Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră (IV)

Ca urmare a legislaţiei existente, noţiunea de uniune civilă, ca şi cea de căsătorie sodomită, pătrunde în sistemul educativ, de învăţământ. Pentru a familiariza copiii cu astfel de noţiuni, activiştii pro-Sodoma au făcut apel la metode simple, dar extrem de eficiente, precum scrierea de basme pentru copii, benzi desenate etc, în care protagoniştii sunt cei care practică sodomia.

De pildă, noua programă susţinută de Ministerul Educaţiei din Marea Britanie este concepută pentru a ajuta şcolile să se conformeze unei legi noi, care prevede promovarea comportamentului sodomit în şcolile britanice. Astfel, copiii din clasele primare iau cunoştinţă de un basm, intitulat ,,Regele şi regele”, despre un prinţ care respinge 3 prinţese, pentru ca, în final, să se îndrăgostească şi să se ,,căsătorească” cu un alt prinţ. Părinţii din Marea Britanie sunt îngrijoraţi şi chiar revoltaţi de noua programă şcolară.

Stephen Green, director al Asociaţiei Christian Voice, afirmă: ,,Aceasta este culmea abuzului la adresa copiilor. Întregul proiect nu este altceva decât o propagandă menită să-i facă pe copii să simpatizeze comportamentul sodomit”. Green remarcă o problemă şi mai gravă, aceea că programul în cauză îi poate predispune pe micuţi la agresiuni de tot felul, având în vedere că el prezintă ideea că ,,doi băieţi care se ating ... este ceva normal”.

În 2006, Asociaţia Accept a încercat să promoveze în şcolile ieşene un manual cu idei asemănătoare. Însă, încercarea de implementare a acestuia s-a lovit de refuzul profesorilor de a le prezenta celor mici astfel de lucruri.

O altă strategie eficientă este lansarea pe piaţă de benzi desenate, ce sunt extrem de îndrăgite de copii, în care eroii sunt sodomiţi. De exemplu, după apariţia lui Superman, Spiderman, Batman şi chiar Batwoman, a fost lansată pe piaţă o serie de benzi desenate în care Batwoman se întoarce fiind ... sodomită. ,,Oricine are copii ştie că uneori copiii se joacă de-a Superman sau Batman şi Robin. (...) Batwoman cea sodomită iese afară din raft şi intră în imaginaţia copiilor noştri”, afirmă un părinte îngrijorat de apariţia acestor benzi desenate.

El remarcă în continuare: ,,În mod limpede, agenda revoluţionară globalistă este de a legaliza căsătoria sodomită în toate ţările, iar pentru a face aceasta, ei trebuie să ajungă la minţile tinerilor noştri. (...) Dacă noi vom permite acestor oameni depravaţi şi organizaţiilor lor să pună stăpânire pe cugetele şi chiar trupurile copiilor noştri - făcând primul pas prin câştigarea unei influenţe asupra imaginaţiei lor prin cuvinte şi desene animate - atunci Cerul este limita, hotarul pentru aceşti perverşi ,,politic corecţi”, înclinaţi spre a trage după ei pe copiii noştri în iad. Noi – părinţii şi societatea în general – trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a apăra viitoarea noastră investiţie, un lucru valoros numit copilărie, o comoară fără de preţ”.

Promovarea sodomiei în şcoli nu se rezumă la basme şi benzi desenate, ci pătrunde în aproape orice gen de informaţie destinată educării celor mici. În plus, ea se bucură de susţinere din partea autorităţilor civile

În noiembrie 2006, Lily Del Pinto, mama unei fetiţe de 5 ani, s-a alarmat când copilul ei a adus acasă ,,And Tango Makes Three”, o carte despre doi pinguini ... sodomiţi. Mama fetiţei şi alţi părinţi au sugerat că o astfel de carte ar trebui să se afle în rafturile de cărţi din librării pentru care copiii au nevoie de permisiunea părinţilor. În schimb, superintendentul şcolii, Jennifer Filyaw consideră cartea ca fiind ,,adorabilă” şi potrivită pentru copii cu vârste între 4 şi 8 ani.

Tot în noiembrie 2006, fetiţa de 8 ani a lui Emer O’Shea, elevă în clasa a III-a la Şcoala Elementară din Franklin, s-a şocat în urma unei lecţii despre travestiţi, despre cum un bărbat se poate îmbrăca în femeie şi chiar poate deveni ... femeie. Fetiţa i-a spus mamei sale că nu mai poate dormi noaptea, pentru că are coşmaruri, fiindu-i frică că surioara ei s-ar putea transforma într-o zi în băiat.

