PARTEA A III-A

Eliminarea frazelor şi paragrafelor în care se fac referiri la stilul vechi

Dacă nici măcar în privinţa Scripturii autorii pirateriei nu au putut spune adevărul, cu atât mai puţin au făcut-o în ce priveşte schimbarea calendarului. Neţinând cont în nici un fel de faptul că această lucrare este scrisă de doi arhimandriţi de stil vechi, ei au eliminat din text cuvinte, fraze şi chiar paragrafe întregi în care părinţii fac referire la schimbarea calendarului sau la stilul vechi.

Dar chiar mai înainte de a face asta, şi-au luat libertatea de a vorbi în numele lor. Nu se poate spune cu precizie dacă ei au dorit să ascundă cititorilor că cei doi părinţi bulgari aparţin stilului vechi, sau dacă doar s-au erijat în autorii lucrării, mânaţi de ’râvna’ nemaivăzută care s-a făcut simţită neîncetat pe măsură ce am comparat originalul cu varianta compusă de ei.

Să vedem câteva răstălmăciri ale declaraţiilor pe care le fac cei doi arhimandriţi.

1. În introducere, la pagina 5/5, părinţii prezintă comparativ adevăratul ecumenism, sau mai bine spus universalitatea sau sobornicitatea Bisericii Ortodoxe, şi ecumenismul actual, care nu este decât o umbrelă sub care s-au adunat toate credinţele pământului, un nou Babilon:

O: ,,Noi îndrăznim să afirmăm că întru totul ţinem de acest adevărat ecumenism, antic şi veşnic nou, adică de universalitatea Sfintei Biserici Ortodoxe”

P: ,,Noi, creştinii ortodocşi, îndrăznim să afirmăm totdeauna că ţinem întru totul de acest adevărat ecumenism după Hristos, veşnic nou, adică de universalitatea Sfintei noastre Biserici Ortodoxe”

În primul rând, vom remarca că probabil nu au înţeles de ce acest adevărat ecumenism este ,,antic şi veşnic nou” şi au înlocuit cuvântul ,,antic” cu ,,după Hristos”. Însă, exprimarea originală este frumoasă şi profund duhovnicească, trimiţând la ideea că Hristos este ,,ieri şi astăzi acelaşi, şi în veci” (Evrei 13, 8), şi asemenea Lui este şi învăţătura Sa. Aceeaşi idee se regăseşte la Sfântul Vichentie de Lerins († cca 450), care spune că adevărul universal este ,,crezut pretutindeni, întotdeauna şi de către toţi”. Prin urmare, şi acest adevărat ecumenism, această universalitate sau sobornicitate a Bisericii este ,,antică şi veşnic nouă” (n.r.: am putea expune multe locuri în text în care aceşti samavolnici au distrus înţelesul duhovnicesc al cuvintelor autorilor).

Apoi, ei n-au înţeles că cele de mai sus sunt o mărturisire de credinţă a autorilor, şi nu a creştinilor ortodocşi per total.

2. În schimb, la pagina 17/21, ei socotesc lucruri în numele autorilor:

O: ,,Iată cu ce fel de ’creştini’ colaborează la conferinţele ecumenice, în numele viitoarei ’biserici’, reprezentanţii ortodocşi !”

P: ,,Iată cu ce fel de ’creştini’ colaborează la conferinţele ecumenice, în numele nostru şi al viitoarei ’biserici’, reprezentanţii ortodocşi !”

Aici se pare că ei uită că această carte este scrisă de nişte ortodocşi de stil vechi anti-ecumenişti, care n-au avut nicicând nici un fel de relaţii cu lumea ecumenistă. Pentru ce socotesc că reprezentanţii ortodocşi întreprind tot ceea ce întreprind şi în numele autorilor, sau al nostru, al celor de stil vechi ? Sau ei au intrat cumva în pielea celor care vorbesc în această lucrare ?

3. În încheierea cărţii, la pagina 300/360, procedează la fel:

O: ,,Potrivit celor 16 principii expuse mai sus: dogmatice, canonice, liturgice, istorico-bisericeşti ş.a., noi declarăm că nu putem fi ecumenişti”

P: ,,Potrivit celor şaisprezece principii dogmatice, canonice, liturgice, istorico-bisericeşti expuse până acum, declarăm cu toată credinţa în Iisus Hristos că ortodocşii nu pot fi ecumenişti”

Şi în frazele imediat următoare, ,,noi” este înlocuit cu ,,creştinii ortodocşi”, cu toate că este vorba din nou de o mărturisire de credinţă făcută de cei doi arhimandriţi.

