Se întorc zeii ? (III)

Asupra neopăgânismului actual au atras atenţia nu puţini oameni de cultură, semnalând grava tendinţă a societăţii contemporane. Într-un capitol al cărţii sale, ,,Aspecte ale mitului”, Mircea Eliade vorbeşte despre aşa-numitele mituri moderne, aşa cum sunt ele prezentate de mass-media americană. Se pare că el ar fi vrut să scrie un al patrulea volum la ,,Istoria ideilor şi credinţelor religioase” în care să prezinte aceste mituri, dar nu a mai apucat să redacteze ideile cu privire la acestea.

În ultimă instanţă, în lipsa adevăratei credinţe în Dumnezeu şi a diluării crescânde a principiilor morale şi etice ale societăţii, omul contemporan caută să-şi construiască noi mituri, pe măsura năzuinţelor sale. Astfel se explică interesul existent pentru filmele de aventuri gen Superman, benzile desenate care narează aventuri senzaţionale, ce se pot întâlni în publicaţiile pentru copii şi adolescenţi, ca şi tendinţa de a idolatriza personalităţile din lumea muzicii, sportului, politicii, pe care tinerii le iau drept modele de comportament.

Mircea Eliade consideră că anumite aspecte ale preocupărilor americanilor cu privire la succes, realizare profesională, dorinţa de a ieşi cu orice preţ din anonimat sunt de domeniul miticului. Tot din această categorie face parte cultul automobilului: oamenii sunt atât de nedespărţiţi de automobil încât preferă să-şi ia dejunul sau prânzul la un fast-food pentru maşini, să urmărească un film stând în maşină sau chiar să se căsătorească în automobil.

Mai problematic ca manifestare a unei societăţi care se pretinde a fi creştină este unul din miturile elitei, care se concentrează în jurul creaţiei artistice şi dă naştere unei întregi generaţii de artişti, care sunt cu atât mai propulsaţi şi recunoscuţi cu cât ei se dovedesc mai neconformişti şi au un mesaj mai inaccesibil publicului. Referitor la acest fenomen, Mircea Eliade remarcă faptul că elita progresistă a creat un nou sistem de valori faţă de care este apreciată întreaga pleiadă de manifestări culturale. Potrivit acestuia şi în conformitate cu nevoia omului de a mitiza aspectele existenţei, astăzi, dacă nu există, se inventează genii.

Astfel, expoziţiile de artă modernă prezintă, în loc de pictură, afişe publicitare enorme şi fotografii, iar, în loc de sculptură, ansambluri de obiecte ciudat îmbinate, al căror mesaj scapă cu siguranţă omului convenţional. De asemenea, acest nou sistem de valori şi-a impus punctul de vedere în ce priveşte tradiţia creştină a societăţii contemporane. De pildă, în 1999, o expoziţie găzduită de Muzeul de Artă din Brooklyn includea un tablou în care era înfăţişată Maica Domnului ca o negresă obeză, îmbrăcată într-o rochie împodobită cu tăieturi din reviste pornografice, ca anul acesta, în cadrul aceluiaşi muzeu, să poată fi ,,admirat” nudul unei femei de culoare ce-l reprezintă pe Iisus Hristos la Cina cea de Taină !

Expoziţia din 1999 cu pricina a iscat un scandal de anvergură, ,,graţie” căruia Muzeul din Brooklyn a înregistrat, în acel an, un număr record de vizitatori …

Deşi aflaţi pe o poziţie opusă celei a lui Mircea Eliade, reprezentanţii Bisericii au atras la rândul lor atenţia asupra idolatriei contemporane. Astfel, în cadrul unei manifestări de la Academia Severin din Linz, Austria, profesorul de dogmatică Jozef Newiadomski a ţinut o conferinţă cu tema ,,Drepturile omului în epoca neopăgână”. În accepţiunea sa, ,,neopăgânismul se manifestă prin aceea că în societate nu mai există valori care să fie obligatorii pentru toţi. Fiecare are un Dumnezeu al său, un Paradis al său şi propriul drum care duce acolo. Structurile neopăgâne, deşi în mod teoretic proclamă demnitatea persoanei umane, traducerea acestor principii în viaţă este de multe ori deficitară” (1).

