Stătut-au de faţă împăraţii pământului şi boierii s-au adunat întru una

asupra Domnului şi asupra Unsului lui” (Psalmi 2, 1) (II)

Consiliul Mondial al Bisericilor este cel mai înalt for de propagare a ecumenismului modern în lumea creştină. Adunând sub egida sa majoritatea denominaţiunilor creştine, ce susţin şi împărtăşesc numeroase erezii, consiliul se dovedeşte a fi cea mai desăvârşită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, ascunsă în umbra milosteniei şi a dorinţei de unitate a tuturor creştinilor. Folosindu-se de o adevărată reţea mondială administrativă şi financiară, ca şi de o învăţătură creştină pervertită, această hidoasă organizaţie luptă pentru instaurarea unui pseudo-creştinism, fără Hristos.

Prezentăm în continuare o parte din discuţiile şi hotărârile luate la ultima întrunire a Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, ce a avut loc la Postdam, Germania, în perioada 29 ianuarie – 6 februarie 2001. Preceptelor creştine pervertite de adepţii acestui gen de ecumenism le vom opune cuvintele Scripturii şi tâlcuirea dată lor de Biserica lui Hristos.

Prea Sfinţitul Aram I afirmă că ,,Violenţa este rea, dar poate fi necesară pentru a restabili dreptatea”

În discursul de deschidere al întrunirii, Prea Sfinţitul Aram I, Catholicosul de Cilicia al Bisericii Armene a afirmat: ,,Violenţa este rea … Pentru unele persoane, care trăiesc în condiţii de nedreptate şi opresiune, unde au fost epuizate toate mijloacele acţiunilor non-violente, violenţa rămâne o alternativă de neevitat, o ultimă cale. Cu siguranţă, noi nu putem legitima violenţa în orice circumstanţe, însă nici nu putem condamna violenţa când aceasta este utilizată ca o ultimă cale pentru cauza dreptăţii şi demnităţii”.

În cuvântul său, Prea Sfinţitul Aram I a adus argumente scripturistice şi teologice pentru non-violenţă ca politică a Bisericii. Dar, de asemenea, el a arătat că Scriptura este ,,ambiguă cu privire la violenţă şi non-violenţă”, citând alungarea vânzătorilor din templu de către Hristos şi porunca Mântuitorului de a ne iubi duşmanii.

El şi-a exprimat reticenţa faţă de faptul că violenţa ar putea fi evitată atunci când eforturile de a restabili dreptatea eşuează. ,,Prin urmare, violenţa ,,limitată şi controlată” folosită în scopul de a schimba condiţiile sociale şi de a stabili dreptatea pentru toţi este acceptabilă şi chiar necesară. Pacea este imposibilă fără dreptate”, a spus el.

Se pare că Prea Sfinţitul Aram I, ce a fost numit mediator al întrunirii de la Postdam, susţine ideea potrivit căreia uneori violenţa este justificabilă. Să nu uităm că această mentalitate a condus Biserica Romano-Catolică la cruciade şi inchiziţie, conducătorii ei considerând că este justificată moartea oamenilor în numele credinţei. Astăzi, conducătorii Consiliului Mondial al Bisericilor par a fi de acord că în numele păcii şi al dreptăţii este justificată violenţa până la moarte.

Cu toate acestea, cuvintele Mântuitorului: ,,Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26, 52) nu sunt deloc ambigue. El l-a oprit pe Apostolul Petru de la a-L apăra de ostaşii care veniseră să-L aresteze, poruncindu-i să nu folosească violenţa pentru a face dreptate.

Consiliul Mondial al Bisericilor doreşte să mobilizeze mai multe fonduri

Moderatorul Comitetului Financiar al Consiliului Mondial al Bisericilor, episcopul Wolfgang Huber din Germania, a pledat pentru o dublă strategie pentru a proteja bugetul consiliului pe anul 2001. După părerea sa, este necesar un efort susţinut pentru ,,a mobiliza veniturile potenţiale şi a reduce cheltuielile posibile”.

De asemenea, Huber a arătat că anul financiar 1999 s-a sfârşit într-o notă ,,foarte pozitivă”, afirmând că anul s-a încheiat cu un surplus de 3 milioane de franci elveţieni, mulţumită în mare parte ,,rezultatelor excelente ale investiţiilor”. În continuare, episcopul i-a îndemnat pe membrii Comitetului Central să ofere un sprijin mai activ pentru ,,campania de 10 milioane” cu scopul de a obţine o creştere substanţială a contribuţiilor de la Bisericile membre până în anul 2005.

Este notabil faptul că acest for bisericesc se ocupă de investiţii şi se preocupă îndeaproape de îmbunătăţirea situaţiei sale financiare, pretinzând membrilor să contribuie la bugetul său anual. Din nou, mentalitatea Consiliului Mondial al Bisericilor pare a se asemăna celei a Bisericii Romano-Catolice, prin comportamentul său de bancher al lumii creştine, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin pretenţia sa de a hotărî linia directoare a politicii ecumeniste şi de a o susţine financiar după bunul plac din contribuţiile Bisericilor locale.

Acest ţel al consiliului este opus învăţăturii Mântuitorului potrivit căreia ucenicii Săi, păstorii Bisericii, nu trebuie să se preocupe de problemele materiale sau financiare, ci să lucreze în via Domnului: ,,Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa” (Matei 10, 9-10).

Aceste cuvinte ale lui Hristos nu presupun ca Bisericile să nu se îngrijească de veniturile lor, ci ca ele să nu se preocupe de alte probleme decât cele strict necesare şi să vegheze la cele duhovniceşti.

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)