----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (XIII)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

 

Capitolul III

Justificarea imposibilă a persecuţiei

C) Chestiunea ecumenismului

Spiritele care se doresc ,,evoluate” şi a căror ştiinţă constă în general în ignorarea istoriei şi tradiţiei bisericeşti, a complexităţii, subtilităţii, bogăţiei lor duhovniceşti, spun de bunăvoie: Patriarhia Constantinopolului are motiv să-i izgonească pe aceşti monahi care refuză ecumenismul, această formă de progres în Biserică. La aceasta noi am răspuns: folosirea ilegală a forţei nu este un progres, este mai degrabă un regres. Dar mai ales aceşti ,,neo-ortodocşi” ar trebui să studieze puţin religiile comparativ. Catolicismul şi protestantismul nu sunt Ortodoxia. Dacă ecumenismul vrea să spună cercetarea tradiţiilor Bisericii apostolice şi patristice, conformitatea cea mai mare cu învăţătura lui Hristos – şi nu relativizarea generală a tuturor dogmelor – un catolic, un protestant au toate motivele să fie în mod legitim ,,ecumenişti”, cel puţin la început.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul II
Romano-catolicismul de la 1789 până în timpul prezent (1910)
 
§. 192. Biserica Romano-Catolică în diversele state şi ţări [partea a doua]

6. Elveţia. Pe timpul dominaţiei lui Napoleon I în Geneva calvină se înfiinţă şi o Biserică Romano-Catolică, aşa că astăzi romano-catolicii Elveţiei sunt în număr cu mult mai mare decât 1/3 din populaţie (la 1900 mai mult de 1 1/3 milion din aproape 3 ½ milioane). În Elveţia pe terenul politic, în tot cursul secolului XIX au fost luptă între o partidă conservativă romano-catolică şi o partidă, parte protestantă, parte catolică radicală antibisericească; după ce prin instigaţiile radicalilor s-au fost închis în Argovia (Aargau) la 1841 mânăstirile de monahi, la 1844 partida romano-catolică a introdus pe iezuiţi în cantoanele, unde ea avea preponderenţă, dintre care primul este Lucerna şi le-a încredinţat şcoalele din acele cantoane; atunci radicalii s-au sculat în contra acestei măsuri şi au organizat expediţii de voluntari contra Lucernei, spre a curăţi de acolo pe iezuiţi.

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Rezoluţia în legătură cu problema:

,,Vaticanul şi Biserica Ortodoxă”

 

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Consfătuirea întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, după ce a ascultat referatele: ,,Papalitatea şi Biserica Ortodoxă”, ,,Atitudinea Vaticanului faţă de Bisericile Ortodoxe în ultimii 30 ani”, ,,Vaticanul şi Biserica Ortodoxă” şi ,,Biserica Romei şi unitatea Bisericii Creştine”, hotărăşte următoarele: Curia Romană, în frunte cu episcopul Romei, sub influenţa ‘înfumurării trufaşe lumeşti’, după cum scriau odinioară Părinţii Sinodului african către Papa Celestin, şi din alte motive pur omeneşti, a denaturat în decursul veacurilor adevărata doctrină evanghelică, primită de la Domnul prin sfinţii apostoli, aceste ‘trâmbiţe ale Duhului Sfânt’ (canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic).

Citește mai departe...

Rudimentele unui proiect ultra-ecumenist,

sau de ce Constantinopolul a trebuit să introducă noul calendar (II)

 

Partea I

Dezbinarea din lumea ortodoxă

Şi care era situaţia în Rusia la acea vreme ?