4. Pe aceeaşi pagină, mai jos:

O: ,,Noi ne desolidarizăm cu fermitate de mişcarea ecumenică şi de participarea în cadrul CEB”

P: ,,Noi, creştinii ortodocşi, ne desolidarizăm cu fermitate de mişcarea ecumenistă şi de dialogurile în cadrul CMB”

Dacă până la acest citat, afirmaţiile făcute în numele creştinilor ortodocşi au fost rezonabile, în acest caz se poate spune că se întrece orice măsură. Căci am vrea să ştim şi noi când şi cum s-au desolidarizat – cu fermitate ! – ortodocşii de mişcarea ecumenistă şi dialogurile din cadrul CMB. Noi, cei care realmente ne desolidarizăm cu totul de ecumenism, precum au făcut-o şi autorii acestei cărţi, cel mai adesea nici nu suntem socotiţi printre ortodocşi, ci suntem categorisiţi de teologi de ’seamă’, precum regretatul părinte Petre David, drept sectanţi, eretici şi cine ştie mai cum. Aşa se face că – în mâinile unor plăsmuitori ca cei care au măcelărit această carte-document – adevărul devine minciună, iar minciuna este ridicată la rangul de Adevăr !

Dar să vedem câteva eliminări din text a unor referiri la stilul vechi.

1. La pagina 84/101: ,,Cererea marii ectenii are cu totul alt sens – să ne cheme la rugăciune pentru unirea frăţească a Sfintelor Biserici Ortodoxe locale, deoarece, după cum arată istoria bisericească, ele au fost afectate de dezbinări şi schisme (schisma bulgară, dezbinările din cadrul Bisericilor Rusă, Greacă, Română)”. Din varianta pirat lipseşte paranteza în care sunt enumerate dezbinările şi schismele din ultimul secol: schisma bulgară şi dezbinările cauzate de schimbarea calendarului în cazul Bisericilor Greacă şi Română, şi de instaurarea regimului bolşevic în cazul Bisericii Ruse. Nu am înţeles prea bine motivul pentru care a fost exclusă paranteza în speţă. Să fie oare din cauză că bulgarii afirmă că Biserica se roagă pentru îndepărtarea acestor schisme, ceea ce ar implica şi rezolvarea problemelor dintre noi şi ei ?

2. O altă îndepărtare din text a unor cuvinte o întâlnim la pagina 121/146: ,,Această revendicare a fost susţinută mai cu seamă de mitropolitul Samosului, Irineu, ierarh al Bisericii din Elada, cu care ne-am aflat în corespondenţă”. Ei au tăiat cuvintele ,,cu care ne-am aflat în corespondenţă”, dintr-un motiv numai de ei ştiut.

3. Apoi, de la pagina 214/254 lipseşte următoarea frază, pentru care nu mai este nevoie de nici un comentariu: ,,După congresul nesăbuit de la Constantinopol care a introdus ,,noul stil calendaristic”, Biserica Finlandeză a adoptat şi ,,pascalia” gregoriană, pe care o urmează şi azi, constituind o excepţie în rândul Bisericilor Ortodoxe locale”.

4. Acelaşi lucru s-a petrecut la pagina 230/276, unde a dispărut fraza: ,,Schimbarea sau mutarea zilelor sărbătorilor bisericeşti a şi început prin introducerea în unele Biserici locale a aşa-numitului ,,stil nou calendaristic”, ceea ce a provocat vrajbă şi dezbinare”. Se cuvine să spunem că era vorba despre antihrist, despre care Proorocul Daniil a spus: ,,Şi cuvinte va grăi asupra celui Preaînalt, şi pe sfinţii celui Preaînalt va amăgi şi va cugeta să schimbe vremile şi legea” (Daniil 7, 25) ...

Şi am putea continua cu tot felul de exemple, însă vom pune punct aici acestei prezentări şi vom expune concluzia noastră cu privire la intenţiile celor care au săvârşit această nelegiuire.

* * *

Cripto-ecumenismul existent în lumea ortodoxă contemporană

Istoria Bisericii Ortodoxe a ultimului secol, plină de frământări dintre cele mai profunde şi de ameninţări pe măsură, a aruncat lumea ortodoxă – şi pe fiecare ortodox în parte – într-un vârtej de înclinaţii, atitudini şi opinii. Cei care nu au fost smulşi de curentul ateu care a bântuit vreme de decenii Europa ortodoxă şi au rămas în sânul Bisericii au fost învolburaţi de alt fenomen: ecumenismul. Astfel, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, asupra Bisericii Ortodoxe s-a năpustit balaurul cu nenumărate capete ale ereziei şi a stârnit un zbucium sufletesc de o profunzime surprinsă doar de marii trăitori ortodocşi ai veacului trecut.

