,,Stătut-au de faţă împăraţii pământului şi boierii s-au adunat întru una

asupra Domnului şi asupra Unsului lui” (Psalmi 2, 1) (I)

,,Consiliul Mondial al Bisericilor este, prin definiţie, o organizaţie ce cuprinde 342 Biserici din mai mult de 120 de ţări de pe toate continentele, cu aproximativ 400 de milioane de credincioşi din aproape toate denominaţiunile creştine. Printre acestea se numără majoritatea Bisericilor Ortodoxe, Protestante şi Anglicane, în timp ce Biserica Romano-Catolică colaborează cu acest for mondial, fără a fi însă membră.

Consiliul a fost înfiinţat în 1948 la Amsterdam, Olanda, fiind condus în prezent de reverendul dr. Konrad Raiser din Biserica Evanghelică a Germaniei. Forul său suprem îl reprezintă Adunarea Generală, care se întruneşte o dată la aproximativ 7 ani, reunind aproape 1000 de delegaţi din Bisericile membre. Cea mai recentă adunare, a opta, s-a ţinut la Harare, Zimbabwe în decembrie 1998.

Între sesiunile Adunării Generale, consiliul este condus de Comitetul Central, ce se reuneşte o dată la 12-18 luni. În timp ce Adunarea Generală trasează liniile directoare ale politicii consiliului, Comitetul Central verifică, rectifică şi urmăreşte punerea în practică a acestora.

Ţelul acestui for ecumenist mondial este de a se ruga pentru şi a urmări unitatea vizibilă a Bisericii lui Hristos - într-o credinţă şi o comuniune euharistică, exprimate în închinare şi viaţă comună în Hristos, prin mărturie şi slujirea lumii.

Consiliul promovează unitatea creştină mondială prin programele sale de colaborare, sprijin şi consiliere, prin studiile şi publicaţiile sale, prin întrunirile şi adunările sale, unde se întâlnesc o mare diversitate de creştini şi unde închinarea, rugăciunea şi studiul Scripturii împreună formează baza pentru consultări şi angajamente asupra problemelor contemporane critice.

Sediul central al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Geneva, Elveţia

Consiliul îşi împlineşte misiunea sa colaborativă prin acţiunile locale ale Bisericilor membre şi prin alţi parteneri ecumenişti din întreaga lume. Ea răspunde la chemările pentru acţiune şi informare ale membrilor săi sau ale organizaţiilor interesate. Lucrând împreună în cadrul consiliului, Bisericile promovează reconcilierea, dialogul teologic, utilizarea resurselor comune şi viziunea vieţii în comunitate, care este înrădăcinată în fiecare context cultural particular.

Bisericile care sunt membre ale consiliului trăiesc în condiţii sociale foarte diferite, aparţin unor limbi, culturi şi istorii diferite, ce au condus, de-a lungul timpului, la stiluri şi forme diferite de închinare şi organizare. Această diversitate face din Consiliul Mondial al Bisericilor un forum interesant şi provocator, în care persistă încă tensiunile şi diferenţele istorice, apar noi dificultăţi, care, cu toate acestea, nu tulbură dorinţa fundamentală de a construi o comunitate a Bisericilor.”

În acest fel se prezintă pe sine Consiliul Mondial al Bisericilor, cel mai înalt for de propagare a ecumenismului modern în lumea creştină. Adunând sub egida sa majoritatea denominaţiunilor creştine, ce susţin şi împărtăşesc numeroase erezii, consiliul se dovedeşte a fi cea mai desăvârşită formă de atac la adresa Bisericii lui Hristos, ascunsă în umbra milosteniei şi a dorinţei de unitate a tuturor creştinilor. Folosindu-se de o adevărată reţea mondială administrativă şi financiară, ca şi de o învăţătură creştină pervertită, această hidoasă organizaţie luptă pentru instaurarea unui pseudo-creştinism, fără Hristos.

Prezentăm în continuare o parte din discuţiile şi hotărârile luate la ultima întrunire a Comitetului Central al Consiliului Mondial al Bisericilor, ce a avut loc la Postdam, Germania, în perioada 29 ia- nuarie - 6 februarie 2001. Preceptelor creştine pervertite de adepţii acestui gen de ecumenism le vom opune cuvintele Scripturii şi tâlcuirea dată lor de Biserica lui Hristos.

Un episcop aminteşte Consiliului Mondial al Bisericilor că ,,ţelurile sunt grele, dar Iisus este calea”

La slujba de deschidere a întrunirii Comitetului Central, episcopul dr. Christoph Klein al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România a declarat că atingerea acestor scopuri ecumeniste şi a altora depinde de o înţelegere comună a faptului că Iisus Hristos este ,,calea”. ,,Când Iisus a spus ucenicilor ,,Eu sunt calea”, El voia să spună că scopul este atins doar dacă Îl urmăm cu adevărat pe Iisus în călătoria Sa”, a afirmat episcopul Klein.

,,Câteodată liderii ecumenişti simpatizează cu Apostolul Toma, care a întrebat cum putem şti calea. ,,Cum” al acestei călătorii este ceea ce ne preocupă în mod constant şi reprezintă o dificultate pentru noi, iar persoane din diferite comunităţi creştine adesea se miră când modurile lor diferite de a-L urma pe Iisus conduc către acelaşi scop”.

,,Dacă ne gândim la amvonul Bisericii lui Luther din Wittenberg şi la Luther arătând către Hristos răstignit sau dacă ne aflăm într-o biserică ortodoxă şi vedem în faţa ochilor pe Hristos Pantocrator biruitor, credinţa noastră comună, acum şi pururea, este că Iisus Hristos este calea, adevărul şi viaţa”, spunea Klein.

Este demn de remarcat faptul că aceşti iluştri conducători ai unui for creştin mondial încă îşi mai pun întrebarea ,,cum” putem şti calea, lucru ce trădează necunoaşterea învăţăturii creştine. Mai mult, ideea propovăduită de ei, potrivit căreia există mai multe moduri de a-L urma pe Hristos, contrazice de fapt spusele Mântuitorului, ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), precum şi cuvintele Apostolului Pavel: ,,Este un Domn, o credinţă, un botez” (Efeseni 4, 5).

Prin aceste cuvinte, Hristos arată că drumul spre Împărăţia cerurilor este unul singur, prin credinţa în El ca Fiu al lui Dumnezeu şi urmarea învăţăturii şi pildei vieţii Sale.

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 22-23/ianuarie-februarie 2001