Sodoma cucereşte lumea, cu sau fără voia noastră (V)

Informaţiile cu privire la promovarea sodomiei pretutindeni în lume curg încontinuu, lună de lună adăugându-se noi pagini acestei istorii. În cele ce urmează, vom încerca să surprindem principalele consecinţe ale acestei propagande, care să ofere o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se petrece pe acest ‘front’.

După ce cuplurile sodomite au primit oarecare drepturi legale, poliamoriştii îşi cer şi ei drepturile

Poliamorişti se autointitulează cei care susţin că practică ,,un stil de viaţă ce implică a fi deschis către mai multe relaţii intime de iubire concomitente, în care toţi partenerii sunt în cunoştinţă de cauză şi îşi exprimă acceptul”. Termenii de poliamor, respectiv poliamorist, sunt extrem de puţin cunoscuţi, fiind introduşi în dicţionarele de limbă engleză precum Oxford sau Merriam-Webster abia în 2006.

În genere, este cunoscut termenul de poligamie, care înseamnă căsătorie în acelaşi timp a unui bărbat cu mai multe femei, sau a unei femei cu mai mulţi bărbaţi. Însă, fiindcă poligamia, ca şi bigamia, nu este legală în cele mai multe ţări din lume – excepţie făcând câteva ţări de tradiţie islamică –, cei care adoptă acest stil de viaţă, dar fără a se căsători îşi spun poliamorişti.

Unde există poligamie astăzi pe glob ?

În genere, poligamia există astăzi în cele mai multe ţări de tradiţie islamică, în procentaje diferite. De pildă, în Egipt, circa 3 % din bărbaţi au mai mult de o soţie, în Indonezia 10 %, dar în alte ţări procentul este mai mare. Republicile musulmane din fosta Uniune Sovietică, în care poligamia a fost scoasă în afara legii de conducerea comunistă, cunosc astăzi o întoarcere la practicile culturale şi religioase tradiţionale. Chiar şi în vremea regimului comunist, existau familii poligame, însă erau foarte rare, iar persoanele implicate duceau o viaţă foarte retrasă în raport cu cea a comunităţii.

În Tadjikistan, ţară în care poligamia a fost interzisă în anii ‘1970, desprinderea de fosta Uniune Sovietică, războiul civil din anii ‘1990 şi emigrarea bărbaţilor tadjici către Rusia pentru locuri de muncă a condus la o renaştere puternică a practicii poligamiei. Astăzi, căsătoriile poligame pot fi întâlnite la orice pas în Dushanbe, capitala Tadjikistanului.

În Kirghiztan, altă republică fostă sovietică cu populaţie majoritar musulmană, ministrul Justiţiei, Marat Kaipov, a propus ca poligamia să fie legalizată. În 2006, el a cerut să se anuleze articolul din codul penal care atrage o pedeapsă de până la 3 ani detenţie pentru poligamie, însă parlamentul kirghiz a respins cererea sa. Kaipov a afirmat deschis că poligamia este practicată în Kirghiztan şi este nevoie de legalizarea ei: ,,În fiecare an, aproape 30.000 de copii se nasc în afara căsătoriei. De când Kirghiztan a devenit un stat independent, mulţi bărbaţi au avut 2 sau 3 familii. Copiii din această categorie de căsătorii nu au nici un fel de drepturi”.

Acelaşi fenomen are loc în Cecenia, o ţară devastată de război. Într-un interviu dat unui post de radio rusesc, Ecoul Moscovei, Ramzan Kadyrov, viceprim-ministru al Republicii Cecene, a spus că depopularea Ceceniei din pricina războiului justifică legalizarea poligamiei. Ca răspuns la această sugestie, un parlamentar rus a spus că ideea introducerii poligamiei în Cecenia este ,,absolut corectă” şi a propus să fie răspândită în întreaga Rusie: ,,Trebuie să salutăm această idee şi să răspândim poligamia în toată Rusia fiindcă avem 10 milioane de femei singure”. Dacă în Rusia a fost doar propunerea unui parlamentar, în Canada, Departamentul Federal al Justiţiei a recomandat legalizarea poligamiei ...

Comunităţi poligame în ţări de tradiţie creştină

Există poligamie şi în lumea creştină, apărută din două direcţii diferite. O primă ‘sursă’ de poligamie în Europa o constituie imigranţii musulmani, care emigrează alături de soţiile lor. Astfel, se întâlnesc familii musulmane poligame în Franţa, Olanda, Norvegia, Marea Britanie etc, iar atitudinea autorităţilor civile ale acestor ţări este în general permisivă până la acceptarea şi chiar legalizarea acestor căsătorii.