Aşa se face că tulburarea şi spaima pricinuită de această hidră a întunericului a răspândit turma dreptcredincioasă a lui Hristos, făcând-o să caute cu disperare un adăpost pentru sufletele lor. Unii şi-au pus nădejdea în ierarhii lor şi în instituţia bisericească oficială, crezând că aceasta le-ar putea oferi un liman duhovnicesc; alţii, mult mai puţini la număr, au socotit că oamenii acestui veac, fie ei şi ierarhi, pot fi amăgiţi, cumpăraţi sau covârşiţi pur şi simplu de greutatea vremurilor şi, în consecinţă, se pot abate de la calea cea dreaptă.

Astăzi, însă, noi talazuri se ridică deasupra Bisericii Ortodoxe, care-i silesc pe credincioşi să caute din nou un liman prielnic. Această situaţie nu este deloc una uşoară, ci este cu mult mai grea decât cea creată la începutul secolului XX, prin apariţia mişcării ecumeniste (n.r.: nu vom lua în discuţie schimbarea calendarului ca fiind una din problemele care a creat dezbinare în Ortodoxie, fiindcă ea face parte, de fapt, din strategia ecumenistă şi nu poate fi desprinsă din acest context). De ce nu este uşoară ? Fiindcă a mărturisi astăzi că eşti cu adevărat ortodox, implică realmente stigmatizarea.

Această stigmatizare se face simţită chiar şi în mediul ecumenist. Oricine ia aminte la evenimentele sau discuţiile care se poartă în lumea ecumenistă şi care-i implică pe ortodocşi, va remarca faptul că ortodocşii sunt mereu marginalizaţi, înjosiţi, dispreţuiţi, şi prea adeseori credinţa lor este socotită una venită din secolul trecut, sau chiar din vremuri imemorabile, şi, ca urmare, este socotită învechită, depăşită, prăfuită. Ortodocşilor din spaţiul ecumenist li se cere cu insistenţă, prin orice fel de metode – directe sau indirecte – să-şi plece capul în faţa hidrei ecumeniste.

Cu atât mai mult se petrece acest lucru atunci când credinţa ortodoxă este mărturisită în deplinătatea ei, neatinsă, neprihănită de nici unul din curentele nocive ale acestor vremuri. Şi aşa a fost dintotdeauna în istoria Bisericii lui Hristos, şi aşa este şi astăzi.

Deci, ce opţiuni are un ortodox în ziua de astăzi ? Nu are decât două posibilităţi: sau va mărturisi adevărul curat şi se va dezice – precum spun şi părinţii bulgari – cu fermitate de curentul ecumenist şi de nenumăratele curente moderniste care bântuie neîncetat Biserica, ceea ce înseamnă că se va afla în situaţii adeseori grele, apăsătoare şi, fireşte, stigmatizante, însă va nădăjdui la limanul nemincinos – Hristos, care a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacului (n.r.: va fi cu cei care fac voia Tatălui Lui, Celui din ceruri, şi va da biruinţă celor ce luptă după legea Lui); sau se va adăposti în Biserica oficială, care pe zi ce trece – din pricina compromisurilor peste compromisuri şi a alterării continue a învăţăturii dumnezeieşti – devine o corabie ce poate naufragia oricând ...

De fapt, aceste două posibilităţi au existat dintotdeauna: sau ne aventurăm pe marea acestei vieţi, adesea plină de vârtejuri şi greutăţi fără număr, dar nădăjduind cu putere către Dumnezeu; sau ne găsim un loc căldicel, unde să putem duce o viaţă aparent creştină, dar în realitate putredă.

În aceste noi condiţii, create de avansarea spectaculoasă în arena creştină a ecumenismului, a apărut în lumea ortodoxă contemporană un nou liman, dar care este de fapt vechi de când lumea. El se numeşte cripto-ecumenism şi se caracterizează prin aceea că, în vreme ce flutură sus şi tare opoziţia faţă de ecumenism, în străfunduri este un curent pro-ecumenist, şi aceasta din pricină că a pierdut cu totul nădejdea în Dumnezeu.

