Muzica rock privitǎ dintr-o perspectivǎ creştinǎ (I)

de Episcop Alexander (Mileant)

Introducere

Scriptura istoriseşte cǎ atunci când Saul, împǎratul iudeilor, avea un acces de mânie, oamenii de la curtea sa îl chemau pe tânǎrul David sǎ cânte la ţitera sa (vechi instrument muzical) pentru împǎrat. Sunetele melodioase şi liniştitoare îl fǎceau pe împǎrat sǎ-şi vinǎ în fire. Chiar şi în acele zile de demult, oamenii ştiau cǎ melodiile domoale aveau un efect liniştitor asupra stǎrii sufleteşti a unei persoane.

Pe de altǎ parte, muzica contemporanǎ precum rock-and-roll – în special cea ,,heavy metal” – are exact efectul opus asupra ascultǎtorului: oameni liniştiţi devin violenţi, mânioşi şi rǎi. Rock-and-roll-ul s-a nǎscut cu aproximativ 40 de ani în urmǎ. De-a lungul acestei perioade, progresul acestei muzici a condus din ce în ce mai mult cǎtre pofta trupeascǎ. David Gergen caracterizeazǎ aceastǎ evoluţie astfel: ,,Diferenţa dintre muzica de ieri şi cea de astǎzi este saltul pe care îl face cineva de la înotul în Sports Illustrated la posterele nude din Hustler” (USA Today, 11 octombrie 1985).

Muzica rock a devenit un ritm mondial care a atras sute de milioane de adepţi. Pentru mulţi tineri, muzica rock şi varianta ei mai violentǎ ,,heavy metal” au devenit modul lor de viaţǎ, unde perversiunea, folosirea drogurilor, violenţa şi nihilismul (negarea întregii realitǎţi) sunt încurajate.

În acest articol, vom spune câteva cuvinte despre însemnǎtatea generalǎ a muzicii în viaţa duhovniceascǎ a unei persoane. Vom cita apoi opiniile psihologilor, medicilor şi personalitǎţilor publice cu privire la influenţa muzicii rock moderne asupra tineretului, în particular asupra comportamentului sexual şi violent. Ulterior, vom prezenta, dintr-un punct de vedere creştin, elementele anti-creştine, oculte şi chiar satanice din unele forme de muzicǎ rock. În final, vom arǎta cum pot pǎrinţii sǎ-şi ajute copiii sǎ recunoascǎ consecinţele grave ale influenţei unei asemenea muzici.

Puterea muzicii

Muzica este una dintre formele cele mai pline de inspiraţie ale artei frumoase. Prin ritmul, melodia, armonia şi dinamica sa, prin varietatea ei de sunete, umbre şi nuanţe, muzica transmite o gamǎ infinitǎ de sentimente şi senzaţii. Puterea muzicii stǎ în abilitatea sa de a ocoli raţiunea, pǎtrunzând direct în suflet, în subconştient, şi în a manipula sentimentele unei persoane. În funcţie de conţinutul sǎu, muzica poate evoca cele mai elevate şi nobile sentimente, precum crearea unei dispoziţii pentru rugǎciune, sau poate avea efectul opus, generând cele mai pǎcǎtoare şi josnice dorinţe.

Din vremuri imemoriale, muzica melodioasǎ a însoţit rugǎciunea şi slujba închinatǎ lui Dumnezeu (Facerea 4, 21; 31, 27; Ieşirea 32, 18, Judecǎtori 11, 34; Ecleziastul 2, 8). Împǎratul David a fost înzestrat de Dumnezeu cu un talent poetic remarcabil şi a compus mulţi psalmi-rugǎciune inspiraţi, acompaniindu-i cu muzica ţiterei sale. Când a ajuns împǎrat al lui Israil, David a introdus cântarea psalmilor în timpul slujbelor religioase şi a numit regulat cântǎreţi şi muzicieni care sǎ aibǎ aceastǎ rǎspundere.

Datoritǎ marii lor popularitǎţi, psalmii lui David au devenit parte integrantǎ a slujbelor bisericeşti, nu numai a celor din vremea Vechiului Testament, ci, de asemenea, au fost preluate în liturghia creştinǎ. Fiind puşi pe muzicǎ (în principal de compozitori ruşi), mulţi dintre psalmii lui David împodobesc slujbele Bisericii noastre.

Sfânta Scripturǎ încurajeazǎ cântarea liniştitǎ care creeazǎ o dispoziţie sufleteascǎ pentru rugǎciune. De pildǎ, Sfântul Apostol Iacov sfǎtuieşte: ,,Pǎtimeşte rǎu cineva între voi ? Sǎ se roage. Este cineva cu inimǎ bunǎ ? Sǎ cânte” (Iacov 5, 13). Sfântul Apostol Pavel dǎ un sfat asemenea: ,,Vorbind întru voi în psalmi şi laude şi cântǎri duhovniceşti, lǎudând şi cântând întru inimile voastre Domnului” (Efeseni 5, 19; asemenea I Împǎraţi 16, 16-23; II Împǎraţi 6, 5-23 şi 22, 1; I Paralipomene 6, 31; II Paralipomene 29, 25; Iacov 5, 13; Coloseni 3, 16).