Emer O’Shea a căutat să-şi apere copilul de viitoare astfel de situaţii şocante. În acest scop, ea a discutat mai întâi cu directoarea şcolii, apoi cu inspectorul şcolar, dar oriunde a mers s-a lovit de ,,eschivare, ignorare, bagatelizare, încercări de a o izola, de a o face să bată în retragere, de a o pune într-o lumină proastă, ca şi cum ea ar fi agresorul intolerant, neînţelegător, retrograd”. După nenumărate tergiversări, Emer şi-a retras fetiţa de la şcoala publică, pentru a o înscrie la o şcoală particulară, deşi costurile sunt mai mari.

Un caz similar este cel al David Parker, tatăl unui băieţel de grădiniţă, care s-a revoltat faţă de promovarea sodomiei în rândul copiilor. El a fost arestat pe 27 aprilie 2005 pentru că a încălcat proprietatea campusului şcolii elementare la care învăţa fiul său, în timpul unei şedinţe a conducerii şcolii. Aceasta se întrunise pentru a discuta faptul că Parker a obiectat că fiul său este învăţat despre familiile sodomite. El le-a spus directorului şcolii şi responsabilului pentru educaţie al oraşului că nu va pleca până când nu va primi asigurări că i se va aduce la cunoştinţă când sunt discutate subiecte sodomite la orele de clasă ale fiului său. Cei doi au respins cererea lui şi au chemat poliţia.

Băieţelul de 6 ani al lui David Parker venise de la şcoală cu un ,,ghiozdănel şcolar al diversităţii”, care includea o carte intitulată ,,Cine este în familie ?”. Cartea prezenta imagini cu diferite familii, printre care se aflau şi o serie de poze cu un băiat numit Robin, care avea doi taţi: Clifford şi Henry.

Pe lângă cărţi în care li se explică copiilor despre familiile ,,alternative”, activiştii pro-Sodoma s-au gândit că ar fi potrivit ca cei mici să afle despre figurile istorice importante care au avut înclinaţii sodomite. Astfel, la începutul anului 2006, organizatorii Lunii istoriei sodomiei au dobândit sprijinul Scotland Yard-ului şi al departamentelor guvernamentale din Marea Britanie pentru a-i învăţa pe copii despre diverse personalităţi istorice care au fost sodomite. Potrivit unei relatări a lui Steve Doughty din cotidianul Daily Mail, această lună specială, de istorie a sodomiei, a primit subvenţionare de la Departamentul de Educaţie 20.000 de lire sterline, Departamentul Sănătăţii susţinând, de asemenea, financiar acest proiect.

Ca urmare, luna februarie a anului 2006 a devenit luna în care copiii din Marea Britanie au luat cunoştinţă de istoria sodomiei, ca şi de alte aspecte ale acestei lumi aparte. Daily Mail notează faptul că cei mici, în vârstă de 7 ani, vor fi învăţaţi că diferite figuri istorice au fost sodomite, chiar dacă nu există dovezi că au fost ... Tot Daily Mail scrie că elevii mai mari de 7 ani vor fi învăţaţi şi alte lucruri, precum cuvinte obscene şi semnificaţiile lor sau că oamenii nu sunt întotdeauna bărbaţi sau femei, ci şi indivizi al căror gen variază ...

Alte tipuri de materiale propagandistice: filme documentare şi cărţi

O altă modalitate extrem de eficientă de promovare a sodomiei în şcoli sunt filmele documentare. Un astfel de film este ,,It’s Elementary” (Este elementar), care a rulat în 6 şcoli primare şi medii din New York până în San Francisco. Principalele mijloace folosite de acest film sunt discuţiile cu copii şi adolescenţi, foarte bine puse în scenă: realizatorii înregistrează efectiv participarea elevilor la activităţi legate de probleme sodomite dintr-o perspectivă pozitivă şi plină de iniţiativă din partea celor tineri. Discuţiile cu părinţi, profesori şi administratori sunt de importanţă secundară, dar bine puse în evidenţă. Puţinii participanţi la activităţile prezentate, care au o atitudine ezitantă sau negativă, poartă însemnele ignoranţei sau ale necesităţii unei educaţii pro-Sodoma.

