La un centenar de la dreptcredinciosul sfârşit al Episcopului Ignatie (Briancianinov)

Partea a doua

Potrivit Episcopului Ignatie, apostazia, spre care se îndreaptă tot mai rapid epoca modernă, este premergătoare apariţiei în lume a potrivnicului lui Hristos - antihristul. Ea va pregăti venirea şi urcarea pe tron a antihristului, fiind ,,încununată” de acest eveniment, după care va începe perioada înfricoşătoare a ultimei bătălii decisive a diavolului cu Dumnezeu şi cu Hristosul Său. Având ca temei proorociile unor Părinţi ai Bisericii, Episcopul Ignatie ne istoriseşte pe larg despre aceasta în remarcabila sa lucrare ,,Despre minuni şi semne”.

Antihristul va apărea ca o urmare firească a sărăcirii în oameni a ,,înţelepciunii şi cugetării duhovniceşti”, ,,a lipsei de dreaptă cunoştinţă a lui Dumnezeu”, care vor confunda lucrarea diavolului cu lucrarea lui Dumnezeu; înainte de venirea antihristului, întreaga ambianţă a lumii va fi de aşa natură, încât antihristul va apărea ca o consecinţă inevitabilă a acestei ambianţe realmente antihristice, a acestei stări de spirit antihristice a omenirii.

Iată de ce încă Sfântul Apostol Ioan Teologul vorbea despre mai ,,mulţi antihrişti” (I Ioan 2, 18). Iată de ce putem vorbi despre manifestarea în lume a ,,duhului antihristic” cu mult înainte de venirea la putere a antihristului în persoană.

A vorbi despre aceasta nu înseamnă deloc a lua asupra noastră îndrăzneala de ,,a prezice” timpul venirii antihristului care, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, nu-i este cunoscut nimănui cu precizie, deşi multe semne se arată.

Trebuie să vorbim despre aceasta, pentru a nu fi înşelaţi de antihrist, care va fi un amăgitor şi un seducător extrem de iscusit, capabil chiar să facă semne şi minuni false.

Iată cum vorbeşte Sfântul Ierarh Ignatie despre această ispitire primejdioasă şi păgubitoare pentru suflet, având ca temei învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi: ,,Înainte de a doua venire a lui Hristos, când creştinismul, cunoştinţa şi cugetarea duhovnicească vor sărăci în ultimul grad printre oameni, ,,se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor da semne mari şi minuni, cât să amăgească de va fi cu putinţă, şi pre cei aleşi” (Matei 24, 24).

Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

Antihristul însuşi va face minuni multe, ca să uimească şi să satisfacă ignoranţa şi mintea profană, le va da ,,semnul din Cer” căutat şi cerut de ei. ,,A cărui venire, spune Sfântul Apostol Pavel, este după lucrarea satanei întru toată puterea şi semne şi minuni ale minciunii, şi întru toată amăgirea nedreptăţii întru cei pieritori; pentru că dragostea adevărului n-au primit ei ca să se mântuiască” (II Tesaloniceni 2, 9-10).

Neştiinţa şi cugetarea lumească, văzând aceste minuni, nu se vor opri câtuşi de puţin să chibzuiască, ci le vor primi neîntârziat în duhul lor, înrudit cu duhul aceluia; în orbirea lor se vor închina lui şi vor primi lucrarea satanei ca pe o supremă manifestare a puterii dumnezeieşti, şi antihristul va fi primit în grabă, pe negândite (Sfântul Efrem Sirul).

,,Atunci va plânge tot pământul, va plânge marea şi văzduhul, împreună cu dobitoacele sălbatice şi cu păsările cerului; vor plânge munţii şi dealurile şi tulpinile câmpului; vor plânge şi luminătorii cerului împreună cu stelele pentru neamul omenesc, căci de bunăvoie s-au încredinţat tiranului” (Sfântul Efrem Sirul).

,,Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop binevoitor, înţelept, nici o semnificaţie aparte; că acestea sunt departe de adevăr şi pline de înşelăciune, sunt o comedie monstruoasă, răutăcioasă şi fără noimă, menită să zăpăcească şi să contrarieze, să înşele, să smintească şi să captiveze prin magia nălucirilor pompoase, deşarte şi inutile.

Nu-i de mirare că minunile antihristului vor fi acceptate necondiţionat şi cu admiraţie de către apostaţii de la creştinism, duşmanii adevărului, potrivnicii lui Dumnezeu: ei sunt deja pregătiţi pentru primirea făţişă, activă a trimisului şi uneltei satanei, a doctrinei sale, a tuturor activităţilor sale, fiind din timp în comunicare spirituală cu satana.

Faptul că minunile şi semnele antihristului îi vor pune în încurcătură şi pe ,,aleşii lui Dumnezeu” merită atenţie deosebită şi adâncă compasiune”.