Cum se manifestă concret acest cripto-ecumenism ? Printr-o atitudine care are următoarele două trăsături: 1) Acolo unde nu este nevoie de fermitate – fiindcă adevărul este limpede, vorbeşte de la sine şi, prin urmare, nu este nevoie de argumente suplimentare sau întăriri – se manifestă duritate în exprimare, ajungându-se până la fanatism; şi 2) Acolo unde este nevoie de fermitate – nu pentru că adevărul nu ar fi limpede, ci fiindcă este necesară neclintire în apărarea poziţiei ortodoxe şi îngrădire vizibilă şi chiar pipăibilă de învăţăturile străine – se face simţită moliciunea şi îngăduinţa faţă de tot felul de fenomene care pun în pericol puritatea credinţei ortodoxe. Fireşte, cripto-ecumenismul poate conţine multe alte simptome, însă noi ne-am oprit asupra acestora două, socotindu-le definitorii.

Autorii ediţiei pirat sunt cripto-ecumenişti, ceea ce înseamnă că ei şi-au însuşit o învăţătură care nu le aparţine !

Cei care au mutilat lucrarea părinţilor bulgari se înscriu în acest curent cripto-ecumenist, sau ecumenism mascat. În continuare, vom expune dovezile pentru această afirmaţie, începând cu cele care se înscriu în prima trăsătură a cripto-ecumenismului.

Cine nu cunoaşte textul original, este posibil să nu priceapă tâlcul acestei cărţi, care este unitară în esenţa ei. Ea este o înşiruire logică şi duhovnicească de argumente pentru care un ortodox nu poate fi ecumenist. În urma nenumăratelor intervenţii asupra ei, autorii variantei pirat au transformat-o într-o învălmăşeală de informaţii, care şi-au pierdut caracterul unitar şi adeseori îşi pierde ţinta, fiindcă se îndeletniceşte prea adesea cu aruncatul de invective, ce nu fac decât să vădească fanatismul celor care au măsluit-o. În general, cuvintele schimbate sunt mult mai caustice şi dau altă direcţie textului decât cea originală.

Să vedem câteva exemple concrete: ,,esenţă demonică”, ,,învăţături pline de toată viclenia”, ,,îndrăcire”, ,,grozave hule”, ,,hulitoarele şi smintitoarele adunări”, ,,autoadmiraţie luciferică”, ,,grupări cu credinţe înşelătoare”, ,,răutăţi eretice”, ,,ură talmudică viscerală” – cuvinte care nu există în original.

O altă categorie de adăugiri grosolane sunt cele cu tentă politică, care nu-şi găsesc locul în această lucrare dogmatico-duhovnicească. În modificările de mai jos, se poate remarca stilul agresiv al frazei:

O: ,,ideologii parareligioase”

P: ,,ideologii politice, militare şi parareligioase”

O: ,,Epistola CEB ... încearcă să sugereze ideea că omul ar putea depăşi nenorocirile şi suferinţele cu ajutorul ştiinţei, al tehnicii etc. În circulară se subliniază că, în răstimpul săptămânii rugăciunii pentru ,,unitatea creştină”, credincioşii trebuie să se ocupe de probleme pur politice, economice şi comerciale, adică laice”

P: ,,Epistola CEB ... ,,divinizează” progresul spunând că omul ar putea depăşi singur nenorocirile şi suferinţele cu ajutorul ştiinţei, al tehnicii etc. Se subliniază că prin prisma ,,săptămânii rugăciunii ecumeniste”, credincioşii trebuie să vadă problemele politice, economice sociale şi comerciale, adică să adopte viziunea globalistă a societăţii de consum”

O: ,,Biserica Ortodoxă ... care o vând de dragul unor avantaje materiale personale, cochetând cu heterodocşii la forurile ecumenice”

P: ,,Biserica Ortodoxă ... care o vând şi o trădează de dragul unor avantaje materiale personale sau interese naţionale sau politice, ,,înfrăţindu-se” cu ereticii la forurile ecumenice”

O: ,,Ei şi până în ziua de astăzi stăruie în aceste false speranţe, care îi deosebesc de adevăraţii adepţi ai lui Hristos, care nu au aici cetate stătătoare, ci o caută pe aceea ce va să fie (Evrei 13, 14)”

P: ,, ... stăruie în aceste false speranţe de iudaizare şi supunere a lumii” !!!

De asemenea, au fost eliminate din text cuvinte socotite ca aparţinând spaţiului ortodox, atunci când se fac referiri la lumea heterodoxă. Acesta este motivul pentru care autorii variantei pirat au scos din carte termenul de ,,episcop anglican”, ca şi pe cel de ,,arhiepiscop” catolic, pe care l-au înlocuit cu cel de ,,cardinal”, deşi rangurile nu sunt echivalente. La fel au procedat în cazul ,,episcopatului francez al Franţei” – a cărui denumire oficială este Conferinţa Episcopală a Franţei, iar în limbajul nostru comun sinodul catolic francez, pe care l-au substituit complet prin termenii ,,catolicism”, ,,latini”, ,,papism”, ,,papistaşi”. Se poate spune că din textul lor nu se înţelege că este vorba despre sinodul catolic francez, deci un sinod catolic local, ci reiese că este vorba de întreaga Biserică Catolică.

