Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36
Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Chestiunea calendarului

Teme - Chestiunea calendarului

 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------


Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/functions.php on line 194

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXXIII)

 

Episodul anterior

 

18. ,,Şi au scos pre toţi cei ce vindeau şi cumpărau în biserică, şi mesele schimbătorilor de bani le-au răsturnat, şi scaunele celor ce vindeau porumbei” (Matei 21, 12).

Astfel, El a învăţat în general, mai înainte, că tranzacţiile lumeşti trebuie să lipsească din templu (potrivit Luca 19, 45-46), dar în special, El i-a izgonit pe schimbătorii de bani. Cine sunt schimbătorii de bani, dacă nu aceia care caută profit din banii Domnului şi nu pot deosebi între bine şi rău ? Fiindcă Sfintele Scripturi sunt banii Domnului. Deoarece atunci când se pregătea să plece către o ţară îndepărtată, El le-a dat dinari slugilor Sale, şi a împărţit talanţi (potrivit Matei 25, 15; Luca 19, 13), şi a lăsat doi dinari gazdei ca să poarte grijă de cel rănit (potrivit Luca 10, 35), fiindcă sufletele noastre sunt tămăduite prin două Testamente.

Dar tu, ca un bun schimbător de bani, tăinuieşte ,,cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lămurit, ispitit pământului, curăţit” (Psalmi 11, 6) de Duhul cel înşeptit (potrivit Isaia 11, 2-3), şi nu cu un schimb necuviincios să-ţi atribui asemănarea falsă a împăratului, pentru că până şi ,,satana se preface în Înger de lumină” (II Corinteni 11, 14), nici să nu împreunezi chipul Prinţului tău, micşorat de înşelăciunea trădării ariene, cu comoara ta, nici să nu ispiteşti urechea credincioşilor cu sunetul banilor, astfel încât sunetul alamei să împiedice ascultarea scrierilor evlavioase, sau dorinţa pentru posesiuni să fie amestecată cu sentimente evlavioase.

Astfel, nu toţi schimbătorii de bani vor fi daţi afară, deoarece există şi cei buni. Apoi, El a spus: ,,Se cuvenea să fi dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu aş fi luat al meu cu dobândă” (Matei 25, 27). Dar dacă banii sunt ai Scripturilor, dobânda este de asemenea a Scripturilor.

19. Dar eu nu înţeleg potrivit literei de ce El a răsturnat scaunele celor care vindeau porumbei (potrivit Matei 21, 12), nici nu puteau neguţătorii de păsări să pretindă pentru ei înşişi demnitatea unui loc onorabil la târgul săptămânal. Căci ce privilegiu al demnităţii există în porumbei ? Însă forma botezului Domnului, când Sfântul Duh S-a pogorât ca un porumbel (potrivit Luca 3, 22), ne învaţă, prin chipul unor astfel de neguţători izgoniţi din Templu, că cei care vând darul Sfântului Duh nu pot avea nici o afiliere la Biserica lui Dumnezeu. Fiindcă El spune: ,,În dar aţi luat, în dar daţi” (Matei 10, 8). Apoi, lui Simon, care credea că darul sfinţirii i-ar putea fi conferit pentru un preţ, Petru i-a răspuns: ,,Argintul tău să fie cu tine întru pierzare, căci ai socotit că darul lui Dumnezeu cu bani se agoniseşte. Nu este ţie parte nici soartă întru cuvântul acesta” (Faptele Apostolilor 8, 20-21).

20. De asemenea, eu îi consider pe vânzătorii de oi şi boi (potrivit Ioan 2, 15) nişte pungaşi care prin truda sau simplitatea altora în mod ruşinos stau la pândă pentru pieţe, sau din cauză că oile şi boii sunt izgoniţi, şi se porunceşte ca porumbeii să fie îndepărtaţi, poporul evreu pare să fie exclus, deoarece ,,era Efraim ca o porumbiţă” (Osie 7, 11), fiindcă Domnul a urât generaţiile lor şi strădaniile lor. Neruşinarea este alungată, astfel ca Darul să poată fi adunat; mesele schimbătorilor de bani sunt răsturnate, astfel ca cele ale Domnului să poată fi înlocuite; scaunul este răsturnat, ca marile altare să poată fi ridicate.