Pe marginea acestui film propagandistic, Karen Jo Gounaud, preşedintele Family Friendly Libraries, scria: ,,După ce am văzut filmul împreună cu părinţii unui tânăr sodomit, cei doi l-au etichetat ca fiind un mijloc ,,bait and switch” (n.r.: ,,bait and switch” este o metodă de manipulare folosită de vânzători, pentru a-i determina pe clienţi să cumpere un produs mai scump). Ei au remarcat că ,,It’s Elementary” pare a îndemna la respect pentru cei care practică sodomia; în realitate, el a propovăduit respectul pentru condiţia sodomită. Ei cred că producătorii au folosit un proces subtil de reeducare eficace şi înşelătoare a copiilor, în special a celor tineri, mergând până în punctul de a accepta un comportament care, în mod obişnuit, ar fi fost considerat anormal”.

,,Părinţii au afirmat că persoanele din film, care reprezintă o autoritate, i-au îndemnat evident pe tineri să creadă că a fi sodomit nu poate fi ceva rău, datorită lucrurilor bune pe care sodomiţii le-au făcut de-a lungul timpului. Această «prezentare igienizată» a sodomiei, precum au descris-o părinţii intervievaţi, a avut clar intenţia de a face dificil, pentru copiii care au urmărit filmul, să discearnă faptele de propagandă. Ei au menţionat declaraţia unui băiat, care descria efectul pe care l-a avut această lecţie asupra lui: «Este ca atunci când îţi plac legumele: nu ştii cum este până nu încerci»”.

Cărţile se numără, de asemenea, printre materialele de propagandă folosite de activiştii pro-Sodoma. Este notabil faptul că, în general, cărţile (n.r. : cel puţin cele despre care avem cunoştinţă) tratează două probleme extrem de sensibile ale comunităţii sodomite: relaţiile dintre copii şi adulţi, adică pedofilia, şi relaţiile dintre Biserica creştină şi comunitatea sodomită. Astfel, în 1981, la Alyson Publications, Boston, a văzut lumina tiparului ,,The Age Taboo” (Vârsta tabu), o carte ce conţine eseuri ce promovează pedofilia. De altfel, încă de la începutul anilor ’1990, periodicul The Journal of Homosexuality publica reportaje lungi pe tema ,,intimităţii dintre generaţii”, un eufemism pentru relaţiile adulţilor cu minori ...

Din anii ’1990 până astăzi, au apărut o serie întreagă de articole, eseuri şi cărţi, care tratează problema pedofiliei, încercând să o prezinte cititorului ca fiind un fenomen normal, firesc. Însă, de ceva vreme au început să apară cărţi care caută să ofere rădăcini în istorie acestei perversiuni. De exemplu, în 2005, Haworth Press a publicat cartea ,,Dorinţa şi dragostea dintre bărbaţi în antichitatea greco-romană şi în tradiţia clasică a occidentului”. Lucrarea include numeroase articole scrise de învăţaţi aleşi, care cred că pederastia poate avea un impact pozitiv asupra tinerilor băieţi. Astfel de opinii vin chiar din rândul medicilor, psihologilor şi sociologilor, mai ales al celor care ocupă poziţii cheie în diferite asociaţii de importanţă naţională sau internaţională.

Unul dintre autorii prezentaţi în carte, Bruce Rind, Ph. D., afirmă: ,,Pederastia a fost considerată cea mai nobilă dintre relaţiile umane, favorabilă, dacă nu esenţială pentru cultivarea maturizării fizice şi intelectuale reuşite a adolescentului” ... Haworth Press a mai publicat cartea ,,Intimitatea bărbătească dintre generaţii: perspective istorice, socio-psihologice şi legale”.

* * *

Lucrarea ,,Uniunile civile în Europa premodernă” este de departe cel mai incisiv material propagandistic pe care l-am întâlnit până în prezent. Cartea a apărut în 1994, la Random House Books, New York, şi este scrisă de John Boswell, directorul din acea vreme al Departamentului de Istorie al Universităţii Yale. Ea se află printre materialele bibliografice oferite spre studiu studenţilor înscrişi la cursurile de istorie medievală şi susţine că sodomia era tolerată în primele secole ale creştinismului, iar căsătoriile sodomite era săvârşite liturgic în Evul Mediu.

