Când lupii urlă la lună …

După cum se ştie deja, în 1924, Biserica Ortodoxă a fost sfâşiată de neînţelegerile privind reforma calendarului bisericesc, ce au condus la schismă. Urmările acestei rupturi nu încetează să afecteze viaţa duhovnicească a ambelor părţi, atât a Bisericii Ortodoxe Române - ,,oficială” - care a acceptat reforma calendarului, cât şi a Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit - ,,de stil vechi” sau ,,stilistă” - care s-a opus acestei inovaţii.

În încercarea de a moderniza Biserica pentru ca aceasta să fie în pas cu timpurile, Ortodoxia oficială a introdus treptat şi alte inovaţii în rânduiala bisericească şi, ca atare, în cultul ortodox. Astfel, ea s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de ramura tradiţionalistă - de stil vechi - care a preferat să respecte întru totul Tradiţia Sfinţilor Părinţi, rămânând poate, pentru unii, mai modestă în gândire şi perspectivă, şi neluând în seamă aparenţa de învechită, rigidă şi chiar ,,primitivă” şi ,,fanatică”.

Neînţelegerile iniţiale care, de-a lungul timpului, au căpătat noi valenţe nu au scăpat neobservate de mass-media, ce nu a ezitat să speculeze un astfel de subiect. Astfel, în măsura accesului la informaţie, presa a consemnat ciocnirile dintre adepţii celor două părţi, fiind mai mult sau mai puţin obiectivă. Astăzi, după 75 de ani, ea atrage din nou atenţia asupra schismei ortodoxe din 1924, de data aceasta părtinind pe cei în slujba cărora a fost pusă.

Ca urmare, în  articolul ,,România a devenit paradisul sectelor în ultimii ani ai mileniului”, ziarul ,,Cotidianul” din 22 decembrie 1999 notează următoarele: ,, … opinia publică românească nu este informată cu privire la sectele creştine care s-au desprins în ultima sută de ani din Biserica Ortodoxă Română. În primul rând, aceste grupuri religioase au apărut într-un cadru strict regional, sectele racolându-şi adepţii din spaţii geografice strict determinate. Apoi, de obicei, oamenii au părăsit Biserica Ortodoxă pentru a se alătura unor astfel de schisme aparţin unor categorii sociale marginale, aşadar lipsite de educaţie şi posibilităţi materiale.” Autorul articolului prezintă apoi pe scurt grupările religioase la care se referă în cele de mai sus: inochentiştii, tudoriştii, Oastea Domnului, stiliştii, crucerii şi măicuţele de la Vladimireşti.

În ceea ce ne priveşte, nu putem să considerăm acest material altfel decât declasant, nu atât pentru noi, cât pentru autor. Mizând pe buna lui cuviinţă şi considerând că a scris acest articol în necunoştinţă de cauză, am vrea să aducem câteva lămuriri. Într-adevăr, ,,stilismul” a apărut ,,într-un cadru strict regional”, ,,adepţii” lui aparţinând unor ,,spaţii geografice strict determinate” cum ar fi România - spaţiu strict delimitat de  … graniţele sale. Este adevărat şi faptul că majoritatea ,,adepţilor” săi fac parte din clasa socială medie, peiorativ asimilată ,,unor categorii sociale marginale, aşadar lipsite de educaţie şi posibilităţi materiale”.

Şi chiar dacă toţi ,,stiliştii” ar aparţine acestor ,,categorii marginale”, ne întrebăm dacă este o ruşine în a fi lipsit de educaţie - mai ales de educaţia unei lumi nebune - sau de posibilităţi materiale. Sfinţii Apostoli au fost oameni simpli, fără educaţie majoritatea dintre ei, şi lipsiţi de posibilităţi materiale. Multe capete luminate ale Ortodoxiei au fost oameni simpli şi săraci. Este posibil ca adevărul scripturistic să nu mai fie crezut sau înţeles ? Poate că da, de vreme ce Însuşi Hristos a venit în chip smerit pe pământ, într-o familie simplă.