21. Şi El nu a făcut aceasta echipat cu o forţă sau bogăţii, ci cu un bici de ştreanguri (potrivit Ioan 2, 15), El a lovit mulţimile, şi nimeni nu a îndrăznit să I Se împotrivească. Şi acum El foloseşte un toiag, acum un bici – fiindcă ,,toiagul dreptăţii, (este) toiagul împărăţiei tale” (Psalmi 44, 8) –; un toiag pentru a îndrepta, un bici pentru a convinge. Acolo, drept şi tare. Aici, un precept moral deşi ferm, prin care conştiinţa este biciuită, ca să spunem aşa, de un birjar îngăduitor. Fiindcă există unele înfricoşări ale proorocilor, alte convingeri ale apostolilor, însă în fiecare, există disciplina Unui Cuvânt.

Şi El a făcut biciul din funii mici, deoarece se spune: ,,Funii au căzut mie întru cei puternici ai mei, că moştenirea mea sub puterea mea este” (Psalmi 15, 6). Căci ei sunt numiţi ,,funii” cu care topografii împart hotarele măsurând terenurile. Deci, asemenea unui topograf bun, El a hotărât graniţele sinagogii şi a poruncit profanatorilor Bisericii să se depărteze de Templu, fiindcă o nouă măsurătoare a sufletelor credincioase trebuia să vină să măsoare neamurile, nu spaţiile, terenurilor.

22. Încă, în mod potrivit, măsura unei posesiuni nu este îngrădită de funii întinse, nici hotarele credinţei nu sunt marcate ca cele ale unui obiect distinct, ci graniţele Bisericii sunt extinse nestingherit de bici la nemărginire şi evreii sunt izgoniţi, nu la un exil prescris, ci la unul nesfârşit, astfel încât nu mai există nici un loc în lume pentru sinagogă.

23. ,,Un om a sădit vie” (Luca 20, 9). Foarte mulţi deduc multe înţelesuri din cuvântul ,,vie”, dar Isaia a afirmat limpede că Via Domnului Savaot este Casa lui Israil (potrivit Isaia 5, 7). Cine altcineva decât Dumnezeu a întemeiat această Vie ? Astfel, El este Cel care a arendat-o şi a plecat în ţări străine (potrivit Luca 20, 9), nu că Domnul, care este pretutindeni întotdeauna, călătoreşte din loc în loc, ci că El este prezent pentru aceia care-L iubesc şi absent de la cei care Îl neglijează.

El a fost absent din multe motive, ca nu cumva prescrierea să pară precipitată. Fiindcă cu cât este mai îngăduitoare generozitatea, cu atât mai de neiertat este încăpăţânarea.

24. De aici, în mod potrivit tu ai după Matei că ,,o a îngrădit împrejur cu gard” (Matei 21, 33; Isaia 5, 2), adică El a împrejmuit-o cu o pavăză a protecţiei dumnezeieşti, ca nu cumva ea să se afle descoperită cu uşurinţă atacurilor fiarelor spirituale. ,,Şi a săpat într-însa teasc” (Matei 21, 33; Isaia 5, 2). Cum să înţelegem ce este un teasc, decât că, poate, deoarece psalmii sunt scrişi despre teascuri (potrivit Psalmi 8, 80, 83), ca în aceştia tainele Patimii dumnezeieşti au fiert ca mustul abundând de sfântul, înflăcăratul duh al profeţilor ? Apoi, aceia în care se revarsă Sfântul Duh sunt socotiţi beţi (potrivit Faptele Apostolilor 2, 13). Astfel, El zideşte de asemenea un teasc aici în care roada lăuntrică a unui strugure raţional curge cu insuflare spirituală.

,,Şi a zidit turn” (Matei 21, 33; potrivit Luca 14, 28), desigur, înălţând culmea Legii şi, astfel, El a arendat via Sa, a întărit-o, a pregătit-o şi a împodobit-o pentru evrei.

25. Şi la vremea roadelor, El a trimis slugile Sale (potrivit Luca 20, 10). A menţionat în mod potrivit vremea roadelor şi nu recolta lor. Fiindcă nici o roadă nu a venit de la evrei, nici o recoltă din această vie, despre care Domnul a spus: ,,Am aşteptat să facă struguri şi a făcut spini” (Isaia 5, 2). Astfel, teascurile au fost pline nu de vinul veseliei (potrivit Psalmi 103, 16), nu de mustul duhovnicesc, ci de sângele proorocilor (potrivit Matei 23, 30; Luca 11, 50; Apocalipsis 16, 6; 18, 24).