De exemplu, în Franţa, aproximativ între 200.000 şi 400.000 din cei peste 5 milioane de musulmani trăiesc în familii poligame. După cel de-al doilea război mondial, pentru a da avânt dezvoltării economice, Franţa a acordat vize la liber familiilor de imigranţi poligami. Ulterior, din pricina problemelor de integrare în societate şi a infracţionalităţii crescute a acestei comunităţi, autorităţile franceze au fost nevoite, în cele din urmă, să interzică poligamia, în 1993. Cu toate acestea, multe soţii poligame continuă să intre ilegal în ţară. Imigranţii musulmani din Franţa vin, în cea mai mare măsură, din ţări africane, precum Mali, Senegal şi Gambia, unde se practică poligamia.

Recent, când Franţa s-a confruntat cu probleme serioase venite din partea comunităţii musulmane, unii politicieni au comentat că poligamia este o sursă de tulburare şi delincvenţă. Acuzate de rasism şi discriminare pe temei religios, autorităţile franceze au transformat problema poligamiei într-un subiect tabu.

Norvegia se confruntă cu o situaţie similară. Directoratul Imigrării din Norvegia a raportat că, în ciuda faptului că poligamia este ilegală în Norvegia, ea devine din ce în ce mai răspândită printre cetăţenii ei. Reprezentantul directoratului a explicat că bărbaţii ce călătoresc în străinătate întâlnesc şi se căsătoresc cu femei în ţări unde poligamia este legală, iar apoi îşi aduc noile soţii acasă, în Norvegia, pentru a se alătura haremurilor lor.

Cotidianul olandez Handelsblad nota, la începutul lunii august 2008, că două oraşe olandeze – Rotterdam şi Amsterdam – au dat instrucţiuni arhivarilor lor de căsătorii să recunoască căsătoriile poligame ale imigranţilor care au avut loc în ţări unde a avea mai mult de o soţie este legal, precum Maroc. Deşi poligamia este interzisă în Olanda, căsătoriile musulmanilor care au mai multe soţii sunt recunoscute astăzi de autorităţile olandeze din cele două oraşe. Până acum, arhivarii din oraşele mari au înregistrat căsătoriile neobişnuite ale imigranţilor, dar Biroul Central pentru Statistică, unde căsătoriile sunt înregistrate pe plan naţional, le-a îndepărtat din arhivele sale, pornind de la prezumţia că au apărut nişte erori administrative. Consiliile oraşelor Amsterdam şi Rotterdam au informat biroul că înregistrările acelor căsătorii nu sunt nişte erori. În prezent, biroul analizează situaţia cu care se confruntă, anume dacă să recunoască sau nu căsătoriile bigame şi poligame.

Însă dacă autorităţile din Franţa, Norvegia sau Olanda au atitudini permisive, Marea Britanie încurajează în mod făţiş poligamia. Cotidianul britanic Daily Mail semnala, la începutul acestui an, că a fost votată o lege, trecută aproape în secret prin parlament, potrivit căreia bărbaţii care au mai multe soţii, adică musulmanii, vor primi alocaţii de stat pentru fiecare soţie. Ei pot câştiga până la 10.000 de lire sterline pe an, dacă au 4 soţii. Acesta nu este singurul câştig pe care-l au bărbaţii poligami, legea prevăzând înlesniri la acordarea unei locuinţe sociale şi a beneficiilor sociale. De asemenea, legea stipulează că, deşi bigamia şi poligamia sunt considerate infracţiuni în Marea Britanie, căsătoriile de acest fel pot fi recunoscute oficial de stat cu condiţia ca ele să fi fost încheiate într-o ţară unde o astfel de uniune este legală. Se estimează că în Marea Britanie există cam 1.000 de căsătorii poligame, deşi cifra exactă nu este cunoscută cu precizie.

A doua ‘sursă’ de poligamie în lumea creştină vine din direcţia Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile, ai cărei adepţi sunt cunoscuţi sub numele de mormoni. Mormonii, care s-au stabilit în 1846 în statul american Utah, au practicat poligamia încă dinainte ca Utah să devină un stat independent. Ulterior, în 1890, practica poligamiei a fost abandonată de biserica mormonă ca o condiţie a statalităţii, care a fost dobândită 6 ani mai târziu. Astăzi, deşi bigamia, şi implicit poligamia, este considerată infracţiune în Utah, există încă anumite grupări mormone – care s-au desprins de biserica mamă – care aleg să trăiască în căsătorii poligame, statul tolerând această stare de fapt, atâta vreme cât nu se discută sau manifestă public.