Tot în cadrul acestui articol este prezentat şi un comentariu sociologic al fenomenului sectar, ,,Sectele resping valorile societăţii în care trăiesc”, din care spicuim următoarele: ,,Conform definiţiei din dicţionarul de sociologie, secta este prezentată ca fiind ,,o grupare religioasă de dimensiuni mici, care respinge majoritatea stilurilor de viaţă şi valorilor societăţii dominante”. Autorul se dovedeşte din nou ignorant în cele duhovniceşti, şi nu numai. Termenul de sectă are, în primul rând, conotaţii teologice, consecinţele de ordin sociologic derivând direct din acestea. Astfel, dacă autorul s-ar fi gândit să ia în serios implicaţiile sociale ale existenţei sectelor în peisajul românesc, ar fi trebuit să-şi îndrepte mai întâi atenţia asupra sectelor ridicate de autorităţile române, în colaborare cu Biserica Ortodoxă Română, la rangul de culte recunoscute de stat. În plus, credem că ar trebui să cunoască ceea ce defineşte termenul de sectă.

Dar ,,informaţia” prin care s-a încercat desăvârşirea imaginii de sectă atribuită Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit a fost speculată de ziarul ,,Informaţia” în articolul său ,,Sub ochii neputincioşi ai părinţilor Daniela a devenit maica Tomaida”, din 21-22 mai 1999. Autorul, Marian Iacob, face publică o poveste mult mediatizată în ultimii 4 ani de zile de ziare şi posturi de televiziune cunoscute precum Antena 1 şi Tele7Abc. Şi dacă cei 4 ani nu au reuşit să murdărească imaginea Bisericii şi a slujitorilor ei, putem spune că nici domnul Iacob, în ciuda articolului său abject, nu a reuşit acest lucru. Că articolul este abject o dovedeşte conţinutul său: ,,…decizia de a face publică ,,povestea” Danielei nu a fost deloc uşoară pentru familia Mangu. Dimpotrivă. Însă acest lucru era necesar atât pentru a trage un semnal de alarmă asupra a ceea ce se poate întâmpla atunci când lucrurile scapă de sub control, cât şi pentru a face cunoscută opiniei publice o parte din ceea ce se petrece în spatele zidurilor unor culte religioase. După multe clipe de freamăt interior, doamna Mangu s-a decis să rupă în sfârşit apăsătoarea tăcere … Din nefericire pentru noi, ea (N.R.: Daniela) a avut ghinionul să cadă în plasa unei secte, a aşa zişilor ,,stilişti”, o grupare ce se pretinde reprezentanta adevăratei credinţe ortodoxe. Am aflat că acest lăcaş de cult se cheamă Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului, un aşezământ al ,,stiliştilor”, cult religios nerecunoscut de biserica noastră. Părintele Flavian este liderul spiritual al acestei biserici. Practic, ca urmare a spovedaniilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu stareţul mânăstirii acesta a convins-o să accepte rebotezul şi să treacă la respectarea cu sfinţenie a regulamentului lor monahal. … Valea Roşie, un aşezământ monahal aflat la 50 km de Bucureşti, fieful părintelui Flavian … o sclavă a sectei lui Flavian. După şase luni, fără a le comunica părinţilor, în mare secret, părintele Flavian o rebotează pe Daniela, devenită de acum măicuţa Tomaida. Schimbările din comportamentul Danielei sunt considerate de doamna Mangu o consecinţă directă a programului sever din interiorul mânăstirii … Pentru cine nu are habar de viaţa monahală, doamna Mangu a ţinut să ne precizeze: ,,Rugăciunile, postul şi munca fizică sunt considerate singurele căi spre mântuire. Între orele 23.00 şi 2.00 are loc slujba de noapte. Apoi, timp de patru ore toate măicuţele au voie să se odihnească însă fără a-şi scoate hainele de peste zi. Practic, nu au voie să se dezbrace niciodată. Uneori, fetele mai norocoase sunt trimise ,,afară la cerşit”.”

