Se întorc zeii ? (VIII)

Secolul al XX-lea a fost marcat de o revoluţie tehnologică fenomenală, fiecare deceniu aducând noi şi noi realizări uimitoare. Asaltul tehnologiei în viaţa cotidiană a metamorfozat preceptele societăţii umane şi nu a rămas fără consecinţe nici în plan religios. Abundenţa produselor de consum obţinute prin producţia de masă a trivializat multe din valorile unei societăţi tradiţionale şi, ca urmare, omul şi-a schimbat perspectiva asupra a ceea ce este important sau vital pentru viaţa sa. Treptat, el a ajuns să considere esenţiale pentru condiţia sa umană unele din realizările tehnologiei secolului XX, precum televizorul, computerul şi reţeaua Internet.

Televizorul a devenit un obiect fetiş pentru omul contemporan

În antichitate, erau considerate civilizate acele popoare care aveau o cultură proprie, cunoşteau scrierea şi aveau cunoştinţe de matematică, astrologie, arhitectură şi altele. Această cultură implica o viziune profundă asupra vieţii, popoarele civilizate ale antichităţii având şcoli de filozofie, gramatică, retorică, oratorie şi diverse ştiinţe. Chiar în lipsa unei tehnologii, ele au lăsat posterităţii scrieri şi învăţăminte în aproape toate domeniile, şi monumente construite cu o ingeniozitate fără seamăn.

Astăzi, se consideră a fi civilizată o societate care a atins un anumit nivel de trai şi care îşi permite să aibă, la orice nivel al său, tehnologie avansată, factorul cultural devenind nesemnificativ. Această evoluţie în viziunea societăţii umane asupra a ceea ce înseamnă civilizaţie este cauzată, în mare parte, de invazia tehnologiei în cotidian, fenomen care a trivializat ideea de învăţământ, educaţie şi mai ales de cultură. Omului contemporan nu i se mai par importante cărţile, scrierile înaintaşilor săi şi nici învăţăturile lor; el ,,învaţă” totul de la televizor, pe scurt şi fără efort.

Din nefericire, televiziunea nu se poate substitui catedrei de la şcoală, nici cărţilor şi studiilor, pentru că ea nu a fost concepută pentru asta, ci pentru informare succintă şi divertisment. Însă, din cauza asaltului tehnologiei în viaţa omului şi a grabei permanente cu care se desfăşoară lucrurile de zi cu zi, televizorul nu numai că a luat locul băncilor şcolii, ci a devenit chiar un obiect fetiş. Ca urmare, mai ales tinerii sunt modelaţi de televiziune şi cad sub influenţa ei, pe fondul unei inculturi şi a unei ignoranţe crescânde. Urmările acestei influenţe sunt uneori nebănuite.

De pildă, în februarie 2003, sub titlul ,,Televiziunea face din copii bestii violente”, ziarul ,,Adevărul” scria: ,,Un băiat de 13 ani din Alexandria şi-a înjunghiat mortal sora mai mică, spunând apoi că a făcut totul în vis, asemeni unui personaj dintr-un film de groază ... O fetiţă s-a aruncat în apă, în ciuda faptului că nu ştia să înoate. Copilul văzuse într-un film cum o sirenă înota foarte bine şi a fost convinsă că poate să facă acelaşi lucru” (1).

Potrivit cotidianului britanic ,,The Guardian”, o serie de crime comise în America sugerează că unii oameni nu sunt în stare să facă diferenţa dintre ficţiune şi realitate, aşa cum sunt prezentate în filmul ,,Matrix”. Astfel, Josh Cooke, de 19 ani, din Qakton, şi-a împuşcat părinţii, avocaţii săi susţinând la proces că tânărul credea că trăieşte în interiorul Matrix-ului (n.r.: Matrix este un univers virtual, o lume virtuală creată de calculator), iar în Ohio, Lynn Ansley, de 37 ani, a fost achitată de uciderea unui profesor, fiind declarată iresponsabilă, percepţia ei despre realitate fiind puternic afectată de filmul ,,Matrix”.

