Muzica rock privită dintr-o perspectivă creştină (V)

de Episcop Alexander (Mileant)

Muzica rock şi ocultismul

În muzica rock & roll, ca şi în muzica ,,heavy metal”, există o influenţă ocultă puternică. Cyril Scott a fost un compozitor eminent în timpul vieţii sale. El a studiat religia ocultă cunoscută sub numele de teozofie şi a fost, de asemenea, interesat de posibilitatea de a utiliza muzica în scopuri magice.

Două dintre cărţile sale, Influenţa muzicii în istorie (The Influence of Music on History) şi Morala şi muzica: influenţa sa tainică de-a lungul vremii (Morals and Music: Its Secret Influence throughout the Ages), sunt scrise sub inspiraţia lumii spirituale, printr-una din călăuzele spirituale teozofice (ca şi pe Madame Blavatsky, fondatoarea mişcării teozofice în Rusia pre-revoluţionară). În cea de-a doua carte, din discuţiile sale cu acest spirit, Scott ne spune că el ,,acordă un interes deosebit evoluţiei muzicii apusene ... Într-adevăr, el consideră că este de dorit ca studenţii în ocultism din toate şcolile să devină mai conştienţi de marea importanţă pe care o are muzica ca forţă în evoluţia spirituală (iniţiatică) şi, în acest scop, a dezvăluit multe care nu trebuiau dezvăluite pe această lume şi care nu pot eşua în a se dovedi de maxim interes pentru toţi iubitorii de muzică”.

Scott însuşi este convins că ,,marii iniţiaţi (din lumea spiritelor) au planuri vaste şi impresionante pentru viitorul muzicii” (p. 199). Care este acesta ? Planul este de a folosi muzica ca o ambianţă magică prin care să se dezvolte stări alterate ale conştiinţei, abilităţi psihice şi contactul cu lumea spirituală. Scott explică: ,,În viitor, muzica trebuie folosită pentru a aduce oamenii într-o relaţie cât mai apropiată cu Devas (spirite); ei vor avea posibilitatea să se împărtăşească de influenţa benefică a acestor fiinţe, în timp ce asistă la concerte la care ele au fost invocate printr-un gen specific de sunete ... Oricum, muzica în cauză, socotită ştiinţific, va atinge îndoit scopul invocării spiritelor Devas, stimulând în acelaşi timp ascultătorilor acele facultăţi psihice prin intermediul cărora ei vor deveni conştienţi de ele şi receptivi la influenţa lor” (p. 200-201).

Scott îşi încheie cartea, citând cuvintele spiritului care i-a fost călăuză: ,,Astăzi, deoarece noi intrăm în această nouă eră (New Age), căutăm, în primul rând prin intermediul muzicii inspirate, să răspândim spiritul de unificare şi frăţietate ocultă şi, astfel, să stimulăm vibraţia spirituală a acestei planete” (p. 204). Acest gen de ,,muzică inspirată” poate fi găsită acum în magazinele de muzică locale. Unele melodii ,,New Age” sunt inspirate în mod spiritist pentru scopuri oculte specifice. ,,Compozitorii” de muzică New Age susţin că aceasta poate cultiva meditaţia, ajută la dezvoltarea puterii psihice, transformă conştiinţa, provoacă călătoria ,,astrală” şi metamorfozează personalitatea. Alţi muzicieni rock contemporani sunt paraleli cu aceste idei.

Multe dintre cele mai mari vedete ale muzicii rock au fost puternic implicate nu doar în ocultism, ci şi în satanism făţiş. Încercând să descrie propriul său proces de ,,inspiratie”, John Lennon spunea: ,,Este ca şi cum ai fi posedat: ca un clarvăzător sau medium ...”. Yoko Ono spunea despre Beatles: ,,Ei erau asemenea medium-urilor. Nu erau conştienţi de tot ceea ce spuneau, dar venea prin ei …”. Marc Storace, solistul formaţiei heavy-metal Krokus, declara în revista Circus: ,,Nu poţi descrie aceasta, poţi doar să spui că este ca o energie misterioasă care vine din planul metafizic şi intră în trupul meu. Este aproape ca şi cum aş fi un medium …”.

Little Richard a avut experienţe similare şi l-a identificat pe satana ca fiind sursa lui de inspiraţie: ,,Am fost îndrumat şi stăpânit de către o altă putere. Puterea întunericului … despre care mulţi oameni nu cred că există. Puterea diavolului. Satana”. Jim Morrison (The Doors) numea spiritele care îl posedau din când în când ,,Domnii” şi a scris o carte de poezii despre ele. Creativitatea cântăreţei folk-rock Joni Mitchell venea de la spiritul ei călăuză, ,,Aft”. Era atât de dependentă de ,,Aft”, încât atunci când el o ,,chema” nimic nu o putea opri.