Situaţia din Rusia era dramatică. Când s-a aflat că aproape toate Bisericile Ortodoxe au trecut la noul calendar, patriarhul Tihon, care tocmai fusese eliberat din închisoare şi cu greu scăpase de mucenicie, a emis un decret prin care introducea noul calendar. Acest lucru se întâmpla în octombrie 1923. Dar câteva săptămâni mai târziu, la patriarhie au ajuns veşti că multe Biserici locale nu acceptaseră reforma. Atunci patriarhul a retras decretul privind introducerea noului calendar. Acest lucru a fost pricinuit nu numai de ştirile de la Ierusalim, ci şi de reacţia dură a turmei ortodoxe. Jumătatea anilor ’1920 a văzut apogeul confruntării dintre Biserica condusă de patriarhul Tihon, canonică, şi renovaţionişti, care erau susţinuţi de autorităţile bolşevice. Aşa-numitul ,,Sinodul al II-lea a toată Rusia”, care a fost convocat de renovaţionişti în 1923 şi care l-a caterisit în mod necanonic pe Sfântul Tihon, a salutat reforma. În iunie 1923, la puţine zile după ,,Congresul pan-ortodox” al lui Metaxakis, Consiliul Bisericesc Suprem Renovaţionist a proclamat introducerea calendarului iulian îndreptat. Printre altele, în timpul domniei următorului patriarh al Constantinopolului, Grigorie al VII-lea, Constantinopolul i-a recunoscut oficial pe renovaţionişti şi a sugerat ca patriarhul Tihon să demisioneze şi să desfiinţeze patriarhia ... Astfel, Fanarul a menţinut relaţii stabile cu renovaţioniştii.

Citește mai departe...

Astăzi începe postul Sfinţilor Apostoli

 

În postul Sfinţilor Apostoli, în zilele de luni, miercuri şi vineri se posteşte fără vin şi untdelemn, iar în zilele de marţi, joi, sâmbătă şi duminică cu vin şi untdelemn. De asemenea, în acest post, în zilele de sâmbătă şi duminică este dezlegare la peşte.

Citește mai departe...

Despre sărbătorile de peste an (VIII)

 

Episodul anterior

Praznicele împărăteşti cu dată fixă ale Domnului nostru Iisus Hristos

 

II. Tăierea împrejur a Domnului

[Η περιτομη του Κυριου. Circumcisio Domini]

 

Încă din vechime Dumnezeu a poruncit lui Avraam: Şi pruncul de opt zile se va tăia vouă împrejur toată partea bărbătească întru neamurile voastre (Facerea 17, 12). Aceeaşi poruncă s-a dat de Dumnezeu şi lui Moisi zicându-i: În ziua a opta se taie împrejur marginea trupului lui (Leviticul 12, 3). Cuvântul lui Dumnezeu către Avraam arată şi motivul mai profund al acestei porunci. Dumnezeu i-a spus: Şi va fi semn de legătură între mine şi între voi (Facerea 17, 11). Aşadar, este vorba despre un legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, care a fost întărit prin sânge.

Citește mai departe...

Simţământul religios înnăscut în firea omului

de arhimandrit Galaction Cordun

 

Bucureşti

Imprimeria Căilor Ferate Române

1923

 

Istoria, străbătând mii de ani în trecutul omenirii, răscolind viaţa tuturor popoarelor din acest trecut îndepărtat în toate schimbările, şi fazele ei, şi înfigându-se cu ajutorul tradiţiunilor acestor popoare până şi în negura vremilor preistorice, ne dovedeşte, că la toate popoarele totdeauna a existat credinţa în Dumnezeu, pe care ele fireşte îl concepeau după gradul lor de cultură, mai mult sau mai puţin aproape de adevăr; dar în sfârşit, din cele mai vechi timpuri, exista credinţa într-o fiinţă supranaturală, în mâna căreia stă soarta omului, indiferent dacă această credinţă se raporta la un singur Dumnezeu, sau la mai mulţi, care în ultima analiză, nu erau decât atributele divinizate ale uneia şi aceleiaşi persoane.

Citește mai departe...