Aceeaşi operaţie de redenumire au suferit-o termenii ,,Biserica Catolică” şi ,,Biserica Anglicană”. Deşi nu le socotim Biserici, considerăm de cuviinţă să le dăm titulaturile de mai sus – şi noi, ca şi mulţi alţii – pentru ca cititorii să priceapă că este vorba despre Vatican sau ,,Comunitatea Anglicană” – cum se auto-denumesc oficial anglicanii. Plini de râvnă în a nu le acorda titulatura de Biserici, aşa cum n-au dorit să le-o dea nici pe cea de episcopi, autorii pirateriei au înlocuit în mare parte termenii ,,Biserica Catolică” şi ,,Biserica Anglicană” cu ,,instituţia religioasă catolică”, ,,gruparea romano-catolică”, ,,secta anglicană” şi altele. Însă văzând astfel de titulaturi, cititorul nu-şi dă seama despre ce instituţie este vorba !

În aceeaşi idee, au înlocuit ,,Sinoadele Ecumenice” cu ,,Sinoadele Ortodoxiei” – ca să reiasă clar cui aparţin sinoadele în speţă ..., în loc de credincioşi au scris ,,binecredincioşi” sau ,,dreptcredincioşi”, ş.a.m.d.. Un exemplu extrem de concludent este cel legat de cuvântul ,,ortodoxie”, de la pagina 96-97/116:

O: ,,Protestanţii nu au nevoie de Ortodoxia noastră. Însăşi noţiunea de ’Ortodoxie’ a pierdut pentru ei acea profundă semnificaţie dogmatică pe care i-o atribuim noi. Ei nu recunosc Ortodoxia noastră ca fiind identică adevărului, căci, în opinia lor, există o mulţime de ’ortodoxii’. După cum am arătat mai sus, protestanţii denumesc fără ezitare bisericile monofizite, ca fiind ortodoxe orientale, manevrând abil diferenţa aparentă dintre cuvintele ’oriental’ şi ’răsăritean’ ... ”

P: ,,Protestanţii nu au nevoie de învăţătura noastră ortodoxă. Însăşi noţiunea de ’Ortodoxie’ a pierdut pentru ei acea profundă semnificaţie dogmatică pe care i-o atribuim noi. Ei nu recunosc Ortodoxia ca fiind identică adevărului, căci, în opinia lor, există o mulţime de ’adevăruri’. După cum am arătat mai sus, protestanţii denumesc fără ezitare bisericile monofizite, ca fiind ortodoxe orientale, manevrând abil diferenţa aparentă dintre cuvintele ’oriental’ şi ’răsăritean’ ... ”

Din context, reiese clar că fiecare cuvânt îşi avea rostul. Cine nu cunoaşte textul original, riscă să-i scape această paralelă ingenios făcută între adevărata Ortodoxie şi diferitele ’ortodoxii’ promovate de ecumenişti. Cei doi arhimandriţi continuă această paralelă interesantă şi în cele ce urmează, însă autorii pirateriei trunchiază din nou textul:

O: ,,Filipp Potter scria fără echivoc: ,,Eforturile făcute în ultimele decenii îşi propuneau drept scop să cuprindă mai profund diferite ’ortodoxii’ în mişcarea ecumenică pentru înnobilarea lor reciprocă şi corectare (!) ... Încercând să prezentăm lumii o mărturie generală, noi descoperim aspecte noi, comune ale credinţei, ce ne permit să formăm o ortodoxie sau o mărturisire mai plenară a credinţei noastre”. După cum rezultă din acest text, pentru ecumenişti ’Ortodoxia’ ca atare nici nu există, ci abia se formează”

P: ,,Filipp Potter scria fără echivoc: ,,Eforturile făcute în ultimele decenii îşi propuneau drept scop să cuprindă mai profund diferitele adevăruri ale credinţelor în mişcarea ecumenică pentru înnobilarea lor reciprocă şi corectare. Încercând să prezentăm lumii o mărturie generală, noi descoperim aspecte noi, comune, ale teologiei, ce ne permit să formăm o mărturisire mai unitară a credinţei noastre”. După cum rezultă din acest text, pentru ecumenişti ’Ortodoxia’ ca atare nici nu există, ci abia se formează”