Răspândirea unor astfel de ,,spirite” printre marile vedete rock pare să treacă dincolo de domeniul coincidenţei. Superstarul Jimi Hendrix, numit ,,cel mai mare chitarist rock” ... ,,credea că era posedat de un spirit”, potrivit lui Alan Douglas. Fosta prietenă a lui Hendrix, Fayne Pridgon, a spus: ,,El obişnuia să vorbească mereu despre un diavol sau ceva care era în el, asupra căruia nu avea nici un control, el nu ştia ce-l făcea pe el să se poarte cum se purta şi ce-l făcea pe el să spună lucrurile pe care le spunea, iar cântecele … doar ieşeau din el” (Dave Hunt, America: Noul ucenic al vrăjitorilor (America: The Sorcerers New Apprentice), Eugene, OR: Harvest House, 1988, p. 239-240).

Multe alte vedete rock practică ocultismul, iar compoziţiile lor descriu starea lor ca fiind posedaţi sau în transă (Larson, Cartea lui Larson despre rock (Larson’s Book of Rock), p. 125-135, Hunt, America: Noul ucenic al vrăjitorilor, p. 245-246). Astăzi este bine cunoscut faptul că un mare număr de cântăreţi îşi dă în vileag interesul pentru ocultism, vrăjitorie şi uneori chiar satanism. Câteva nume de formaţii ,,black metal” sunt asociate cu ocultismul. De exemplu, ,,Sabat”, ,,Îngerul negru”, ,,Demon”, ,,Maiestatea infernală”, ,,Posedat”, ,,Satana”, ,,Copită despicată” (de drac) şi altele (Detalii pentru oameni (Details for Men), iulie 1991, p. 100-101).

Ozzy Osbourne spunea: ,,Niciodată nu par să ştiu cu exactitate ce voi face în continuare. Îmi place doar să fac ceea ce spiritele mă pun să fac. Aşa, am întotdeauna pe cineva sau ceva pe care să dau vina” (Faces, noiembrie 1983, p. 24). Osbourne, fost solist la ,,Black Sabbath”, l-a invocat triumfalist pe satana la unul din concertele sale din Canada. ,,Câteodată mă simt ca un medium pentru o forţă din afară ...” (Documentarea expunerii, p. 21). De asemenea, la unele concerte, Black Sabbath a făcut chemări de la altar către Lucifer. În melodia ,,Stăpânul realităţii”, ei spun că el este ,,domnul acestei lumi” şi ,,preotul tău acum”.

Potrivit unui interviu din revista Rolling Stone, Peter Criss, primul şi cel mai faimos toboşar al formaţiei rock KISS declara: ,,Cred în diavol tot atât de mult ca şi în Dumnezeu. Poţi folosi pe oricare din ei pentru a isprăvi lucrurile” (Rolling Stone, 12 ianuarie 1978).

Un alt chitarist, când a fost întrebat: ,,De unde îţi iei puterea pentru o asemenea manifestare ?”, a răspuns: ,,Cel mai probabil de jos, sus nu există rock-and-roll”. Membrii formaţiei Iron Maiden recunosc deschis că sunt preocupaţi de ocultism, inclusiv de vrăjitorie (Cream, septembrie 1982). Un concert al grupului Iron Maiden în Portland, Oregon, a fost deschis cu cuvintele: ,,Bine aţi venit în sanctuarul lui satan”. Glenn Tipton din formaţia Judas Priest a mărturisit că atunci când se urcă pe scenă, îşi pierde minţile: ,,Este ca şi cum altcineva îmi ia în stăpânire trupul” (Hit Parade, toamna 1984).

Descriind cum este un concert Van Halen, David Lee Roth comenta: ,,Îmi voi lăsa spiritul pradă emoţiilor, ceea ce este, de fapt, ce încerc să fac. Te pregăteşti să intri în acea stare şi cazi în implorare către demonii zei” (Rock, aprilie 1984).

Chitaristul Mick Mars de la Motley Crue caracteriza formaţia sa ca ,,demonică, asta suntem noi” (Heavy Metal Times, mai 1983). Vorbind despre spectacolul lor, ,,Strigăt către diavol”, Nikki Sixx comenta: ,,Avem pe scenă cranii, pentagrame şi toate felurile de simboluri satanice ... Am cochetat cu diavolul întotdeauna” (Circus, 31 ianuarie 1984).

Stevie Nicks de la formaţia Fleetwood Mac a dedicat de mai multe ori vrăjitorilor lumii concertele lor. Un album al grupului rock Venom, intitulat ,,Bine aţi venit în iad”, conţine următoarele cuvinte pe coperta din spate: ,,Suntem posedaţi de tot ce este rău. Cerem moartea Dumnezeului vostru: scuipăm pe fecioara pe care o cinstiţi şi stăm de-a stânga domnului satan”. Albumul ,,Rune” al formaţiei Led Zeppelin prezintă pe copertă pe faimosul vrăjitor Aleister Crowley. Jimmy Page de la Led Zeppelin, un satanist declarat, a cumpărat vechiul conac al lui Crowley. John Bonham, unul dintre toboşarii formaţiei, a murit în această casă în 1980; după moartea lui, Robert Plant se spune că a desfiinţat formaţia şi a dat vina, pentru moartea lui, pe obsesia lui Page pentru magie.