În iunie 2003, ,,Evenimentul zilei” titra un alt caz, al unui tânăr din San Francisco care şi-a ucis proprietara după ce ,,a fost înghiţit de Matrix”, invocând că se afla sub influenţa celebrului film SF. În ultimii 20 de ani, în tribunalele Statelor Unite ale Americii, s-a afirmat, nu o dată, în cazul unor crime înfăptuite de tineri, că aceştia se aflau sub influenţa unor filme de groază sau acţiune; numai filmul ,,Natural Born Killers” (Născuţi asasini) a fost invocat de cel puţin 10 ori.

În finalul articolului, ,,Evenimentul zilei” notează: ,,Concluziile sunt atât amare, cât şi alarmante, spun specialiştii: pe măsură ce elemente tradiţionale, ca educaţia din familie, de la şcoală şi cititul sunt tot mai frecvent substituite, la vârste când se produc procese elementare de învăţare, cu televizorul, jocurile pe computer şi cultura străzii, copiii de azi pierd şansa de a-şi însuşi valorile morale clasice, astfel că, în viitor, ne aşteaptă confruntarea cu adevărate ,,generaţii ale crimei” “ (2).

Tot în iunie 2003, încă o crimă a avut loc în Sibiu. ,,Inspirat” de cruzimea unor scene din filmul ,,Matrix”, Victor Popa, de 19 ani, ,,într-un acces inexplicabil de furie”, l-a înjunghiat pe Dan Nişcov, de 18 ani, cel mai bun prieten al său, cu 5 lovituri de cuţit, aplicate în zona gâtului, abdomenului şi pieptului, în timp ce vizionau împreună filmul în cauză. Pe la jumătatea filmului, tânărul a scos un cuţit, pe care-l purta de câteva luni asupra sa, şi şi-a înjunghiat prietenul, după care a părăsit calm locuinţa acestuia, ,,îndreptându-se spre Stadionul Municipal, unde era programat un meci amical al echipei locale de fotbal” (3).

În octombrie 2003, ,,Evenimentul zilei” nota un alt caz: cel al tânărului scoţian Allan Menzies, de 22 ani, care l-a înjunghiat de 42 de ori pe prietenul său, în vârstă de 21 ani, i-a zdrobit craniul, după care i-a băut sângele şi i-a mâncat o parte din cap (4).

Autor al uneia dintre cele mai oribile crime comise vreodată în Scoţia, Menzies a susţinut, în faţa tribunalului, că şi-a omorât cel mai bun prieten la ordinul unei vampiriţe din filmul american ,,Regina damnaţilor”. El a declarat că a vizionat de aproape 100 de ori filmul în cauză, în decurs de câteva săptămâni, iar apoi a simţit imboldul să iasă în oraş şi să omoare oameni; el a afirmat că Akasha, personajul din film, l-a vizitat de mai multe ori şi i-a spus că, dacă înfăptuieşte mai multe crime, va fi răsplătit în viaţa viitoare cu nemurirea.

Tot acest personaj de film i-a apărut tânărului pentru a-i spune că tatăl său încearcă să-l otrăvească şi că prietenii săi cei mai buni, printre care se afla şi victima, vor să-l omoare. Tânărul a mai spus că Akasha l-a mai vizitat şi după crimă, însă el a refuzat să mai omoare alţi oameni (5).

La începutul anului 2004, o altă crimă a avut loc în Bacău: o fată de 15 ani şi-a ucis prietena de aceeaşi vârstă, pentru câteva haine şi bijuterii. Atrasă de bunurile prietenei sale, Adelina Cătălina Galisz a strangulat-o pe Georgiana Blaga, în apartamentul acesteia, medicii legişti afirmând că fata a murit în chinuri groaznice. După ce a omorât-o, Adelina a luat două genţi cu haine şi câteva bijuterii; ea a revenit la locul crimei după două ore pentru a se convinge că victima este moartă şi pentru a mai lua o geantă cu haine. Anchetată de poliţie, ea a declarat că i-a venit ideea de a-şi omorî prietena de la filmul ,,Colega de cameră”, vizionat cu o seară înainte (6).