După cum se poate vedea de mai sus, deşi au înlăturat din citatul lui Potter cuvântul ,,ortodoxie” şi au schimbat practic sensul cuvintelor lui, au păstrat în final concluzia părinţilor bulgari, care îşi pierde cu totul înţelesul în absenţa cuvântului ,,ortodoxie” în citatul lui Potter ! Să ne fie iertată exprimarea, dar se poate spune că sunt cu adevărat proşti şi orbi şi nu au priceput o iotă din ce scrie în această carte ! Ţinând cont de interminabilele intervenţii asupra textului, chiar nu pricepem cum de au lăsat totuşi unele pasaje intacte ! Şi apoi, dacă au fost atât de efervescenţi în iniţiativa lor, de ce nu au scris la urma urmei o carte, în care să-şi expună nestânjenit toate ideile pe care le vehiculează ?

A doua trăsătură definitorie a cripto-ecumenismului: moliciunea acolo unde este nevoie de fermitate

Să vedem câteva exemple de îndepărtare a unor cuvinte, spre atenuarea înţelesului sau chiar anularea lui totală:

O: ,,Urmând calea ecumenismului, heterodocşii nu dobândesc adevărul, iar ortodocşii care îl posedă se depărtează de el”

P: ,,Urmând calea ecumenismului, neortodocşii nu dobândesc adevărul, iar ortodocşii se depărtează de el”

- unde nu recunosc că există ortodocşi care nu mai posedă adevărul, ci sunt ortodocşi numai cu numele

O: ,, ... adică compromisuri în domeniul credinţei, ceea ce Ortodoxia nu trebuie să facă”

P: ,, ... compromisuri în domeniul credinţei, lucru pe care Ortodoxia nu l-a făcut până acum”

- unde neagă că Ortodoxia a făcut compromisuri până în prezent, deşi le stau împotriva numeroase documente ecumeniste semnate de ortodocşi şi prin care aceştia sunt de acord cu chestiuni care ating chiar dogmele Bisericii

O: ,, ... pentru activitatea Bisericii în perioada actuală a negocierilor şi compromisurilor actuale”

P: ,, ... pentru activitatea Bisericii în perioada actuală a ,,negocierilor” ”

- unde neagă din nou că s-au făcut deja compromisuri

O: ,,Ecumeniştii subminează conştient convingerea că revelaţia dumnezeiască ...”

P: ,,Ecumeniştii protestanţi subminează în mod conştient convingerea că învăţătura dumnezeiască ...”

- unde afirmă că doar protestanţii subminează ..., ortodocşii care fac parte din ecumenism nu !

O: ,,Cu ajutorul unei astfel de metode apostaţii ar putea renunţa ...”

P: ,,Cu ajutorul unei astfel de metode apostate s-ar putea renunţa ...”

- iată la ce modificări ale textului s-au putut preta ...

O: ,,Un adevărat creştin ortodox, urmărind un ,,serviciu divin”, atât de profanator, ar fi trebuit s-o rupă pentru totdeauna cu ecumenismul”

P: ,,Un adevărat creştin ortodox, urmărind un ,,serviciu divin”, atât de profanator, ar trebui să înţeleagă care sunt roadele ecumenismului”

- unde este vorba de liturghii îmbinate cu piese de teatru despre diverse aspecte din viaţa Mântuitorului, iar ei au găsit de cuviinţă să manifeste îngăduinţă faţă de asemenea blasfemii

O: ,,După aceasta devine cu neputinţă participarea ortodocşilor la Consiliul Mondial al Bisericilor, care întotdeauna a susţinut ideea ’preoţiei’ feminine”

P: această frază lipseşte din varianta pirat

- să fie oare posibil ca această propoziţie să fi fost sortită tăierii din pricina lui ,,devine cu neputinţă” ? Excluzând afirmaţia de mai sus, nu schimbă cu nimic faptul că ei participă încă în Consiliul Mondial al Bisericilor

O: ,,Un creştin ortodox nu are voie nici să se gândească să participe la mişcarea ecumenică”

P: ,,Un creştin ortodox trebuie să cunoască adevăratele planuri ale mişcării ecumenice”

- unde am putea să spunem că sunt puse în paralel duhul autentic ortodox al textului original, al cărui singur scop a fost de a demonstra că ,,un creştin ortodox nu poate fi ecumenist” – adică, cele două apartenenţe se exclud reciproc: sau eşti ortodox, sau eşti ecumenist –, cu adevărata mentalitate a plăsmuitorilor, care socotesc că un ortodox trebuie să cunoască adevăratele planuri ale mişcării ecumeniste, şi cam atât !