Deci, Ieremia a fost aruncat într-o groapă (potrivit Ieremia 38, 6). Fiindcă teascurile evreilor nu erau pline cu vin, ci cu tină. Şi cu toate că pare să se refere în general la prooroci, fragmentul (Luca 20, 10 şi următoarele) ne permite să credem că este vorba de Navute care a fost ucis cu pietre (potrivit III Împăraţi 21, 13); cu toate că noi nu am primit nici o zicere proorocească a lui, am primit o faptă proorocească, deoarece cu propriul sânge el a profeţit că vor fi mulţi mucenici de dragul acestei Vii.

Apoi, cine este cel care este rănit în cap ? Cu siguranţă, Isaia, ale cărui încheieturi ale trupului au fost cu uşurinţă despărţite cu un ferăstrău (potrivit Evrei 11, 37), care el s-a plecat credinţei, s-a şlefuit în statornicie, şi-a croit tăria minţii.

26. Şi astfel s-a întâmplat că atunci când El a trimis pe foarte mulţi alţii, pe care evreii i-au gonit, batjocoriţi şi cu mâinile goale, de la care ei nu au putut trage folos, acum El a trimis şi pe Fiul Său Unul-Născut, pe care ticăloşii, dorind să-L îndepărteze pe El ca Moştenitor, L-au ucis răstignindu-L pe cruce, şi L-au respins tăgăduindu-L pe El (potrivit Luca 20, 10-15).

27. Deci pe scurt, cât de mari lucruri, cât de multe lucruri ! Întâi, deoarece bunătatea, care foarte adeseori crede pe cei nedemni, este firească; apoi, fiindcă Hristos a venit ca tămăduitorul greşelilor; apoi, întrucât cel care-L tăgăduieşte pe Moştenitor pierde orice nădejde de la Creator. Deci Hristos este atât Moştenitorul, cât şi Autorul Testamentului (potrivit Evrei 1, 2); Moştenitor, fiindcă El supravieţuieşte propriei morţi şi dobândeşte beneficiile Testamentelor pe care El le-a întemeiat ca ereditare în sporirile noastre.

28. Aşadar, El îi supune în mod potrivit unui interogatoriu, ca ei să se poată condamna prin propriile cuvinte. Deci El spune că Domnul Viei va veni (potrivit Luca 20, 15-16), pentru că măreţia Tatălui apare de asemenea în Fiul, sau pentru că în vremurile de pe urmă, El este mai prezent în dragostea omenească. În acest chip, ei de asemenea dau sentinţa asupra lor înşişi, ca cel rău să poată pieri şi Via să fie dată altor gospodari. Prin urmare haideţi să cercetăm cine sunt gospodarii, şi ce este Via.

29. Via ne prefigurează pe noi, deoarece poporul lui Dumnezeu, întemeiat pe rădăcina Viţei Veşnice, apare deasupra pământului, împodobind suprafaţa pământului; acum ei (poporul lui Dumnezeu) cresc maturi având boboci de floare, acum sunt îmbrăcaţi cu frunziş des, acum iau asupra lor un jug blând (potrivit Matei 11, 30), când ei se închină cu ramuri mature, ca şi cu lujerii viţei. Într-adevăr, Tatăl Atotputernic este Gospodarul, Hristos este Viţa, dar noi, nu lăstarii viţei, suntem tăiaţi de secera Cultivatorului Veşnic, dacă nu purtăm roada în Hristos (potrivit Ioan 15, 1-2).

Apoi, poporul lui Hristos este numit pe drept Vie, fie deoarece Semnul Crucii este ţesut pe partea sa frontală (potrivit Iezechiil 9, 4, 6), fie pentru că roada sa este adunată în cel din urmă sezon al anului, fie întrucât, ca în toate rândurile viei, există măsură egală în Biserica lui Dumnezeu pentru bogaţi şi săraci, umili şi puternici, slujitori şi stăpâni: nu există nici o diferenţă (potrivit Coloseni 3, 25).

Aşa cum via este înjugată cu copacii, tot aşa trupul este înjugat cu sufletul şi sufletul cu trupul. Asemenea viei, câtă vreme este înjugată, este ridicată, deoarece atunci când este boltită, nu este micşorată, ci creşte; tot aşa, poporul lui Dumnezeu este dezgolit când este legat, înălţat când este smerit, încununat când este tăiat. Ba mai mult, aşa cum lăstarul gingaş tăiat dintr-un copac bătrân este altoit pe descendenţa altei rădăcini, tot aşa poporul lui Dumnezeu – odată ce urmele lăstarului vechi sunt îndepărtate – creşte în Pădurea Crucii, ca şi cum (ar fi) îngrijit în sânul unui părinte evlavios, şi Sfântul Duh, ca şi cum (ar fi) alungat în jgheaburile adânci ale pământului şi insuflat în această temniţă trupească, curăţeşte cu curgerea Apei mântuitoare orice este murdar şi înalţă postura mădularelor noastre la disciplina cerească.