Conform spuselor doamnei Mangu, se pare că nici stilişti nu mai suntem, ci ,,aşa zişi stilişti”, nici cult recunoscut de Biserica Ortodoxă Română - căci se pare că ea trebuie să ne recunoască, că facem grave confuzii între botez şi călugărie şi că avem un regulament monahal demn de o închisoare.

Cavaler, domnul Iacob cheamă în ajutorul doamnei Mangu pe Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul care afirmă următoarele: ,,Pentru toţi cei care se pretind apărători ai Ortodoxiei nu avem decât cuvinte de compătimire. Credincioşii trebuie să ştie că Biserica Ortodoxă Română este aici de două mii de ani. Noi întreţinem relaţii de frăţietate cu toate cultele care nu fac rău şi ne împărtăşesc convingerile. ,,Stiliştii” sunt un grup disident, condus de nişte fanatici. Ne acuză pentru că încercăm să restabilim relaţiile cu biserica catolică şi pentru că am fost de acord să schimbăm calendarul. Ne critică chiar şi pentru recenta vizită a papei în ţara noastră. Nici stiliştii şi nimeni altcineva nu au autoritatea morală să se ridice împotriva bisericii oficiale atâta timp cât sub masca cucerniciei ei nu fac altceva decât să nesocotească cuvântul lui Dumnezeu şi să sucească minţile oamenilor … pentru tot răul pe care stiliştii îl fac poporului român, suntem hotărâţi să păstrăm aceeaşi fermitate ca şi până acum. În acelaşi timp, prin dvs., le spunem că îi iertăm şi îi aşteptăm cât mai curând în mijlocul nostru.”

Profitând de acest articol, am dori să-i răspundem Prea Sfinţitului Teodosie: Prea Sfinţite Teodosie, dacă am fi fost avocaţi am fi pledat, cu toată vehemenţa, pentru a vă apăra de calomnierea atât a persoanei, cât şi a misiunii spirituale pe care o aveţi în sânul Bisericii Ortodoxe. Dar, fiind oameni simpli, ne întrebăm doar cum a fost posibil ca poza unei persoane atât de sus pusă în ierarhia Bisericii, precum sunteţi prea sfinţia voastră, să fie mediatizată într-un cadru atât de indecent ? Ştiind că propovăduiţi curăţia trupească şi duhovnicească, vă întrebăm cum aţi putut accepta o asemenea vecinătate pe prima pagină a unui cotidian ? Iar dacă nu aţi dorit-o, lucru de care suntem siguri, aţi primit acum o lecţie despre ce este în stare presa şi, ca urmare, cereţi o dezvinovăţire …

În ajutorul doamnei Mangu este adusă o pleiadă de nume celebre, printre care se numără şi cel al părintelui diacon profesor Petre David, care declară cu nonşalanţă că ,,îi cunoaşte bine pe stilişti”: ,,… profesorul teolog Petre David, de la Facultatea de Teologie, unul dintre experţii fenomenului religios contemporan a ţinut să ne spună: ,,Toate sectele şi cultele nerecunoscute sunt o adevărată plagă pentru noi toţi. După Revoluţie, au apărut peste 300 de culte şi 500 de grupări disidente. Avem mari probleme: vine lumea şi ni se plânge de ceea ce fac prin ţară … Personal, îi consider o sectă (N.R.: pe stilişti) ca oricare alta, deşi ei se autointitulează păstrătorii adevăratei credinţe ortodoxe din România. Pe noi nu ne pot păcăli. Să le spună asta sărmanilor din Militari care ajung într-o asemenea stare încât după slujbe îşi dau şi ultimii bani pentru ,,ajutorarea” Bisericii Adormirea Maicii Domnului”, spune prea distinsul profesor.