O: ,,Dacă deocamdată abaterea (apostazia) nu s-a înfăptuit iremediabil, aceasta o va face neapărat tânăra generaţie de ecumenişti ortodocşi, căreia i s-a implantat acest virus”

P: ,,Dacă până acum apostazia de la Ortodoxie nu s-a înfăptuit, cu siguranţă noua generaţie tânără de ortodocşi ecumenişti va împlini acest lucru”

- unde neagă din nou că apostazia de la Ortodoxie a avut loc şi scot afirmaţia cu privire la infectarea noilor generaţii de ortodocşi cu virusul ecumenismului. Cuvântul ,,iremediabil” are de altfel un tâlc mai profund în contextul dat, ca şi ideea infectării în sine

Însă, în opinia noastră, cea mai mare măsluire din această serie este următoarea:

O: ,,Răspunderea noastră ... nu este nicidecum mai mică decât răspunderea generaţiilor viitoare de ecumenişti ,,ortodocşi”, care vor duce până la capăt crearea ,,bisericii celor ce viclenesc” (Ps. 25, 5), adică a ,,adunării necredincioşilor”, pe temelia pusă de părtaşii ,,ortodocşi” de astăzi ai mişcării ecumenice !”

P: ,,Răspunderea noastră ... nu este nicidecum mai mică decât răspunderea generaţiilor viitoare de ecumenişti ,,ortodocşi”, care vor duce până la capăt crearea ,,bisericii celor ce viclenesc” (Ps. 25, 5)”

Şi mai departe:

O: ,,Din această cauză răspunderea primilor părtaşi ai ecumenismului, care au făcut abateri pretins ,,neînsemnate” de la canoane şi dogme, nu numai că nu este mai mică, ci, posibil, este mult mai mare (datorită ,,imperceptibilităţii” ei) decât răspunderea generaţiilor viitoare de ecumenişti ,,ortodocşi” care le urmează exemplul !

P: ,,Pentru aceasta, răspunderea primilor paşi spre ecumenism, nu numai că nu este mai mică, ci este mult mai mare decât răspunderea generaţiilor viitoare care le urmează exemplul”

Prin modificările întreprinse au şters cu totul vina ,,părtaşilor” la ecumenism – pe care i-au transformat în PAŞI – care au făcut abateri pretins ,,neînsemnate” de la canoane şi dogme, au şters şi faptul că aceste lucruri se petrec imperceptibil, ca nu cumva cineva să ia aminte !, şi au îndepărtat şi faptul că este vorba despre ortodocşii ecumenişti.

Este inimaginabil la ce s-au putut preta pentru a se acoperi înaintea oamenilor ! Rămâne de văzut cum se vor disculpa înaintea Judecătorului celui drept. Că noi scriem astăzi acest articol, iar mâine toată lumea va uita şi de articolul nostru şi de cartea în speţă; dar ce se fac ei că toate acestea nu vor fi trecute cu vederea înaintea scaunului de judecată ?

Cele prezentate până aici au fost modificări ale cuvintelor şi frazelor. Iată mai jos câteva paragrafe eliminate cu totul din varianta tâlhărească.

1. La pagina 168, într-un subcapitol ce are titlul ,,Geneva începe a dicta condiţii Bisericii Ortodoxe”, autorii pun pe puncte câteva probleme grave. La punctul 4, ei vorbesc despre o epistolă trimisă de CMB Bisericilor Ortodoxe locale cu privire la săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, ce are loc între 18-25 ianuarie în fiecare an. În această epistolă, ei evită ,,sensibilităţile” ortodoxe şi pun câteva întrebări perfide. Autorii dau un astfel de exemplu, care lipseşte din varianta pirat: ,,De pildă: ,,Nu e cazul oare să abandonăm ceea ce ne-a devenit scump ? ... Angajamentul nostru (probabil, faţă de CEB) nu înseamnă oare un renunţ radical la tradiţie ?” Prin aluzii de acest gen CEB pregăteşte creştinii ortodocşi pentru a renunţa la Sfânta Tradiţie, care îi apără, ca un zid salvator, de rătăcirile heterodoxe”.