Aceste din urmă cuvinte prevenitoare sunt importante mai ales pentru cei ce privesc cu superficialitate actuala pregătire a omenirii pentru venirea antihristului, rămânând orbi, în pofida realităţii, şi nevrând să vadă semnele evidente ale acestei febrile pregătiri a întronizării antihristului de către partizanii săi, care şi-au vândut deja sufletul satanei în schimbul satisfacerii libere şi fără oprelişti a ,,poftei trupeşti”, a ,,poftei ochilor” şi ,,trufiei vieţii”, adică: a senzualităţii, cupidităţii şi iubirii de slavă (I Ioan 2, 16).

Trebuie să ştim şi să nu uităm cât de mare va fi viclenia antihristului şi cât de perfid va acţiona el, dacă şi ,,aleşii lui Dumnezeu”, adică drepţii creştini, vor fi în încurcătură, nefiind în stare să se dumirească de îndată şi să-l demaşte pe antihrist, nu vor putea să-l identifice de la început.

Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, motivul acestei confuzii şi a puternicei influenţe a antihristului asupra oamenilor stă în viclenia şi ipocrizia infernală a acestuia, mascând o cumplită răutate, cât şi în obrăznicia lui neînfrânată şi nemăsurată, în sprijinul masiv acordat lui din partea spiritelor damnate şi, în sfârşit, în capacitatea de a produce miracole, deşi false, dar totuşi extraordinare.

Viclenia şi făţărnicia, iată trăsăturile specifice cu precădere epocii noastre. Inocularea lor în spiritul oamenilor pregăteşte omenirea pentru primirea facilă şi fără complicaţii a antihristului.

„Închipuirea omenească - scrie mai departe Sfântul Ierarh Ignatie - este neputincioasă în a-şi reprezenta pe sceleratul care va fi antihristul; este nefiresc pentru inima omenească, chiar pervertită, a crede că răul poate să ajungă la gradul atins în zilele antihristului”.

,,El va trâmbiţa despre sine însuşi, intitulându-se propovăduitor şi restaurator al autenticei cunoştinţe despre Dumnezeu. Cei ce nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul adevăratei religii şi se vor alipi lui. Va predica despre sine că este adevăratul Mesia cel făgăduit. Slugile sale, adepte ale cugetării lumeşti, vor aclama venirea lui; văzând slava, atotputernicia şi aptitudinile sale geniale, amploarea manevrării stihiilor telurice, vor crede în el şi-l vor preamări ca pe un dumnezeu, devenind părtaşii lui” (Sfântul Efrem Sirul).

,,La început se va arăta blând, milostiv şi drept, iubitor, seducător, frumos şi plin de tot felul de virtuţi. Cei care vor accepta adevărul lumii decăzute ca fiind drept, îl vor primi şi i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuţi, nelepădându-se de el pentru adevărul Evangheliei” (Prea Cuviosul Macarie cel Mare).

,,Antihristul va propune omenirii organizarea bunăstării şi prosperităţii depline pe pământ, va promite onoruri, bogăţii, tot confortul şi plăcerile trupeşti. Iubitorii de cele lumeşti îl vor venera pe antihrist şi-l vor numi stăpânul lor”.

Iată tabloul viu a ceea ce observăm în prezent, cu toate că antihristul ca persoană concretă nici nu există încă. Dar ,,predecesorii” lui activează deja în lume, în acelaşi mod în care va acţiona el însuşi. Din acest punct de vedere devin clare toate aceste mişcări contemporane din viaţa religioasă bisericească, în genul ecumenismului, toate aceste chemări înflăcărate la unirea reciprocă ,,în numele iubirii creştineşti”, această înflorire a culturii şi civilizaţiei pur pământene, satisfăcând pasiunile şi poftele omeneşti, tot acest entuziasm dubios al ,,binefacerilor filantropice”. De câtă vigilenţă şi spirit prevăzător avem nevoie pentru a discerne adevărul de amăgeală, sinceritatea de viclenie şi prefăcătorie, pe veritabilul binefăcător de slujitorul ce-şi întinde cursele, a antihristului ce vine ! Cât de periculos este pentru adevăratul creştin din zilele noastre a intra în relaţii cu ,,binefăcătorii” şi a se folosi de ,,binefacerile lor !”

Şi aceasta încă nu e totul ! „Antihristul va desfăşura în faţa oamenilor o panoramă a felurilor miracole deşănţate, inexplicabile şi nemaipomenite; va înfricoşa lumea prin grandoarea minunilor sale, va satisface curiozitatea nechibzuită, ignoranţa profană şi superstiţiile de tot felul; ştiinţa umană va fi luată în râs, iar prin mijloace oculte va fi creată o nouă ştiinţă, diavolească. Toţi oamenii conduşi de lumina firii lor decăzute, înstrăinaţi de călăuzirea dumnezeieştii lumini, vor fi atraşi în cursa seducătorului. Observăm şi acum începutul tuturor acestor evenimente, deci putem să ne închipuim cu claritate ce va fi, când va apărea antihristul în persoană.