Am vrea să-i răspundem şi părintelui David: Părinte Profesor, vă rugăm insistent, în calitate de expert în fenomenul religios contemporan, să căutaţi în dicţionar adevăratul sens al cuvântului ,,sectă”, pentru ca să înţelegeţi ce semnifică şi să evitaţi eventualele confuzii, mai ales pentru că sunteţi dascălul viitorilor profesori de teologie. Iar dacă după această analiză, noi vom mai fi consideraţi sectă, să nu uitaţi că din această rădăcină v-aţi hrănit, iar prin cele spuse şi trăite la intesitate maximă deducem, pe bună dreptate, că v-aţi lepădat definitiv de mama care v-a crescut.

Dacă Apostolul Pavel - Înţeleptul Rabin - ne îndemna: ,,nu te lăuda asupra ramurilor, iar de te lauzi, nu porţi tu pre rădăcină, ci rădăcina pre tine” (Romani 11, 18), cu ce drept ne adresaţi aceste acuzaţii inepte, precum aceea că suntem o sectă ? Oare prin ceea ce spuneţi, referitor la adevărata Ortodoxie, nu vă arătaţi că purtaţi pe cap tichia celor ce s-au lepădat şi apoi l-au ucis pe Mesia ?

Şi ca pe viitor să nu vă mai declasaţi greşind în astfel de afirmaţii nefondate din toate punctele de vedere, vă spunem că cuvintele ,,sectă”, ,,fief” etc sunt atât de tendenţioase ca şi cum am spune că Prea Sfnţitul Teodosie ar fi un imoral, iar profesorul David un francmason, ambele afirmaţii fiind în mare contradicţie cu sublimul Ortodoxiei.

Articolul se continuă cu o lecţie de creştinism - ,,Proliferarea sectelor poate produce un dezastru spiritual” - ţinută de domnul Ion Ţugui. Astfel, apărarea Bisericii a fost lăsată în grija unui renumit specialist în fenomene paranormale, ce a fost propus în mai anul trecut spre a fi preşedintele Organizaţiei Vrăjitorilor din România, organizaţie decisă să înfiinţeze o facultate de magie, să dea licenţe în acest domeniu, pentru a pune, în sfârşit, capăt imposturii. Unde sunteţi Prea Sfinţite Teodosie să-l compătimiţi pe domnul Ţugui ?

În ceea ce priveşte lecţia de creştinism a domnului Ţugui, ne întrebăm cui o ţine, căci poporului i s-a şters din inimă adevărata tradiţie ortodoxă, ajungând să o confunde în mod curent cu superstiţiile şi ,,minunile” aduse din Occident în ultimul secol, pe care domnia sa le propovăduieşte, de altfel, în articolele sale.

Lăsând deoparte calomniile şi cuvintele tendenţioase la adresa Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, articolul domnului Iacob nu prezintă nici un argument împotriva ei, ci numai declaraţiile unei mame disperate, ce nu pricepe viaţa monahală şi rostul ei, speculate într-un mod vulgar.

Domnul Petre David nu se dezminte atunci când spune că ,,îi cunoaşte bine pe stilişti” fiind, de fapt, un prieten mai vechi de al nostru. Astfel, în manualul său de sectologie pentru cursul liceal, tipărită cu binecuvântarea şi grija Î.P.S. Lucian, Arhiepiscopul Tomisului, în anul 1998, în subcapitolul intitulat ,,De la refuzul ştiinţei la schismă bisericească” susţine următoarele: ,,Totdeauna superstiţia, refuzul cercetării şi datelor ştiinţifice au făcut casă ,,bună” cu grupările bigote şi fanatice. Deşi ortodoxia n-a avut o ,,inchiziţie”, n-a fost lipsită însă de mistici-bolnăvicioşi ce s-au opus ştiinţei şi noilor descoperiri. Nu pricep şi blesteamă când aud că pământul este rotund, că există poli (nord-sud), ecuator, meridiane-paralele, nopţi albe sau nopţi veşnice … Nu înţeleg mintea, sentimentul şi voinţa ca ferestre ale sufletului, refuză ingineria genetică şi sunt buimăciţi că femeia are acelaşi dat creatural cu bărbatul, specificul genetic-divin.” Cu aceeaşi înaltă prestanţă, el continuă: ,,Este curios, călugării (şi ordinele monahale) au împlinit porunca: ştiinţa este dată de Dumnezeu oamenilor (Ieşirea 31, 3) şi tot unii monahi refuză, în plin mileniu al luminii, mecanica cerească, mersul planetelor şi divina astrofizică.”