2. La pagina 266, la principiul 14, subcapitolul ,,C) ,,Dragostea” ecumenică şi ,,îngăduinţa” faţă de adevărul şi dragostea lui Hristos”, autorii oferă la un moment dat un exemplu cu un ... preot ortodox român, exemplu care a fost de asemenea îndepărtat: ,,În acest context este caracteristică o întâmplare de dată recentă. În iulie 1989 un creştin ortodox plin de evlavie, venind la Bucureşti, a făcut cunoştinţă aici cu un preot ortodox român, care îşi făcea studiile la Institutul ecumenic din Bossey (în apropiere de Geneva). Aflând că un institut ecumenic similar se construieşte şi la Bucureşti, alături de Institutul teologic ortodox, el şi-a exprimat nedumerirea şi consternarea. Drept răspuns, preotul român a luat pur şi simplu şi l-a sărutat. În clipa de rămas bun, mireanul i-a cerut binecuvântarea sa preoţească, la care acela a spus că sărutul înseamnă mult mai mult decât binecuvântarea, şi a refuzat să-l binecuvânteze ... Oare respectivul caz nu este o dovadă a influenţei păgubitor-corupătoare a spiritului ecumenic, care pune ,,dragostea” sentimentală, mai exact – amabilitatea, mai presus de cele duhovniceşti ?”

3. La sfârşitul cărţii, la pagina 299, unde autorii discută despre viitorul sumbru, lipseşte încă un paragraf: ,,Cu toate acestea, în rândul ortodocşilor, şi chiar al arhiereilor, se găsesc trădători. Vom da un singur exemplu. La o adunare a creştinilor ortodocşi un ecumenist din vest ţinea o predică în prezenţa unui arhiereu ortodox ecumenist. Predicatorul a atins în treacăt şi tema ,,teologiei dumnezeului mort”. Arhiereul s-a ridicat, s-a apropiat de el, însă în loc să-l înfrunte şi să-l demaşte, l-a rugat amabil în şoaptă pe englezeşte să nu vorbească pe această temă, deoarece ,,poporul nu este pregătit” ... Oare nu e culmea ?”

* * *

Epilog

Nădăjduim că cele de mai sus au fost expuse îndeajuns de clar pentru oricine şi că ele oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care a fost mutilată cartea părinţilor bulgari. Ţinem să mărturisim că ne-am exprimat pe cât posibil prudent şi diplomatic în această conjunctură cu totul nefericită. Cine se îndoieşte de acest fapt poate compara singur cele două variante şi se poate convinge că am manifestat cumpătare în felul în care am criticat-o.

De asemenea, nădăjduim că am fost înţeleşi în ce priveşte scopul acestui articol: am fost animaţi doar de dragostea de adevăr şi de faptul că aceşti oameni şi-au bătut joc pur şi simplu de moştenirea noastră duhovnicească legitimă, ca să nu mai vorbim despre afrontul adus celor doi părinţi bulgari, fraţii noştri de o credinţă.

Să luăm aminte la motivul invocat de mitropolitul nostru pentru a nu da dreptul de tipărire a cărţii celor din Biserica oficială: ,,Considerăm că decizia dumneavoastră de a edita această carte, fără acordul nostru, a fost nelegitimă şi inoportună - în primul rând, fiindcă aţi nesocotit cele duhovniceşti de căpătâi pentru orice credincios ortodox; în al doilea rând, fiindcă această lucrare reprezintă o piesă de rezistenţă a tezaurului duhovnicesc ortodox-tradiţionalist, în care dumneavoastră nu vă găsiţi o justificare ecleziologică şi în care nu vă încadraţi, ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române”.

Dar, în ciuda a orice au săvârşit – că au preluat cartea celor doi arhimandriţi, că au mutilat textul ei într-un mod de neconceput şi de nedescris în cuvinte, şi că s-au folosit de numele mitropolitului nostru pentru a tipări varianta lor tâlhărească – ei nu au reuşit să se îmbogăţească pe sineşi cu nimic, nici să ne prejudicieze pe noi în vreun fel. De şi-au însuşit textul cărţii, asta nu înseamnă că au devenit moştenitorii legitimi ai învăţăturii cuprinse în ea. Iar de ne-au pus pe noi în vreo situaţie neplăcută, asta nu înseamnă că noi nu vom depăşi şi nu vom lăsa în urmă şi acest lucru – aşa cum am lăsat în urmă interminabilele acuze, dispreţul şi batjocura care ne-au însoţit oricând şi oriunde în ultimii 80 de ani.

Şi, la urma urmei, în spatele cui s-au ascuns pentru a tipări această carte-document, chiar şi într-acest chip mutilată ? În spatele proştilor, neînvăţaţilor, retrograzilor, necunoscătorilor ai învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi neascultătorilor de stilişti ?

Un articol în 3 părţi, scris în colaborare: ,,Editura Adormirea Maicii Domnului” şi ,,Catacombele Ortodoxiei”, la cererea expresă a arhipăstorului nostru, P.S. Flavian Ilfoveanul