,,Semnele antihristului se vor manifesta cu precădere în văzduh” (Sfântul Efrem Sirul).

,,În văzduhuri se manifestă puterea stăpânitorului, puterea satanei” (potrivit Efeseni 2, 2; 6, 12). Minunile vor acţiona cel mai mult asupra ochilor, fermecându-i şi înşelându-i (Sfântul Simeon Noul Teolog). Sfântul Ioan Teologul, contemplând în Apocalipsă evenimentele lumii în preajma sfârşitului, spune că antihristul va „face semne mari, ca şi foc să facă să se pogoare din cer pre pământ înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13). Acest semn este arătat în Scripturi, ca fiind cel mai mare semn, iar locul acestui semn este văzduhul: va fi o privelişte impunătoare şi înfricoşătoare.

Aceste fenomene se observă de pe acum, întrezărindu-se sub forma diverselor invenţii neobişnuite, nemaivăzute, desfăşurându-şi activitatea chiar ,,în văzduh”. „Minunile antihristului se vor adăuga la manifestările comportamentului său sofisticat, în intenţia de a-i face pe oameni complicii săi. Cei ce se vor împotrivi antihristului vor fi consideraţi instigatori, adversari ai bunăstării şi ordinii publice, vor fi supuşi persecuţiilor ascunse şi făţişe, vor fi osândiţi la chinuri şi cazne”.

Aceste lucruri ne sunt deja cunoscute ! Nu numai antihristul, ci şi predecesorii şi slugile lui au declanşat în epoca noastră prigoana camuflată ori deschisă a dreptcredincioşilor creştini, iar pe alocuri, ca de pildă în patria noastră Rusia, s-a ajuns şi la vărsare de sânge, tortură şi execuţii.

Toate acestea fiind comise sub cele mai ,,plauzibile” pretexte: creştinii au fost declaraţi ,,duşmani ai poporului”, ,,duşmani ai ordinii publice”, acuzaţi ca ,,răzvrătiţi”, iar în Biserică ,,schismatici”.

,,Spiritele viclene, răspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelentă opinie generală despre antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atracţie de neînvins faţă de el” (Sfântul Efrem Sirul).

Ceva asemănător s-a observat deja în atitudinea faţă de acei predecesori ai antihristului, precum Lenin şi Stalin. Acestea au fost doar ,,repetiţii” a ceea ce se va petrece în proporţii şi mai grandioase în zilele antihristului. Sfânta Scriptură a descris prin multe trăsături grozăvia ultimei prigoane asupra creştinismului şi cruzimea prigonitorului. Ca trăsătură decisivă şi deosebită va sluji denumirea dată de Scriptură acestei creaturi cumplite: el este denumit ,,fiară” (Apocalipsa 13, 1), în timp ce arhanghelul căzut este numit ,,şarpe” (Facerea 3, 1).

Ambele denumiri redau cu fidelitate caracterul adversarilor Domnului. Unul acţionează în taină, altul făţiş; însă fiarei, ce se aseamănă cu toate fiarele (potrivit Apocalipsa 13, 2), reunind în sine cruzimea tuturor, „i-a dat ei balaurul puterea sa şi scaunul său, şi stăpânire mare” (Apocalipsa 13, 2). Va fi o încercare îngrozitoare pentru sfinţii lui Dumnezeu: viclenia, ipocrizia, minunile asupritorului se vor înmulţi ca să-i înşele şi să-i seducă; autoritatea neîngrădită a torţionarului, persecuţiile şi strâmtorările născocite şi camuflate cu ingeniozitate, îi vor pune pe creştini în cea mai grea situaţie; numărul lor mic va părea infim pe lângă întreaga omenire, iar învăţăturile lor vor fi minimalizate; dispreţul general, ura, prigoana, clevetirile, moartea violentă vor fi destinul lor. Numai sub călăuzirea şi cu ajutorul deosebit al harului dumnezeiesc, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului şi vor fi în stare să mărturisească înaintea lui şi înaintea oamenilor pe Domnul Iisus Hristos”.

Dar cum şi de ce oamenii Îl vor respinge pe Hristos şi îl vor primi pe antihrist ?

Şi la această întrebare Sfântul Ierarh Ignatie dă un răspuns minunat: ,,Tot aşa cum L-au respins pe Hristos cu 19 secole şi ceva în urmă şi L-au răstignit pe cruce”.