În subcapitolul următor, ,,Mişcarea anticalendaristică (Stilismul). Origine şi agenţi de răspândire”, profesorul teolog face un scurt istoric al acesteia, din care noi am reţinut următoarele fragmente: ,,… Cu timpul, acestora li s-au alăturat şi unii preoţi nemulţumiţi sau ambiţioşi, doritori de câştig uşor sau de a face rău Bisericii. Pe vremea partidelor politice ,,istorice”, stiliştii erau încurajaţi uneori atât de propaganda deşănţată a unor politicieni veroşi care vroiau să-şi recruteze astfel o clientelă politică în alegeri, cât şi de cea a călugărilor veniţi de prin mânăstirile Muntelui Athos sau Ierusalim. Neavând preoţi, stiliştii au câştigat pe fostul arhiereu Galaction Cordun pe care l-au declarat ,,mitropolitul” lor, oferindu-i diferite avantaje. Acesta a ,,hirotonit” … pe un oarecare Meftodie Marinache; amândoi au ,,hirotonit” … pe fostul stareţ la schitul Râmeţ-Alba din Ardeal, protosinghel Evloghie Oţa, care fusese caterisit de Sfântul Sinod şi exclus din monahism. Alt arhiereu mai nou este un oarecare Silvestru Onofrei considerat ,,mitropolit”. După caterisirea lui Galaction Cordun - urmată, la puţin timp, de moartea sa, - stiliştii au fost alimentaţi mai departe, în zelul lor fanatic, de către falşi păstori, călugări excluşi din monahism şi preoţi caterisiţi sau fără hirotonie validă, simpli laici, improvizaţi cu de la sine putere în preoţi, diverşi aventurieri certaţi cu disciplina şi cu rânduielile bisericeşti; aceştia umblă de colo până colo, oficiază adesea slujbe, travestiţi în haine civile (dacă sunt călugări), predică un misticism bolnăvicios cu idei încâlcite, cu superstiţii, practic magice.”

,,Şi a venit Anul '89. Stiliştii abia au aşteptat să se alăture puterilor întunericului, împreună cu grecouniţii (N.R.:cult recunoscut de Biserica Ortodoxă Română) şi toţi sectanţii, împotriva ierarhiei Bisericii strămoşeşti. Având la dispoziţie şi slujbaşi ai mass-media păgâne (foşti şi întăriţi atei în libertate), stiliştii au atacat Ortodoxia, s-au organizat rapid, au intrat în sate, ca şi uniţii, cu ameninţări, au înfiinţat schituri şi mânăstiri, au ridicat catedrale fără credincioşi sub privirile nepăsătoare ale edililor şi Puterii locale tăcute şi sub ameninţarea ,,schimbării”. Cea mai impunătoare obşte, după Slătioara, este Mânăstirea Uspenia (Adormirea) din Bucureşti-Militari, strada Televiziunii.”

În ultimul subcapitol, referitor la ,,recomandările, mijloacele şi metodele pastoral-misionare pentru readucerea stiliştilor la unitatea Bisericii”, părintele diacon conchide: ,,Deşi, precum am văzut, mulţi dintre ei au împrumutat, între timp, o mentalitate şi practici sectare, totuşi ei au păstrat, în mare parte neschimbate, credinţa şi cultul ortodox, îndărătnicia lor pleacă, de fapt, de la o înţelegere greşită a problemei calendarului.” Curat murdar !