Iubitorii de muzică ,,heavy metal” poartă adeseori talismane cu simbolurile mai sus-menţionate. Numele de ZOSO semnifică un câine cu trei capete, portarul de la uşile iadului, NATAS este numele lui satan scris invers; imaginea IL CORNUTO, cu degetul arătător şi degetul mic întinse înainte, este un simbol al lui satan.

Concluzie

Din cele mai vechi timpuri, muzica a exprimat sentimentele cele mai înalte şi nobile ale compozitorilor. Ea liniştea, aducea bucurie şi contribuia la naşterea unui simţământ de rugăciune înlăuntrul celui ce o asculta. Asemenea poeziei, muzica oglindea doar darurile creatoare înalte, ,,nu din această lume”.

Citim în Cartea Facerii că îngerii şi sfinţii cântă în rai slavoslovii lui Dumnezeu. Dar oare există muzică în iad ? Dacă da, aceasta ar aminti, fără îndoială, de muzica rock şi ,,heavy metal” ! Acest gen de muzică trezeşte groaza şi emoţiile trupeşti puternice. Ea tulbură străfundul întunecat al sufletului ascultătorului, scoţând la suprafaţă aptitudinile magice şi păcătoase ale acestuia. Aşa cum ne amintesc cuvintele din Apocalipsă: ,,Vai celor ce locuiesc pământul şi marea ! Că s-a pogorât diavolul la voi, având mânie mare, ştiind că puţină vreme are” (Apocalipsa 12, 12).

O persoană receptivă spiritual nu poate să nu vadă influenţa diavolului asupra muzicii contemporane, compoziţiei filmelor şi programelor TV, creşterii entuziasmului pentru misticismul oriental, meditaţia transcendentală şi yoga, popularitatea sporită a spiritismului, astrologiei şi formelor de vindecare extrasenzoriale. Tentaculele prinţului întunericului pătrund din ce în ce mai adânc în vieţile oamenilor de astăzi. ,,După roadele lor îi veţi cunoaşte”.

Copiii şi adolescenţii par a fi principalii ,,consumatori” ai muzicii contemporane violente. Din nefericire, majoritatea nu înţeleg semnificaţia şi nuanţa cuvintelor pe care le ascultă. Deoarece capacităţile lor de a judeca lucrurile sunt insuficient dezvoltate, este cu neputinţă pentru ei să înţeleagă alegoriile desfrâului, diversele exprimări depravate şi conceptele magice încorporate în astfel de cântece. Mai mult, ei nu sunt conştienţi de însuşirile satanice ale acestei muzici. Toată pofta lor se îndreaptă spre stimuli puternici; ceva nou şi interesant, şi ritmuri incitante ale muzicii rock care sunt acordate cu instinctele de bază ale firii lor.

Academia Americană de Pediatrie (AAP) a conchis că majoritatea muzicii moderne şi a clipurilor rock este o ameninţare mai mare pentru sănătatea copiilor şi adolescenţilor decât a fost poliomielita în urmă cu câţiva ani. În opinia reprezentanţilor AAP, ascultarea îndelungată a muzicii ,,heavy metal” poate avea drept consecinţă mutilarea spirituală a individului, lăsând cicatrici permanente în suflet. Cel mai rău, muzica rock şi ,,heavy metal” s-au transformat într-o avangardă a sentimentelor anticreştine.

Însă muzica contemporană frenetică ascunde, de asemenea, maladii mai grave ale societăţii noastre moderne. Cuvintele din muzica rock poate că plac tinerilor deoarece, respingând idealurile generaţiei mai vârstnice, ei nu au descoperit nici o aspiraţie demnă de urmat în viaţă. Ei arată faptul că au fost dezamăgiţi de părinţii lor folosind această muzică ca formă de protest.

În acest context, părinţii ar trebui să estimeze sinceritatea credinţei lor în Dumnezeu şi să vadă dacă priorităţile lor în cadrul familiei sunt în acord cu învăţăturile creştine. Se roagă toţi cei din familie lui Dumnezeu în mod regulat, merg la slujbele dumnezeieşti, se împărtăşesc, ţin post şi respectă praznicele Bisericii, citesc Sfânta Scriptură împreună şi vorbesc despre Dumnezeu ? Dacă nu, copiii vor rămâne cu un gol duhovnicesc evident, aşteptând să fie umplut cu orice le iese în cale.

Fireşte, influenţele din preajmă sunt destul de puternice şi adeseori părinţii sunt neputincioşi în a le ţine piept. Prin urmare, este necesar a vorbi cu copiii despre aceste probleme contemporane pentru a-i face să conştientizeze aceste pericole. Cel mai important lucru este să se roage lui Dumnezeu, astfel ca El să-i poată călăuzi pe calea către mântuire, căci ,,ce nu este cu putinţă la om, este cu putinţă la Dumnezeu”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 40/ianuarie-februarie 2008