,,Creştinismul ne-a fost propovăduit cu atâta certitudine, încât nu există justificare pentru acei ce nu-l cunosc. Motivul neştiinţei este unul: bunul plac, samavolnicia. Cum soarele luminează pe cer, aşa luminează creştinismul. Cel care închide ochii de bunăvoie, să-şi atribuie nevederea şi necunoaşterea sieşi, nu lipsei de lumină. Motivul respingerii lui Dumnezeu-Omul de către oameni se află în oameni, după cum tot în ei se află şi motivul acceptării antihristului”.

„Eu am venit întru numele Tatălui Meu, a mărturisit Domnul iudeilor, şi nu mă primiţi pre mine; de va veni altul întru numele său, pre acela veţi primi” (Ioan 5, 43). Ei sunt numiţi împreună, cei ce-L resping pe Hristos şi cei ce-l primesc pe antihrist, deşi antihristul e amintit ca unul ce va să vină. Neprimindu-L pe Hristos, potrivit dispoziţiei lor sufleteşti, ei s-au alăturat celor ce-l vor primi pe antihrist, cu toate că şi-au încheiat călătoria pământească cu multe secole înainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuită: uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el însuşi n-a fost lăsată o astfel de fărădelege. Precum duhul lor se află în stare de vrăjmăşie faţă de Hristos, tot aşa ei se află în comuniune cu antihristul, depărtaţi de el în spaţiu şi timp.

,,Şi tot duhul - spune Sfântul Ioan Teologul - care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este” (I Ioan 4, 3).

Cei ce sunt conduşi de duhul antihristului în spiritul lor, intrând în legătură cu el, supunându-i-se şi închinându-i-se lui în duh, îl vor proclama dumnezeul lor. ,,Şi pentru aceea va trimite lor Dumnezeu lucrarea înşelăciunii, ca să crează ei minciunii; ca să se judece toţi care n-au crezut adevărului, ci au binevoit întru nedreptate” (II Tesaloniceni 2, 11-12).

În îngăduinţa Sa, Dumnezeu este un judecător drept. Îngăduinţa Domnului va fi, în acelaşi timp, satisfacţie şi acuzaţie, cât şi judecată a spiritului uman.

Antihristul va veni în vremurile predestinate lui. Venirea lui va fi anticipată de apostazia generală a majorităţii oamenilor de la credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru înscăunarea antihristului, primindu-l în duhul său. În însăşi starea de spirit umană va apărea cererea, chemarea antihristului, atracţia faţă de el, tot aşa cum într-o stare de grea suferinţă apare setea unei băuturi ucigătoare. Este lansată iniţiativa, chemarea societăţii umane, exprimându-se necesitatea imperioasă a geniului dintre genii, care ar impulsiona dezvoltarea şi prosperitatea materială la cele mai înalte cote, ar instala pe pământ acea bunăstare, faţă de care Raiul şi Cerul devin pentru om de prisos.

Antihristul va fi o consecinţă logică, justă şi firească a orientării generale, spirituale şi morale, urmată de omenire. De altminteri, tot ce observăm acum în lume, în viaţa social-politică şi bisericească a omenirii, corespunde întru totul prezicerilor expuse mai sus ale Episcopului Ignatie. Iar dacă ne gândim în mod serios la tot ceea ce se petrece, devine clar că încă niciodată, în întreaga sa istorie, lumea n-a fost atât de aproape de antihrist, ca în zilele noastre. Data apariţiei lui este doar o chestiune de timp, ce nu ne este încă dezvăluită.

Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi ne vom lăsa ,,duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori vom merge ,,în pas cu vremea” ce ne atrage cu repeziciune spre antihrist.

Câtă recunoştinţă îi datorăm noi, fiii şi fiicele Bisericii Ortodoxe, Sfântului Ierarh Ignatie pentru că, încă cu o sută de ani în urmă, a zugrăvit atât de viu în închipuirea noastră tabloul a tot ceea ce se întâmplă acum şi a ceea ce va mai fi poate, în viitorul apropiat !

,,Sarea ne cuprinde”, Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine pseudo-biserică, gata de a-l primi pe antihrist ca ,,Mesia”, în afară de ,,mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, potrivit cuvintelor Episcopului Ignatie devine ,,tot mai săracă şi mai săracă”. Toată cultura modernă şi întreaga viaţă umană, orientată exclusiv spre satisfacerea bunăstării aparente, pur materiale a oamenilor, pregăteşte stăruitor şi cu febrilitate omenirea pentru înscăunarea antihristului.

Prin urmare, a sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm unde suntem şi cu cine: în această ,,mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această ,,turmă mică a lui Hristos”, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul Însuşi (Luca 12, 32), cu Hristos sau cu vrăjmaşul Său, antihristul ?

Aceasta ne învaţă scrierile insuflate de înţelepciunea dumnezeiască ale Sfântului Ierarh Ignatie !

* ,,Marea apostazie”, de Arhiepiscop Averchie de Jordanville, a fost tipărită de Mânăstirea Slătioara, în 1996

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 36/iulie-august 2007