30. Gospodarul, iubind această Vie, obişnuia s-o sape, s-o taie, s-o îngrijească, şi curăţind grămezile de gunoi pământesc, acum pentru a usca locurile tainice ale trupului nostru la soare, acum pentru a le înmuia cu ploaia, obişnuia să sape câmpul, ca nu cumva mugurii să fie vătămaţi de spini, ca nu cumva umbra frunzişului să se dezlănţuie şi expunerea stearpă a cuvintelor să împiedice coacerea talentului natural umbrindu-l cu virtuţile.

Dar poate fi departe de noi a ne teme de orice nenorocire pentru această vie, pe care un paznic pururea vigilent al Domnului şi Mântuitorului a întărit-o împotriva tuturor curselor răutăţii lumeşti cu un zid al vieţii veşnice. ,,Întins-o viţele sale până la mare” (Psalmi 79, 12), fiindcă ,,al Domnului este pământul” (Psalmi 23, 1). Pretutindeni Dumnezeu Tatăl este închinat (potrivit Ioan 4, 21), pretutindeni Domnul Hristos este slăvit.

31. Acesta este culesul nostru de struguri. Fie ca unii, veseli şi netulburaţi, să-şi umple sânurile cu coardele strugurilor delicaţi (potrivit Cântarea Cântărilor 2, 15); fie ca alţii dintre noi să guste darurile cereşti cu gurile noastre; şi fie ca cei mai mulţi dintre noi, călcând roada darului dumnezeiesc cu paşii dorinţelor bune, scoţând încălţămintele noastre, să ne pătăm picioarele noastre goale cu mustul curgător, fiindcă locul pe care noi stăm este pământ sfânt (potrivit Ieşirea 3, 5), şi, prin urmare, încălţămintea trebuie scoasă, astfel ca piciorul duhovnicesc, urcând piedestalul Preasfântului Tron, să fie eliberat de lanţurile trupeşti ale îndatoririi; căci este potrivit ca aici să fie culesul de struguri al întregii lumi, deoarece este via întregii lumi.

32. ,,Acum este vreme bine primită” (II Corinteni 6, 2), în care anul nu este amorţit de îngheţurile de iarnă ale trădării puturoase, nici nu face o crustă a blasfemiei hidoase ce se încheagă pe zăpada cufundată pe care o întăreşte vremea rece; dar pământul, eliberat de furtunile profanării, deja dă naştere noilor roade şi produce pe cele vechi: într-adevăr, uraganul tuturor disputelor a slăbit, toată căldura dorinţei lumeşti şi orice patimă cu care oamenii din Italia erau chinuiţi prin bombardările, odinioară ale perversităţii evreieşti, apoi (ale celei) ariene, sunt acum domolite de o adiere calmă. Furtuna este liniştită, înţelegerea navighează, credinţa suflă drept, marinarii credinţei caută din nou cu sete porturile pe care le-au lăsat în urmă şi dau săruturi dulci ţărmurilor lor natale, veselindu-se pentru izbăvirea de primejdii şi eliberarea de greşeli.

33. Salut, vie vrednică de un atât de mare păzitor; sângele, nu al unui Navute, ci al nenumăraţilor prooroci, şi ce este mai mult, Scumpul Sânge al Domnului te-a sfinţit. Navute, deşi înspăimântat de ameninţările împăratului, nu a ascuns credinţa sa în teamă; deşi îndemnat la răsplăţi mari, el nu a vândut evlavioasa sa datorie, ci împotrivindu-se datoriei sale faţă de împărat, ca nu cumva verzele să fie semănate în via sa când viţele erau tăiate, când el nu putea face alta, a stins focurile pregătite pentru viţele sale cu propriul sânge, apărând însă via sa pământească (potrivit III Împăraţi 21, 1-13); dar moartea pentru noi a multor profeţi te-a sădit pe tine (vie), şi crucea apostolilor, asemenea Patimii Domnului, te-a răspândit chiar până la marginile întregii lumi (potrivit Psalmi 18, 4).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator


Warning: Parameter 2 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36

Warning: Parameter 3 to modChrome_artblock() expected to be a reference, value given in /home2/r32901bitd/public_html/catacombeleortodoxiei.ro/templates/catacombe/html/modules.php on line 36