Cum se explică faptul că televiziunea, ca şi industria cinematografică, influenţează atât de puternic omul contemporan ? Şi de ce acestea au o influenţă nefastă, dacă nu cumva chiar demonică ?

Spicuirile din presă, de mai sus, oferă o perspectivă cât de cât realistă asupra influenţei pe care o are televiziunea şi industria cinematografică asupra omului contemporan. Cum se explică faptul că acestea reuşesc să influenţeze într-o asemenea măsură omul ? În primul rând, este de remarcat faptul că lipsa unei educaţii temeinice în şcoală, familie şi societate cu privire la valorile morale tradiţionale îşi spune cuvântul într-un mod covârşitor. Pe fondul lipsei unei educaţii minime în ce priveşte morala, televiziunea şi producţiile cinematografice încetăţenesc valori străine de cele umane. Ele propovăduiesc o lume a păcatului, care îl îndepărtează pe om cu totul de adevărata sa menire şi îl înstrăinează de natura sa într-o asemenea măsură, încât îl distrug.

Deşi poate părea neverosimil, aceste cazuri de sinucidere sau omucidere au un punct comun, extrem de îngrijorător, anume faptul că omul contemporan pare să nu mai fie stăpân pe ceea ce face, pentru că patimile sale au pus stăpânire pe el. Creştinul care trăieşte în inima Bisericii ştie că dacă omul nu se luptă împotriva înclinaţiilor sale către păcat şi a patimilor, el va fi condus de ele; încetul cu încetul, cel care nu încearcă să meargă către Dumnezeu, merge în direcţie contrară.

Cazurile de mai sus sunt mărturii care vin să ateste această realitate duhovnicească; băiatul de 13 ani din Alexandria a declarat în faţa anchetatorilor că a acţionat în vis asemeni unui personaj din filmul ,,Scream III”, însă psihiatrii care l-au consultat au concluzionat că el şi-a ucis sora ,,din gelozie frăţească” (7). În mod similar, tânăra care şi-a ucis prietena pentru câteva haine sau bijuterii, a acţionat sub impulsul altei patimi, iubirea de arginţi.

Dar cum a fost posibil, totuşi, ca aceste filme să-i fi determinat pe copii să facă ceea ce au făcut ? Ei au văzut, în ,,Scream III” şi în ,,Colega de cameră”, aşa cum ar fi putut vedea în multe alte producţii cinematografice, dezlănţuiri ale unor patimi omeneşti, care nu au fost stăvilite, nici blamate, ci poate chiar îngăduite sau aprobate. Şi dacă ei au avut vreo barieră a bunului simţ, a educaţiei primite, aceasta a fost distrusă de neruşinarea pe care au văzut-o.

De asemenea, este terifiant cazul lui Victor Popa, care şi-a înjunghiat prietenul, într-un acces inexplicabil de furie. Este evident că violenţa din filmele şi emisiunile TV acţionează asupra psihicului uman într-un mod similar celui în care muzica rock dezinhibă şi descătuşează anumite porniri pătimaşe. Momentul în care Victor s-a hotărât să-şi înjunghie prietenul pare să fi fost declanşat sub influenţa violenţei imaginilor din filmul pe care-l urmărea, însă el a acţionat ca urmare a propriilor porniri pline de mânie, dezinhibate de violenţa manifestată în peliculă.

În fine, cel mai şocant exemplu este cel al tânărului scoţian Allan Menzies, care a fost sugestionat de un personaj de film să ucidă oameni, în schimbul nemuririi. Astfel de exemple vădesc, fără putinţă de tăgadă, faptul că televiziunea şi producţiile cinematografice s-au pus în slujba unor forţe demonice, care caută să atragă şi să prindă în plasa lor omul, pentru a-l distruge, în orice fel posibil. Această capcană este cu atât mai cumplită, cu cât oamenii zilelor noastre dau dovadă de lipsă de discernământ, ignoranţă în ce priveşte adevăratele valori umane, nu au o viziune profundă asupra vieţii şi, prin urmare, încep, încetul cu încetul, să aibă minţile goale ...

Teodor Ionescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 32 (4/2004)