Eutanasie cu recoltarea inimii propusă într-o revistă de transplant

de Wesley Smith, 29 ianuarie 2019

 

Citind articolul îţi vin instantaneu în minte aztecii şi incaşii care jertfeau zeilor lor oameni scoţându-le inimile din piept, ei fiind încă vii. La un lucru asemănător se ajunge astăzi din cauza lepădării de creştinism, iar păgânismul sălbatic şi crud care renaşte este ascuns sub masca grijii pentru oameni şi a altor măşti de propagandă. De altfel, şi preoţii păgâni din vechime purtau măşti când săvârşeau riturile religiei lor satanice; măştile de astăzi ascund acelaşi satanism care nu urmăreşte decât distrugerea omului.

Citește mai departe...

Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic (VII)
 
Regimul sovietic a pregătit minuţios ani în şir organizarea unui Sinod Ecumenic
la Moscova urmărind să proclame că Biserica Rusă este noua Patriarhie Ecumenică,
cea de-a Treia Romă, dar în final ceea ce a reieşit nu s-a putut numi decât
Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948
 

Pregătirea pentru conferinţa pre-sinodală

Pe lângă ierarhii ortodocşi ruşi din străinătate şi diferiţi alţi ierarhi ortodocşi – din ţările est-europene aflate în blocul comunist, din partea patriarhiilor istorice etc –, patriarhul Alexie a sugerat şi participarea unei delegaţii anglicane. De fapt, el primise deja acordul guvernului sovietic pentru a-l invita pe arhiepiscopul de Canterbury, care era aşteptat să susţină iniţiativele anti-Vatican ale Patriarhiei Moscovei[1].

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XI)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Condiţii ca rugăciunea noastră să fie ascultată [continuare]

2. A doua condiţie este nădejdea. Adevărata credinţă naşte nădejdea. Cel ce se roagă cu credinţă puternică nu poate să nu aprindă întru sine via nădejde că Dumnezeu îl va auzi şi că îi va împlini rugăciunea. Nădejdea este un lucru important, ieşit din comun, în viaţa de rugăciune a creştinului. De ea atârnă osârdia rugăciunii. Pentru aceasta, cea mai importantă grijă a noastră trebuie să fie, pe lângă credinţă, creşterea şi sporirea nădejdii în inima noastră.

Citește mai departe...

Ecumenismul – calea către pierzare (X)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

De la Sfânta Rusie la cea mai ’plănuită’ ţară

,,Taina fărădelegii” a învăluit într-adevăr întreaga lume. Duşmanii lui Hristos, inclusiv cei care îşi spun ,,creştini”, definesc tot mai des epoca noastră ca fiind ,,post-creştină”. Şi Rusia secolului XX a devenit cea mai polarizată ţară între apostazia şi evlavia sa. Când cugetăm la Revoluţia din 1917 cu crimele şi ororile sale fără precedent asupra milioanelor de mărturisitori şi mucenici pentru Hristos, ne gândim invariabil la Apocalipsă. Cum a putut avea loc această ,,repetiţie generală” a venirii antihristului într-o ţară odinioară sfântă ? Şi nu te poţi abţine să nu condamni amăgitorii răuvoitori, cei care au distrus în mod sistematic sufletul poporului.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Aşezarea Pascaliei în calendarul îndreptat[1]

de dr. Constantin Chiricescu

Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti

 

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii noastre ca, în anul 1926 Sfintele Paşti să fie prăznuite la 4 aprilie al calendarului iulian îndreptat în anul 1924, a dat prilej vrăjmaşilor neamului şi ai Sfintei noastre Biserici să lupte spre a ne vedea învrăjbiţi sufleteşte, în paguba întregirii noastre ca neam.

Citește mai departe...

Rudimentele unui proiect ultra-ecumenist,

sau de ce Constantinopolul a trebuit să introducă noul calendar (I)

 

Într-un interviu pe care i-l ia Yuri Puşceaev de la Orthodox Christianity, Pavel Kuzenkov – doctor în ştiinţe istorice, profesor la Seminarul Teologic Sretenski din Moscova, şi specialist în sisteme cronologice creştine – ne înfăţişează contextul istoric în care a avut loc schimbarea calendarului şi eventualele conexiuni cu actualul conflict bisericesc din Ucraina.