Lăcaşul de cult al Bisericii Fundamentaliste a lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile din Eldorado, Texas

Astfel, grupări precum Biserica Fundamentalistă a lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile – care are mai multe comunităţi în statele americane Utah, Arizona, Texas şi în provincia canadiană British Columbia –, Fraţii Apostolici Uniţi, Societatea Cooperativă din districtul Davis, care îşi au obârşia în mormonism, practică încă poligamia. Ele s-au confruntat chiar în aceste luni cu măsuri severe din partea autorităţilor, care au fost sesizate cu privire la infracţiuni precum căsătorie cu minore, molestare fizică şi sexuală a copiilor, incest şi viol.

Liderul Bisericii Fundamentaliste, Warren Jeffs (foto), a fost plasat, în mai 2006, pe lista FBI a celor mai căutate 10 persoane din Statele Unite ale Americii, iar în august 2006 a fost arestat. I s-au adus acuzaţii de aranjare a unei căsătorii ilegale între un adult şi o fată de 16 ani, incest şi comportament sexual nepotrivit faţă de minori, în final fiind condamnat pentru două cazuri de viol în care a fost complice. Warren Jeffs nu este singurul mormon urmărit în justiţie pentru diferite abuzuri asupra minorilor; în boza acuzaţilor, alături de el, au stat încă 4 discipoli ai lui.

Recent, în aprilie 2008, autorităţile texane au efectuat un raid la ferma ‘Dorul de Sion’ din micul oraş Eldorado, care a fost cea mai mare incursiune a poliţiei în comunităţile poligame din ultimii mai bine de 50 de ani. Sesizate de un apel anonim că în comunitatea mormonă din Eldorado o minoră a fost molestată, ele au luat toţi copiii familiilor mormone, în număr de peste 400, în custodie protectivă până la sfârşitul investigaţiilor.

Incursiunea poliţiei a scos la iveală ‘gradul’ de poligamie al acestor comunităţi. Astfel, un lider mormon care avea mai multe soţii în zona Arizona-Utah (n.r.: la graniţa dintre statele Utah şi Arizona există două comunităţi mormone: în Hildale, Utah şi Colorado City, Arizona) a fost găsit ca având 21 de soţii în Texas şi un număr de 35 de copii …

Există pe glob şi comunităţi poliamoroase ?

Poliamorişti există pretutindeni în lume, ca şi mici comunităţi poliamoroase, dar nu atât de bine delimitate ca societăţile musulmane sau mormone. De exemplu, în Maryland există o mică comunitate poliamoroasă, însă nu se cunoaşte numărul membrilor ei, din pricina stigmatizării la care este supusă o persoană care-şi dezvăluie o astfel de înclinaţie. Dar ce este, de fapt, poliamorul şi când au apărut primii poliamorişti ?

Câteva caracteristici ale poliamorului

Poliamorul îşi trage obârşia din mişcările anti-monogamie din anii ‘1960-70, ca şi din cele feministe, iar primii poliamorişti au apărut în comunităţile hippie, în grupurile de susţinători care s-au dezvoltat în jurul nuvelei scrise în 1962 de Robert Rimmer, Experimentul Harrad, care promova dragostea liberă, fără limite, şi printre adepţii lui Bhagwan Shree Rajneesh (1931-1990, mistic indian). Mişcarea poliamoristă modernă a luat naştere la mijlocul anilor ‘1990, în parte datorită dezvoltării internetului care a oferit şansa creării de astfel de relaţii, dar în paralel cu şi inspirată din mişcarea care milita pentru căsătoria sodomită.

De altfel, se poate spune că poliamorul este un fel de frate al sodomiei. Născut din desfrânare, poliamorul cuprinde atât toate deviaţiile de la normal care pot fi întâlnite într-un cuplu bărbat-femeie, cât şi pe cele întâlnite în relaţiile sodomite. Astfel, din curentul numit ‘poliamor’ fac parte o sumedenie de relaţii între bărbaţi şi femei, cam câte a putut zămisli imaginaţia omului lăsată slobodă: bărbaţi cu mai multe consoarte, femei cu mai mulţi consorţi, cupluri bărbat-femeie care adoptă în sânul lor un sodomit sau o sodomită, sau chiar un cuplu de sodomiţi etc.

Susţinătorii poliamorului afirmă că un asemenea stil de viaţă nu este lipsit de valori, astfel că în sânul unor asemenea relaţii există ideea de polifidelitate – cu alte cuvinte sunt fideli mai multor persoane (?), loialitate, încredere şi demnitate umană. Mai mult, unii au căutat să arate că acest curent are un fundament filozofic. În realitate, filozofia acestui stil de viaţă are la bază, după cum se poate vedea din teoriile pe care le invocă apărătorii poliamorului, filozofii orientale, concepte ce aparţin noilor curente ale psihologiei ce studiază meditaţia, nivelele superioare de conştiinţă şi chiar fenomenele parapsihologice etc, noţiuni ce fac parte din avangarda mişcării new-age.

Partenie Filipescu