob libertăţii post-creştine (I)

,,România a început deja adoptarea normelor europene cu privire la introducerea cărţilor de identitate electronice. Legea prevede ca, din anul acesta, cetăţenilor să li se elibereze, în paralel cu actualele documente de identitate, şi cărţile electronice de identitate. Surse din Ministerul de Interne afirmă însă că procesul eliberării noilor acte de identitate electronice va demara greu, pentru că nu există fonduri” titra ,,Jurnalul Naţional” din 10 iulie 2003.

Astfel de ştiri au devenit atât de cotidiene, încât în mod obişnuit doar am fi exclamat: iată încă un articol despre carduri şi cipuri. Cu toate acestea, la scurt timp după acest articol, românii au avut surpriza de a fi martorii punerii în practică a unor măsuri similare, respectiv introducerea cipurilor la animalele domestice.

Ministerul Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Mediului a iniţiat, la nivel naţional, un program de identificare electronică a cailor, măgarilor şi catârilor. Acest proiect vizează toate animalele domestice şi are ca termen limită anul 2006. Primul implant de cip a fost realizat la Centrul de Echitaţie din Poiana Braşov în septembrie 2003, iar astăzi, la mai bine de şase luni de la acest eveniment, ţăranul din multe colţuri ale României este solicitat să introducă cip calului din gospodăria sa.

Aceasta este doar prima dintre măsurile pe care România s-a obligat să le ia pentru alinierea la standardele europene în ce priveşte guvernarea electronică. Urmează cardul bancar, cardul medical, cartea electronică de identitate, plătirea taxelor şi a impozitelor prin card, cartea de alegător şi semnătura electronică. Toate aceste măsuri au ca scop prevenirea falsificării actelor de identitate, facilitarea controlului, gestionarea bazelor de date medicale, bancare etc.

În ultimii ani, mass-media a acordat o atenţie deosebită tehnicilor de supraveghere şi identificare a persoanelor, aplicabile în diferite cazuri. Revista ,,National Geographic” din noiembrie 2003 acordă mai bine de 20 de pagini unui studiu cu privire la supravegherea permanentă, titrând: ,,Ne îndreptăm spre urmărirea electronică permanentă - a duşmanilor noştri şi a noastră”. Revista oferă un studiu exhaustiv menit să facă omul contemporan să înţeleagă că acestea sunt condiţiile în care va trăi de acum încolo, lipsit de intimitate şi constrâns din toate direcţiile de reguli de securitate şi norme de protecţie a individului.

De altfel, editorialul acestui număr abordează acelaşi subiect controversat, îndemnând cititorul să aibă o părere cu privire la acest fenomen. Iar cel care citeşte materialul oferit de ,,National Geographic” nu poate să nu fie frapat de asemănarea izbitoare dintre realitate şi romanul lui George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru, scris în 1948: ,,Aparatul, care se numea tele-ecran, putea fi dat mai încet, dar nu aveai cum să-l închizi de tot. Tele-ecranul recepţiona şi transmitea simultan. Orice sunet pe care l-ar fi scos Winston, mai tare decât o şoaptă foarte slabă, putea fi captat; în plus, cât timp stătea în câmpul vizual al plăcii de metal, putea fi şi văzut, nu numai auzit. Sigur că nu aveai cum şti, în fiecare moment, dacă eşti sau nu ascultat. Erai obligat să trăieşti - şi de fapt aşa şi trăiai, dintr-o obişnuinţă devenită instinct - cu presupunerea că orice sunet pe care-l scoteai era ascultat şi orice mişcare observată, afară de cazul când era întuneric”.

O mie nouă sute optzeci şi patru este un roman de ficţiune în care autorul imaginează un sistem politic totalitar, ce sfârşeşte prin a desfiinţa complet fiinţa umană. Oare şi ceea ce încearcă să facă guvernele marilor puteri de astăzi va conduce la distrugerea omului ? E posibil ca toate aceste măsuri de securitate să degradeze fiinţa umană, e posibil ca noi, ca închinători ai adevăratului Dumnezeu, să riscăm a ne închina ,,Fratelui cel Mare” ?

În numerele următoare vom încerca să găsim un răspuns la aceste probleme cu care se confruntă creştinul de astăzi, sau cel puţin să ridicăm nişte semne de întrebare cu privire la adevăratele scopuri ale supravegherii electronice.

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 29 (1/2004)