Experimentele medicale contemporane au dovedit influenţa beneficǎ a muzicii clasice liniştite în procesul de recuperare a pacienţilor. Acest lucru a fost afirmat de dr. Clyde L. Nash Jr., chirurg la Spitalul Sfântul Luca din Cleveland, Ohio. Un alt medic, dr. Mathew H.M. Lee, director al Institutului pentru Recuperare Rusk de la Centrul Medical al Universitǎţii New York, spunea urmǎtoarele: ,,Am vǎzut confirmarea binefacerilor muzicii în ajutorul dat de aceasta pentru evitarea complicaţiilor grave din timpul bolii, în sporirea stǎrii bune a pacienţilor şi scurtarea timpului de şedere în spital a acestora”.

,,Bineînţeles, muzica nu este o magie, însǎ într-un spital sau acasǎ, pentru persoane tinere şi mai puţin tinere, ea poate fi un medicament puternic care ne ajutǎ pe noi toţi”, spunea un terapeut muzical de la Cleveland Deforia Lane (a se vedea Music's Surprising Power to Heal – Puterea surprinzǎtoare a muzicii de a tǎmǎdui, în Readers Digest, august 1992).

Acest articol conţine, de asemenea, alte fapte documentate cu privire la efectele pozitive ale muzicii liniştite. Cu câţiva ani în urmǎ, unele periodice americane prezentau articole care relatau experimente ce aveau ca obiect de studiu influenţa muzicii asupra plantelor. Aceste experimente au stabilit cǎ muzica liniştitǎ a ajutat la creşterea şi dezvoltarea unor arbuşti şi flori, în timp ce muzica violentǎ le-a fǎcut sǎ se veştejeascǎ. În Germania, unii fermieri au început sǎ foloseascǎ muzicǎ liniştitǎ în timpul mulsului. Aceste experimente aratǎ cǎ nu numai oamenii reacţioneazǎ la muzicǎ.

Manuscris din Muntele Athos, înfăţişându-l pe Proorocul David cu ţitera în mână

Renumitul filozof Platon (427-347 î.Hr.) credea cǎ Dumnezeu a înzestrat fiinţele umane cu o înclinaţie de a crea şi integra sunete nu într-un mod întâmplǎtor, ci sub influenţa armonioasǎ a lumii spirituale (Republica, Ion 534D, E). Aristotel (384-322 î.Hr.) semnala importanţa muzicii în lucrarea de educare a copiilor. În Politica, el scria cǎ influenţa muzicii este atât de mare, încât formele şi genurile sale variate pot fi clasificate corespunzǎtor cu influenţa asupra caracterului unei persoane. Muzicianul din secolul al VI-lea, M. S. Bothius scria: ,,Muzica este parte din noi, şi fie ne înnobileazǎ, fie ne degradeazǎ comportamentul” (De Institutione Musica). Iar A.W. Tozer remarca: ,,Dacǎ iubeşti şi asculţi un fel de muzicǎ nepotrivit, viaţa ta lǎuntricǎ se va ofili şi va muri” (The Closing of the American Mind – Sfârşitul conştiinţei americane, New York: Simon & Schuster, p. 68-81).

Dr. Howard Hansen, fost director al Scolii de Muzicǎ din Eastmont a publicat urmǎtorul comentariu în Revista Americanǎ de Psihiatrie (American Journal of Psychiatry, ch. 99, p. 317): ,,Muzica este o artǎ neobişnuit de subtilǎ cu nenumǎrate conotaţii emoţionale variate. Este alcǎtuitǎ din multe ingrediente, şi în funcţie de proporţiile dintre aceste componente, ea poate fi liniştitoare sau înviorǎtoare, înǎlţǎtoare, sau degradantǎ, filozoficǎ sau orgiasticǎ. Ea are putere de a determina rǎul, ca şi binele”.

Muzica nu este doar o formǎ de divertisment, ci într-un anumit grad o ,,predicǎ”. Ea este o expresie absolutǎ a perspectivei compozitorului asupra vieţii şi poate fi o armǎ puternicǎ pentru bine sau rǎu. Dumnezeu îi inspirǎ pe compozitori cu intenţii bune şi prin muzica lor influenţeazǎ stǎrile sufleteşti ale oamenilor. De asemenea, satan cautǎ sǎ obţinǎ aceasta (n.tr.: anume, sǎ influenţeze stǎrile sufleteşti ale oamenilor) prin oameni care s-au îndepǎrtat de Dumnezeu.

Deşi fiecare persoanǎ are dreptul de a avea gusturi personale în materie de muzicǎ, trebuie sǎ aplice, totuşi, un bun simţ al lumii sunetelor atunci când evalueazǎ obiectiv compoziţiile muzicale. Fiecare creştin trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a face diferenţa între ceea ce este curat, neprihǎnit şi ceea ce este depravat, josnic în muzicǎ, ca şi în filme, artele frumoase şi literaturǎ. În mod frecvent, în aceste ramuri diferite ale artelor se poate vedea un amestec de bine şi rǎu, în vreme ce convingerile creştine trebuie sǎ dea putinţa de a face distincţia dintre cele douǎ. Sentimentul religios, cǎlǎuzit de Sfintele Scripturi, este ghidul credincios al creştinului.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 34/martie-aprilie 2007