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (VIII)

Sfântul Ioan şi societatea rusă

 

Episodul anterior

 

Intelighenţia radicală, revoluţionară, care ajunsese într-adevăr să se asocieze cu radicalismul politic, tăgăduind creştinismul, şi în special ortodoxia, nu i-a rămas datoare. Împotriva Sfântului Ioan s-a dezlănţuit o campanie furibundă a presei de stânga. El avea să devină şi ‘eroul’ unor scheciuri şi al unei piese într-un act, intitulată Ciorile negre.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (V)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul III
Cartea a VIII-a
 
Anii 347–381
 
5
 
  • Starea Bisericii Romei – Cele trei facţiuni, adunările şi episcopii lor – Damas apelează la puterea împărătească împotriva lor – Indiferenţa lui Damas şi a altor episcopi apuseni faţă de ortodocşii din Răsărit – Petru al Alexandriei le face cunoscute nenorocirile din Biserica sa – Atrocităţile lui Valens – Sfântul Vasilie şi prigonitorii – Valens silit să-i respecte pe Sfinţii Vasilie şi Grigorie Teologul – Relaţiile lui Vasilie cu Biserica Armeniei şi alte Biserici răsăritene – El se plânge de apuseni – Epistolele sale către Petru al Alexandriei şi Eusebiu de Samosata – Epistola sa către Ambrozie al Milanului – Episcopatul lui Ambrozie – El îi ţine partea lui Damas – Sinodul de la Roma în favoarea lui Damas
  • Moartea lui Valentinian – Împăraţii Valentinian al II-lea şi Graţian – Decretele lui Graţian în favoarea scaunului Romei – Moartea lui Valens – Teodosie, împărat al Răsăritului – Epistola Sfântului Vasilie către Teodosie
  • Moartea lui Vasilie – Grigorie Teologul rosteşte panegiricul său – Viaţa lui Grigorie în singurătate – Epistolele sale – Grigorie Teologul este chemat la Constantinopol – Luptele lui împotriva arienilor – Maxim Cinicul hirotonit necanonic episcop al Constantinopolului – Sosirea lui Teodosie în acest oraş – Grigorie Teologul aclamat episcop al Constantinopolului – Convocarea celui de-al II-lea Sinod Ecumenic în acest oraş – Grigorie Teologul la Sinod – El părăseşte acest scaun – Urările sale de rămas bun – Istoria, hotărârile şi canoanele celui de-al II-lea Sinod Ecumenic

Anii 374-381

Citește mai departe...

CE SE întâmpla în Biserică în urmă cu un veac

Deportarea Patriarhului Constantin al VI-lea al Constantinopolului (II)

 

Partea I

 

Criza Ortodoxiei greceşti

[Cronică bisericească, iunie 1925]

 

Sub acest titlu, citim date de seamă în revista italiană din Roma l’Europa Orientale (februarie 1925) despre starea Bisericii din Grecia şi de la Patriarhia Constantinopolului. Le traducem în toată întinderea lor în cele ce urmează:

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (IV)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

De la pan-slavism la naţionalism imperial

Până la mijlocul secolului XIX, mişcarea slavofilă din Rusia era una teoretică, avându-şi originea în romanticismul german. În vremea ţarului Nicolai I (1796-1855, ţar între anii 1825-1855), nu i s-a dat nici o atenţie, deoarece orice propunere de a elibera naţiunile balcanice ar fi fost văzută ca o uzurpare a suveranităţii Imperiilor Austro-Ungar şi Otoman. După înfrângerea Rusiei în războiul din Crimeea, noul ţar, Alexandru al II-lea (1818-1881, ţar între anii 1855-1881) a adoptat slavofilismul ca ideologie oficială a politicii externe ruse.

Citește mai departe...