Intrigaţi de afirmaţiile domniei sale cu privire la ,,stilişti”, am cercetat statisticile referitoare la ponderea ortodocşilor de stil nou şi de stil vechi în lume şi am remarcat, nu cu surprindere, că 81,6 % din lumea ortodoxă nu înţelege problema calendarului ! Celor care sunt dornici să cunoască realitatea, le aducem la cunoştinţă următoarele date statistice, cunoscute la nivelul anului 1998: Ortodoxia reprezintă numai 3,8 % din populaţia globului, respectiv 228.023.070 ortodocşi, iar din aceasta, fostul imperiu rus - respectiv Rusia, Ucraina, Belarus, Georgia şi Basarabia - are 173.117.671 credincioşi ortodocşi, fosta Iugoslavie - respectiv Serbia, Macedonia, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina - are 12.937.257 credincioşi ortodocşi, Bulgaria - 7.004.362, România - 19.484.388, Grecia - 10.129.031, Cipru - 636.634, iar Orientul Mijlociu 4.713.727, numărul ortodocşilor existenţi pe celelalte continente fiind neglijabil. Luând în considerare numai popoarele din ţările ce au aparţinut Uniunii Sovietice şi Republicii Federale a Iugoslaviei ca fiind ortodoxe de stil vechi, rezultă acea pondere zdrobitoare a celor care nu au înţeles problema calendarului …

Alături de aceste injustiţii şi inexactităţi la adresa Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit, mai punctăm următoarele două aspecte. Astfel, în ,,Atlasul-Ghid. Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”, apărut în 1999 la Editura Ergorom '79, autorii atribuie titulaturile tendenţioase de ,,ansamblu religios”, ca şi de ,,Biserică stilistă”, Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti. În al doilea rând, acest atlas face confuzia, de acum încetăţenită, între cultul creştin de rit vechi şi Biserica Ortodoxă de stil vechi.

În concluzie, corifeii Bisericii oficiale nu au ezitat ca, de câte ori li s-a dat ocazia, şi aceasta s-a întâmplat nu de puţine ori, să ne ,,congratuleze” şi să ne adreseze nenumărate apeluri ,,prietenoase”. În ceea ce ne priveşte, ierarhii Bisericii noastre s-au ferit să facă afirmaţii nefondate, deşi, neîndoios, au existat şi ortodocşi de stil vechi care au folosit cuvinte nedemne de un creştin.

Iar în ceea ce priveşte atitudinea păstorilor Bisericii oficiale faţă de noi, putem spune că suntem sătui de urletele lor disperate. Căci ei urlă precum lupii, ce sunt departe de lună şi nu o pot atinge, nu pot muşca din ea, ce îi enervează cu lumina ei şi îi vădeşte ce neputincioşi sunt pentru că nu au cum să o stingă. Aşa sunt şi funcţionarii Bisericii oficiale: în lipsa faptelor, a unor acuzaţii reale la adresa noastră, latră şi urlă, căci ce altceva ar putea să facă ? Şi sunt precum un olog ce se arată singur cât e de neputincios, căci cine îi ameninţă - un biet cult nerecunoscut de stat ? O ,,sectă” ce nu are nici o influenţă asupra politicului, socialului, o ,,sectă” cu numai 23.634 de ,,adepţi”, după recensământul din 1992 ?

Iar dacă am fi un pericol real pentru Biserica Ortodoxă, de ce nu luptă cinstit aceşti câini, precum animalul în sine ? Dacă adevărul este de partea lor, de ce nu spun oamenilor că suntem ortodocşi şi ne etichetează ca sectă - cuvânt care funcţionează ca o sperietoare ? De ce se folosesc de minciuni, insulte, termeni tendenţioşi şi chiar de puterea în stat ? De ce urlă dacă suntem ,,nimeni”, dacă nu însemnăm nimic, fiind ,,o sectă ca oricare alta” ?

Au avut nevoie de un arhiepiscop, un diacon şi un vrăjitor pentru a se lupta cu Biserica Ortodoxă Română de Răsărit ? Desigur, lupul este cam laş … dar în haită prinde curaj.

Damian Ilie