Coperta cărţii îi înfăţişează pe Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah, despre care Boswell afirmă în mod blasfemiator că erau sodomiţi

O altă carte de-a lui John Boswell, ,,Creştinismul, toleranţa socială şi sodomia”, apărută în 1980, a devenit o referinţă standard pentru cei care cred că Biserica a avut o altă învăţătură cu privire la sodomie şi doresc ca aceasta să se întoarcă la tradiţia sa ,,autentică”. Această carte, despre care autorul a admis că a scris-o pentru a dovedi că sodomia era acceptată în tradiţia catolică apuseană de la începutul erei creştine până în secolul al XIV-lea, a câştigat Premiul cărţii americane pentru istorie din 1981.

Ce susţine Boswell în cărţile lui ? Cum arată ,,istoria după Boswell” ? Precum am spus mai sus, el a încercat să dovedească că sodomia era tolerată în primele secole de creştinism. În plus, cartea sa din 1994 ridica întrebarea dacă anumite ritualuri medievale ale Bisericii greceşti sau bizantine, pe care Boswell le-a numit ,,căsătorii sodomite” erau binecuvântări ecleziastice de uniuni sodomite. El nu s-a oprit aici cu afirmaţiile blasfemiatoare, ci a continuat afirmând că în istoria Bisericii au existat o seamă de cupluri sodomite binecunoscute, precum Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah, Sfintele Perpetua şi Felicitas, pentru a nu mai vorbi despre insinuările sale oribile cu privire la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi la Însuşi Mântuitorul şi iubitul Său apostol Ioan.

În articolul său ,,Rescriind istoria pentru a sluji agendei sodomite”, Marian Therese Horvat scrie: ,,Una dintre tendinţele cele mai deranjante din mediul academic de astăzi este practicarea în masă a revizionismului istoric, sau a ceea ce a fost descris ca fiind «erudiţia în slujba unei agende sociale şi politice». (...) Ne confruntăm pur şi simplu cu «principiul plăcerii adoptat de istorici», adică cu istoria aflată la bunul plac al istoricilor. Astfel, există astăzi istorii feministe - istoria rescrisă dintr-o perspectivă feministă, sau istorii «negre» - care sunt centrate pe perioadele de opresiune a negrilor, sau istorii marxiste - care înfăţişează orice eveniment ca făcând parte din ciocnirea inevitabilă dintre proletariatul exploatat şi capitaliştii exploatatori. Există chiar o «nouă» istorie, precum recenta ,,Sabie a lui Constantin”, care susţine că principalul scop al creştinismului, după moartea lui Hristos, a fost prigonirea evreilor”.

,,Aceste metode absurde de «rescriere» a istoriei nu sunt doar tolerate, ci acceptate şi lăudate în mediul academic. Asemenea istoriilor marxiste, feministe şi negre, istoriile «sodomite» precum cele ale lui Boswell sunt concentrate pe «politici», iar aceste lucrări scolastice au devenit instrumente în lupta pentru influenţă şi dreptul de cetăţenie. Oricum, ceea ce ei intenţionează să răstoarne este întregul cod de etică şi moralitate al civilizaţiei creştine. Cărţi precum cele ale lui Boswell sunt doar istorie «proastă», în orice sens al cuvântului. Iar practica istoriei proaste este chiar mai periculoasă decât practica medicinei proaste, deoarece otrava sa se strecoară în toate sufletele civilizaţiei creştine” ...

Polonia se împotriveşte promovării sodomiei în şcoli, Uniunea Europeană răspunde cu o nouă rezoluţie împotriva homofobiei

La începutul lunii martie a.c., cu ocazia unei întâlniri a miniştrilor educaţiei din Uniunea Europeană, vicepremierul polonez şi ministru al Educaţiei Naţionale, Roman Giertych, a declarat presei germane că ,,Polonia nu va face pasul înapoi în ceea ce priveşte interzicerea avorturilor şi sodomiei”. El a condamnat ,,propaganda sodomită, care a inundat scena culturală europeană, acest lucru fiind un rezultat al neînţeleptei corectitudini politice”. ,,Trebuie limitată propaganda sodomită pentru a oferi copiilor o perspectivă corectă asupra familiei”, a mai spus el.