Cu toate acestea, înşişi ierarhii Bisericii sunt prinşi în mreaja neopăgânismului, ce a pătruns la toate nivelele administraţiei bisericeşti. Unul din fenomenele cele mai şocante din inima Bisericii îl reprezintă cinstirea acordată de către ierarhii Bisericii autorităţilor seculare, prin acordarea de medalii, distincţii, diplome, de regulă în cadrul unor ceremonii religioase. De pildă, pe 20 iulie 2000, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, premierul României, Mugur Isărescu a primit din partea Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei, medalia ,,Crucea Moldavă” (2).

Î.P.S. Daniel al Moldovei conferind preşedintelui Emil Constantinescu distincţia ,,Crucea Moldavă”

De asemenea, la 27 septembrie 2000, după prăznuirea Sfântului Antim Ivireanul, de la biserica cu acelaşi hram din Râmnicu Vâlcea, P.S. Gherasim al Râmnicului, i-a înmânat premierului medalia de aur ,,Constantin Brâncoveanu”, ca recunoştinţă pentru ce a făcut pentru lăcaşurile de cult. Aceeaşi distincţie a fost acordată şi Patriarhului Teoctist al României (3). Premierului Mugur Isărescu i s-a decernat, totodată, de către primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, Traian Sabău, ,,Medalia de aur” şi ,,Diploma de onoare”.

Tot premierului Mugur Isărescu i s-a înmânat, pe 30 noiembrie 2000, ,,Crucea Sfântului Andrei” de către P.S. Casian al Dunării de Jos. Astfel, după ce a participat la slujba în cinstea Sfântului Apostol Andrei şi s-a închinat la moaştele sfântului, premierul a fost decorat de episcopul locului (4).

Un alt om politic român care a fost distins de către un ierarh al Bisericii este Bartolomeu Constantin Săvoiu, vicepreşedinte al Partidului Naţional Român. Astfel, pe 10 august 2000, în Biserica ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din cartierul Istinye, Istanbul, Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului i-a acordat acestuia, în cadrul unei ceremonii speciale, titlul de ,,Arhonte” şi funcţia de ,,Deputat” al Patriarhiei Constantinopolului.

Mitropolitul Daniel al Moldovei împreună cu preşedintele României, Emil Constantinescu, la sfinţirea bisericii cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din satul Dămideni, judeţul Botoşani, 27 iunie 1999. Cu această ocazie, ctitorii bisericii, Mariana şi Gheorghe Tofan, patronii firmei Tofan Grup, au primit din partea mitropolitului distincţia ,,Crucea Moldavă”

Î.P.S. Bartolomeu a spus că această înaltă distincţie este acordată domnului Săvoiu pentru cei peste 25 de ani de activitate de consolidare a Diocezei Ortodoxe Române din Franţa, în organizarea Arhiepiscopiei Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, cu sediul la Paris, ca vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie, sub oblăduirea Patriarhiei Române şi în dezvoltarea relaţiilor cu celelalte Biserici creştine şi mai ales cu cele din Orientul Mijlociu şi Apropiat (5).

Nici Biserica Ortodoxă din Ucraina nu este străină de astfel de fenomene, propagate probabil de cultul personalităţii propovăduit de regimul comunist. De pildă, Iulia Timoşenko, apropiată a clanurilor politico-financiare din jurul preşedintelui Leonid Kucima, fost adjunct al premierului ucrainean Viktor Iuşcenko, a primit din partea Bisericii Ortodoxe ordinul ,,Sfânta Varvara Mare Mucenică”, pentru ajutorul financiar acordat lăcaşurilor de cult ortodoxe din Ucraina (6).

Teodor Ionescu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)