Acţiunile vicepremierului polonez în această privinţă nu s-au oprit la declaraţii. Sub conducerea sa, Ministerul Educaţiei Naţionale din Polonia a pregătit un proiect de lege, potrivit căruia directorii de şcoli riscă măsuri disciplinare dacă permit activităţi de propagandă sodomită în şcoli. Această propunere legislativă avea ca scop menţinerea dreptului părinţilor de a-şi creşte copiii potrivit propriului sistem de valori.

Ca rezultat, Comisia pentru libertăţi civile a Parlamentului European a decis investigarea viitoarei legi poloneze, pentru a stabili dacă aceasta încalcă legile Uniunii Europene, mai precis o directivă din 2002 care interzice discriminarea la locul de muncă. De altfel, Polonia se află în atenţia Uniunii Europene în ce priveşte atitudinea sa anti-sodomită încă din 2006, când înaltul for european a emis o a doua rezoluţie împotriva homofobiei, la 15 iunie 2006. Prin acest act, ea cerea Centrului European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei să întreprindă o anchetă cu privire la ,,climatul de intoleranţă rasistă, xenofobică şi homofobică din Polonia”.

Având în vedere că rezoluţiile referitoare la homofobie din ianuarie şi iunie 2006 nu au caracter obligatoriu şi nu prevăd sancţiuni explicite, Uniunea Europeană a emis, la 26 aprilie 2007, o nouă rezoluţie, mai tranşantă decât primele două. Prin aceasta, a solicitat Comisiei Europene să acţioneze în instanţă statele membre care încalcă prevederile europene, a cerut autorităţilor poloneze să renunţe la o legislaţie anti-sodomită şi să condamne public luările de poziţie anti-sodomite ale politicienilor polonezi şi a cerut Conferinţei Preşedinţilor să trimită o delegaţie cu misiune de constatare în Polonia, pentru a analiza situaţia la faţa locului.

Iată paragrafele rezoluţiei care fac referire la acţiunile prezentate mai sus:

- 5) solicită Comisiei Europene să urgenteze implementarea directivelor anti-discriminare şi să instituie acţiuni judecătoreşti împotriva statelor membre în cazul încălcării obligaţiilor lor faţă de legea Comunităţii Europene;

- 10) solicită autorităţilor poloneze să se abţină de la a propune sau adopta o legislaţie, precum cea descrisă de vicepremierul polonez, sau de la a implementa măsuri de intimidare a organizaţiilor sodomite;

- 11) cheamă autorităţile poloneze să condamne public şi să ia măsuri împotriva declaraţiilor personalităţilor publice, care incită la discriminare şi ură împotriva sodomiţilor; crede că orice alt comportament va constitui o încălcare a articolului 6 al Tratatului Uniunii Europene;

- 13) cere Conferinţei Preşedinţilor să autorizeze trimiterea unei delegaţii în Polonia cu misiune de constatare, cu scopul de a obţine o imagine clară a situaţiei şi de a intra în dialog cu toate părţile implicate.

Agenda politică europeană susţine promovarea sodomiei, neţinând cont în nici un fel de opiniile diferitelor naţiuni

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, comisar pentru justiţie şi afaceri interne, a anunţat în faţa Parlamentului European că ,,naţiunile care nu elimină toate formele de discriminare împotriva sodomiţilor, inclusiv refuzul de a aproba ,,căsătoriile” sodomite, vor fi sancţionate şi, în final, excluse din Uniunea Europeană”.

Franco Frattini a luat locul, în cadrul Comisiei Europene, lui Rocco Buttiglione, politicianul creştin-democrat italian, a cărui nominalizare, în 2004, a fost respinsă, pentru că acesta a spus că sodomia este un păcat. Discutând pe marginea modului în care au decurs audierile sale în Parlamentul European, Rocco Buttiglione a afirmat: ,,Ce s-a întâmplat este foarte grav, pentru că ei mi-au spus că, din moment ce sunt credincios, nu pot fi comisar european. Trebuie să luăm atitudine pentru a nu veni o zi în care oamenii să afle că nu pot deveni profesori sau învăţători, deoarece sunt catolici. Noul totalitarism «moale» promovat dinspre stânga doreşte să impună o religie de stat. Este o religie atee, nihilistă, dar o religie obligatorie pentru toţi”.

Să mai amintim doar faptul că Ramon Torres Izquierdo, Suveranul Mare Comandor al Consiliului Suprem de gradul 33 al Ritului Scoţian din Spania a declarat de curând că ,,Parlamentul European are în structura sa un procent de masoni de până la 60-70 %” ...

Partenie Filipescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008